joi, 23 decembrie 2010

Cât de mari (mici) suntem noi în Univers?!?



O saptamana in asteptarea Craciunului pentru gospodine

23 decembrie


1
. Sa verificati astazi ornamentele pentru pomul de Craciun. Nu lipseste oare ceva? Avem destule bomboane, stelute, luminari? Functioneaza beculetele? Este bine ca bomboanele sa fi legate astazi.

2. Scoateti din congelator tot ce este necesar pentru masa de maine.

3. Pregatiti salata frantuzeasca pentru ca aceasta are nevoie de timp pentru a avea un gust excelent.

4. Ascultati muzica de sarbatori. Nu strica sa fiti in spiritul Craciunului de azi.

5. Indepartati celulele moarte si de pe mainile dumneavoastra si apoi frecati-le cu lamaie proaspata. Amestecati ulei de ricin cu galbenusul unui ou, aplicati-l pe maini si spalati-le dupa 15 minute. Veti vedea cat de catifelate vor fi. Nu stica daca oja de unghii o aplicati in seara asta.



Sursa: http://www.decraciun.ro/retete-de-craciun/o-saptamana-in-asteptarea-craciunului-pentru-gospodine#more-60

Un meșter ce merită respectat!







Un me}ter ce meritã respect !



Explicaţie în dreptunghi: Baron - Măslin Bethlehem Stilou realizat de meșterul  Lucian Poenari - Suceava






„…căutaţi şi veţi afla…”

(Matei 7, 7)

De curând am dat lumii, spre bucuria ochilor și hrană intelectuală ori spirituală, ultimul meu copil livresc, pe numele său întreg: Vreau, se poate, voi reuși! M-am gândit că o muncă de 12 ani își merită și o răsplată.

Așa că…

În căutarea mea de a găsi un stilou care să-mi facă plăcere dar și pentru a mă inspira în cele ale scrisului, m-am aruncat în vasta lume virtuală.

Oferte multe și atrăgătoare. Diverse culori, broderii, stiluri și chiar împodobite cu pietre scumpe ori suflate cu aur.

Cele mai renumite stilouri, fiecare își făceau reclamă în felul lor, până când…

Se întâmpla deși târziu, în noaptea căutărilor, să găsesc ceva cu adevărat atrăgător, mai mult, era de-al unui frate român. Am cercetat cu atenție oferta de pe site și am rămas uimit, de fapt nu știam nimic despre acela. Tu ai auzit de Petrache Poenaru? Eu nu, sincer să-ți spun. Așa că am căutat să știu mai multe despre el pentru a afla că: „a fost cel care a brevetat în Franța (1827) invenția «Condei portăreț fără sfârșit, alimentându-se el însuși cu cerneală». Cunoscută azi sub numele de «stilou», invenția sa a contribuit de atunci la dezvoltarea societății, oferindu-ne șansa de a ne transpune mai uşor gândurile pe hârtie. Tocul cu rezervor al lui Poenaru elimina zgârieturile de pe hârtie și scurgerile nedorite de cerneală și propunea soluții pentru îmbunătățirea părților componente pentru a asigura un debit constant de cerneală, precum și posibilitatea înlocuirii unor piese”.

Am rămas uimit... un frate căruia îi curge în vene același sânge de roman, are o atât de mare contribuție în lumea aceasta largă! Dar mai mult, tot un român, la peste un secol și jumătate, continuă tradiția, și nu oricum, el este meșter, nu renunță la patrie pentru a fi străin, ci spune jucându-se cu lemnul: „Am tăiat, am șlefuit, am finisat și am transformat masivitatea lemnului în artă”. Cu adevărat artă realizează artistul-meșter Lucian Poenari. Nu este greu a ne convinge!

Lemnul l-a atras fiind o creație a lui Dumnezeu, nu plasticul pe care acum îl întâlnim la tot pasul. El își sculptează stilourile, realizează ceva ce mașina nu va putea face niciodată căci ea vrea perfecțiunea, pe când domnul Lucian caută să pună suflet în munca lui.

Ne mărturisește chiar el că „pe lângă tipurile de lemn autohtone, folosesc și lemn de esențe exotice, adus din Asia, Africa sau Australia, pentru a realiza lucrări de excepție”, însă, să se înțeleagă, „toate tipurile de lemn folosite se deosebesc prin culoare sau textură, fiecare având frumusețea sa”.

Poate că noi românii ne-am obișnuit să ne criticăm unii pe alții și din mândrie ori alte dorințe deșarte, să ne desconsiderăm semenii de același neam. În schimb, i-am ridicat în mărire pe ceilalți, de peste granițele țării noastre frumoase, căci ei, pe semne, au mai multă minte decât noi și sunt mai valoroși. Dar nu este mereu așa, chiar nu. Avem și noi oamenii noștri de valoare ce merită să fie scoși înainte pentru a ne mândri cu ei. Ori, poate că e trist ce spun, și este, ne-am pierdut demnitatea, identitatea și crezul. Nu mai cunoaștem prea bine termeni ca „patriotism” și „iubitori de țară”, căci, așa cum aud adesea, „unde-mi este bine, acolo-i țara mea”, iar țara de obârșie este doar dor.

Rămân convins de faptul că noi românii avem daruri de la Bunul Dumnezeu cum alții nu au, că acestea trebuie cultivate și încurajate, iar dacă le avem, să le cultivăm dăruind acești talanți mai departe celor ce vin în lume spre a-i înmulți.

Da, o spun acum și pentru totdeauna: să ne ajutăm unii pe alții! Să investim mai lesne într-un frate de-al nostru și să-i recunoaștem meritele și să-l rugăm frumos să ne dăruiască din mâinile sale trudite lucruri lucrate cu multă dragoste.

Că mulți se uită la ban când vor ceva, nu e ușor de constatat astăzi, este evident, mai ales când trebuie dat din mână, dar vă spun drept cu mâna pe inimă că un străin te jecmănește animalic pe lângă unul de-al tău care îți cunoaște of-ul și nevoințele, căci și el se hrănește zilnic din același blid ca tine. Domnul Lucian Poenari, de dragul artei, nu pentru a câștiga aici, ci acolo sus, face ceea ce face, dar și el merită să-și aibă câștigând cinstit pâinea lui. Ori, dacă nu investim în astfel de oameni și nu le dăm pâinea lor, atunci o vom da altora și ai noștri vor pieri căci au ales să realizeze ceva autentic românesc și că (poate e nenorocul) s-au născut pe plaiurile patriei noastre.

Se apropie Crăciunul, Sfintele Sărbători în care învățăm să fim mai buni, darnici, răbdători și milostivi. Acum este timpul darului, de a da și a primi! Azi uităm să apreciem frumosul și de aceea, în grabă fără timp, aruncăm puținii bănuți din buzunar, pe lucruri poate atractive pentru moment, dar care nu au nici o valoare, nu semnifică nimic pe termen lung... Mă întreb poate retoric: De ce nu am încerca în acest an ceva diferit? De ce nu am vrea să facem o bucurie atât unui om harnic cât și celor apropiați nouă? De ce?

Uite ce propun! Nu e ceva deplasat, eu cred că merită! Să ne procurăm un stilou sau un pix realizat manual de către meșterul Lucian Poenari. Pentru că este ceva special. Să vă spun cu cuvintele lui și de ce: „Fiecare pix sau stilou pe care-l fac e unic, datorită lemnului... dar și din cauza mâinilor care niciodată nu reușesc să urmeze un tipar. La fel ca și semnătura, instrumentul va fi unic pentru tine. Există o multitudine de tipuri, forme și culori care definesc pixurile și stilourile meșterite de mine, încât nu cred că vor fi vreodată două identice... și cu toate acestea, pentru a spori gradul de unicitate și personalizare, ele sunt inscripționate cu numele posesorului său, la cerere, cu orice mesaj. Sunt sigur că unul din ele ar putea să facă parte din ținuta ta, sau ar putea să aducă zâmbete pe buzele unui prieten care l-ar primi cadou”.

Ce pot să spun mai mult? Decât că merită!

Așadar, pentru cei ce caută frumosul, iubesc arta și neamul, doresc ceva personal(izat), se simt mândrii că sunt români și vor să facă un bine unui semen de al lor… atunci, iubite cititor, nu mai încape vorba ci fapta, îți recomand din tot sufletul să comanzi chiar astăzi unul dintre frumoasele stilouri, pixuri ori accesorii sculptate de meșterul Lucian Poenari.

El îți va sta bucuros la dispoziție pentru a realiza ceva cu adevărat frumos și elegant pentru tine accesând site-ul său:

www.poenari.ro

Nu întârziați, e păcat să pierdeți ocazia!

Și apropo: Sărbători fericite tuturor!

Pacea Domnului,

de Sfintele Sãrbãtori

sã fie cu voi cu to]i!