14 August – Victimele inocente
Cu capul plecat şi gânditor un copil se întorcea acasă împreună cu părinţii săi după ce fusese în cimitir la înmormântarea mamei unui prieten. Ajunşi acasă, tatăl, căutând să-l încurajeze, îi spuse:
-«Înţeleg că eşti foarte afectat de durerea prietenului tău.»
Copilul, începând să plângă, spuse:
-«Nu asta mă doare, tată. Nu plâng pentru asta.»
-«Atunci, ce ai, fiule?»
-«Plâng pentru că am văzut pe morminte coroane de flori pe care scria „soţia ta care te iubeşte, soţul tău care nu te uită”. În schimb mama şi tu mereu discutaţi şi vă certaţi de parcă nu vă iubiţi deloc. De asta plâng, tată.»
Tristă realitate: întotdeauna copiii plătesc erorile şi greşelile părinţilor. Este inevitabil ca părinţii – la fel ca orice fiinţă umană – să aibă greşeli. Dacă nu doresc să le lase moştenire fiilor lor vor trebui să lupte împotriva lor.
Unele dintre lucrurile cel mai dureroase pentru copil sunt tocmai discuţiile părinţilor. Îl fac să sufere, îl tulbură şi-l derutează.
Este logic ca într-o căsnicie să existe diferite puncte de vedere şi chiar discuţii. Însă acest lucru trebuie să aibă loc în doi, niciodată avându-i pe copii ca martori.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu