vineri, 4 februarie 2011

Liniştea sufletească



La un dineu, se găsea, printre musafiri, şi om rău, lipsit de credinţă, care l-a întrebat la un moment dat pe creştinul de alături:

- De unde ştii tu că Dumnezeu te-a iertat pentru păcatele tale sau că îţi ascultă rugăciunile, când, de fapt, nu vezi nimic din toate acestea?
- Dar tu, îl întrebă la rândul său creştinul, de unde ştii dacă este zahăr în ceaiul pe care îl bei acum?
- Cum de unde? Simt gustul zahărului.
- Deci ştii că este zahăr în ceaiul tău, chiar dacă nu-l vezi. E, tot aşa simt şi eu dragostea lui Dumnezeu în inima mea. Sufletul meu îngreunat de păcate se simte izbăvit prin puterea Sfântului Duh. Sfânta Liturghie, Sfânta Spovedanie, rugăciunile îmi înalţă sufletul ce nu-şi găseşte liniştea decât la Dumnezeu.
Dragostea nu o vezi cu ochii trupului, ci cu ochii sufletului.

“Când am ajuns la iubire, am ajuns la Dumnezeu.” (Sfântul Isaac Sirul)

Sursa: http://sfantatreimebc.org/pictura/?cat=32&paged=9

Benedict al XVI-lea: reţeaua Internet între inovaţie, adevăr şi „false profiluri”. Comentariile părintelui Antonio Spadaro

Mesajul lui Benedict al XVI-lea pentru cea de-a 45 Zi Mondială a Comunicaţiilor Sociale a fost prezentat luni, 24 ianuarie, în sărbătoarea Sfântului Francisc de Sales.
Intitulat „Adevăr, vestire şi autenticitate de viaţă în era digitală”, Mesajul Papei le aminteşte creştinilor că sunt chemaţi să între în reţea, în aşa-numitul WEB, cu încredere şi creativitate pentru că „reţeaua” este parte integrantă a vieţii umane.

Succesorul lui Petru subliniază că „ia naştere un nou mod de a învăţa şi de a gândi, cu inedite oportunităţi de a stabili relaţii”.

Despre noile forme de comunicare şi relaţionare interpersonală iată reflecţia părintelui Antonio Spadaro de la revista Civiltà Cattolica, intervievat de Fabio Colagrande de la redacţia noastră centrală.
Părintele Antonio Spadaro:
• „Sfântul Părinte observă mai ales că în acest timp al reţelelor participative precum Facebook, Twitter, YouTube şi altele omul este întotdeauna implicat direct în ceea ce comunică. De aceea, Papa îi îndeamnă pe toţi credincioşii la un mod autentic de viaţă cât mai angajantă. Benedict al XVI-lea scrie că atunci când persoanele fac schimb de informaţii de fapt împart ceva ce este mai mult decât o informaţie: se împărtăşesc pe sine însele, viziunea lor asupra lumii, speranţele şi idealurile lor. Creştinii în reţea nu sunt aşadar chemaţi la o difuzare de conţinuturi religioase, ci la o mărturie care priveşte alegeri, preferinţe,opinii chiar şi atunci când nu se vorbeşte în mod explicit despre Evanghelie.

În Mesaj, Benedict al XVI-lea scrie că „reţeaua este parte integrantă a vieţii umane”, La ce se referă această afirmaţie? Din nou părintele Antonio Spadaro, de la revista Civiltà Cattolica:
• „Înseamnă că adevărata chestiune pe care Biserica o are de înfruntat nu este aceea ce a utiliza bine reţeaua Internet ci de a trăi în mod autentic în acest timp al reţelei. A trăi reţeaua ca pe unul din contextele esenţiale, ca pe unul din ambientele de viaţă.
În Mesajul său, Papa evidenţiază un aspect foarte important, când spune: 'Dacă sunt folosite în mod înţelept, noile tehnologii de comunicaţii pot contribui la satisfacerea dorinţei de sens, de adevăr, de unitate, care rămâne inspiraţia cea mai profundă a fiinţei umane”. Şi acest gând este extrem de inovativ.

Aceste concepte exprimate de Benedict al XVI-lea par să şteargă prejudecata negativă care consideră Internetul o lume virtuală, paralelă cu realitatea şi deseori periculoasă…
• „Discursul Papei înlătură prejudecăţile şi pune în discuţie chestiunile importante, reluând de exemplu chestiunea mărturiei creştine care nu trebuie să se integreze într-o logică de consum sau de popularitate, căci Evanghelia nu se poate dilua într-o astfel de logică. În acest mesaj se face referire şi la importanţa reticenţei, a trimiterii silenţioase într-o piaţă a informaţiilor.
Referirea foarte clară la discipolii din Emaus ne face să înţelegem cum logica întâlnirii, a medierii, plină şi de reticenţe este stilul prezenţei creştinului în reţea.

Despre posibilitatea ca noile tehnologii să schimbe modul de a gândi despre credinţă şi modul de a comunica credinţa…
• „Da. Internetul, reţeaua, tehnologia comunicării fac parte din viaţa absolut obişnuită a multor persoane. De aceea contribuie tot mai mult la construirea identităţii religioase a oamenilor din timpul nostru. Reţeaua, ciberspaţiul pun probleme capacităţii noastre generale de a formula şi asculta un limbaj simbolic care să vorbească despre transcendenţă în viaţa noastră.
Desigur, cultura reţelei se întâlneşte cu modul de a gândi şi trăi credinţa.

Sursa: http://www.radiovaticana.org/rom/Articolo.asp?c=457416