joi, 7 iulie 2011

Ai carte, ai parte. De ce? de Christian Sălcianu

Dacă președintele a dat de lucru societății și presei prin critica fără precedent adusă casei regale, subiectul mai e acum exploatat doar de cei ce critică zi și noapte președinția. Valul eșecului la examenul de bacalaureat ne-a deschis ochii spre o altă situație cu profunde implicații în întreaga societate.

shcool_400E un fapt acum că avem în 2011 cea mai mică rată de promovare a examenului de bacalaureat din ultimii 20 de ani. Știți că nu e nimic nou sub soare? Nu mai târziu de anul trecut pe vremea aceasta scriam postarea cu titul Cu BAC-ul pe Siret. Atunci subiectul trecea oarecum neobservat pentru că inundațiile avuseseră un impact mult mai mare asupra românilor. Dar și anul trecut am avut parte de o premieră sau cel puțin de un record doborât. Promovarea elevilor în 2010 a fost cu 10-15% mai mică decât în anul anterior, ajungând în capitală la doar 58,92%. Probabil că anul acesta diferența a făcut-o doar plafonul psihologic: „jumate au picat!..."


Remarc din nou un lucru, promovarea înseamnă minimul de peste linie, nu maximul pentru bursă. Ce motive sunt? Unii vor spune că e politică la mijloc, ca să se arate cât de proastă e școala condusă de actuali sau foști miniștri; alții vor spune că presiunea camerelor de filmat are greutatea ei, de parcă bieții elevi s-ar fi aflat la detectorul cu minciuni; alții, mai sarcastici, vor spune că nu era din start nicio condiție ca toți să ia examenul, și de fapt întotdeauna a fost așa. Personal cred că fiecare caz are istoria lui, dar și că e vorba de un întreg context situațional. Sunt unul din cei ce, la vremea mea, am luat bacul onorabil, între notele la 5 materii fiind de la 6 și ceva la 10 (și nu la sport!), dar la facultate am picat de două ori (da, pe vremea aceea se dădea examen, nu interviu). Apoi m-am mobilizat și am reușit. Elementul de bază la fiecare eșec a fost, fără discuție, lipsa pregătirii.


„Ai carte, ai parte!" ni s-a tot spus... Remarc în treacăt un lucru. „Ai carte, ai parte" nu are nicio legătură cu cartea generației fără bac. Nu că n-ar avea aplicație și în dreptul lor... dar la bază e vorba de posesia cărții funciare care îți demonstra dreptul de proprietate asupra părții tale de pământ. Pavel Ruxăndoiu spune clar în Proverb și context că proverbul „Ai carte, ai parte" a avut drept context genetic inițial „conflictele de proprietate specifice orânduirii feudale, în care „carte" semnifica, pentru țăranul răzeș sau moșnean actul scris de proprietate asupra unei suprafețe de pământ." Sensul cuvântului era deci acela de „act scris, având putere de consfințire". Enunțul a fost ulterior reinterpretat, pe un alt context, „carte semnificând școală, învățătură. Acesta se constituie ca un nou context genetic, recreând un nou proverb pe baza unui enunț mai vechi."


book_man_400Averea cea mai importantă a țăranului era pământul. Pentru el s-a luptat și pentru el a murit. Acum cartea școlii pare cea mai mare avere. Dar peste o săptămână altele vor fi subiectele de care vom avea... parte. Totuși, în preajma târgului de carte din primăvara aceasta IRES dădea publicității un sondaj conform căruia 85% dintre români consideră că proverbul „Ai carte, ai parte" este încă de actualitate (74% total de acord, 11% parțial de acord). Pe de altă parte, 91% sunt total de acord cu afirmaţia „Lectura este absolut necesară pentru dezvoltarea personală a fiecărui om", iar 75%, cu afirmaţia „Cărţile citite sunt cea mai valoroasă avere pentru om".


„Absolut necesar, cea mai valoroasă avere..." - sunt evaluări care obligă. Care e cartea preferată a românilor? Cele mai multe menţiuni în preferinţele respondenţilor le-a obţinut romanul „Pe aripile vântului" (3,02%), urmat de Biblie (2,5%) şi romanul „Moromeţii" (2,19%). Întrebarea ultimă în urma acestor cifre: credeți că e vreunul din generația tânără ale cărui cărți preferate să fie Pe aripile vântului, Biblia sau Moromeții? Pariu că nu. Pentru că cea mai citită carte a lor e cea cu fețe, status-uri, poze, clipuri sau pe scurt Facebook. Știu, deja sunt de modă veche, din altă generație. Sunt vrednic de un dislike apăsat.


Televiziunile ne aduc la talk-show-uri pe cei cu 10 curat, ca într-o compensare, parcă pentru a se vedea că nu suntem atât de proști cum s-ar părea la prima vedere sau cum ne-ar arăta rezultatele acestei generații. În același timp tot televiziunile ne dau știrile conform cărora, din jumătatea picată unii au avut deja tentativă de suicid. Extremele sunt extreme, suta de mii de picați rămâne de necontestat. Sigur că da, este poate primul examen complex din viață, dar e doar un examen, nu e judecata de apoi! Acolo chiar trebuie să ai parte de Carte. Până atunci însă, unele facultăți au luat în calcul o a doua sesiune de admitere, după cea de-a doua sesiune de bac. Dormim mai departe, cu burta pe carte...


Sursa: http://www.semneletimpului.ro/blog/Ai-carte--ai-parte--De-ce--3742.html

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu