13 August – Iubirea se câştigă
Tatăl lui Friedrich al II-lea al Prusiei, nu a excelat în a avea o atitudine agreabilă faţă de viaţă. Nu-l interesa aproape nimeni şi nimic, nici măcar familia sa. Duritatea caracterului său era atât de mare încât toţi supuşii fugeau de el.
Fiind în vârstă, obişnuia să se plimbe singur pe străzile Berlinului. Se povesteşte că în timpul unei astfel de plimbări, un cetăţean îl văzu venind şi încercă să scape de monarh luând-o pe sub un portic.
-«Hei, tu» – îi strigă Regele – «unde crezi că mergi? »
-«Acasă, Maiestate», răspunse nervos omul.
-«Asta-i casa ta?» îl întrebă monarhul.
-«Nu, Maiestate».
-«Atunci de ce cauţi să intri aici?»
-«Ei bine, Maiestate», spuse omul şovăitor, îngrijorat că va fi luat drept hoţ. «Adevărul e că nu voiam să dau ochii cu dumneavoastră.»
-«De ce?» întrebă Regele.
-«Pentru că mi-e frică de dumneavoastră, Maiestate.»
Atunci Regele ridică bastonul pe care-l folosea pentru a merge şi îndreptându-l către om, îi spuse:
-«E de înţeles că nu trebuie să-ţi fie frică de mine, nefericitule, ci că trebuie să mă iubeşti!»
Nu putem obliga pe nimeni să ne iubească. Iubirea se câştigă, nu se impune. Dacă îi tratăm cum nu se cuvine pe ceilalţi vom obţine doar ca ei să-şi piardă încrederea în noi şi să se îndepărteze de noi. Ar fi cinic din partea noastră să pretindem a fi iubiţi tocmai de către cei care ar fi victimele caracterului nostru insuportabil.
„Sămânţa care este udată, mai devreme sau mai târziu va încolţi”. Să semănăm sămânţa iubirii, începând chiar de astăzi cu familia noastră, prietenii, colegii sau vecinii şi putem spera că vor ajunge să ne iubească.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu