sâmbătă, 12 martie 2011

Cine-i drept înaintea lui Dumnezeu?



Demult, un om l-a intrebat pe un batran calugar:

- Parinte, cine-i drept inaintea lui Dumnezeu? Am auzit povestindu-se despre o mare minune: un om care putea sa zboare, sa se inalte singur in vazduh. Este acesta semn ca-i drept inaintea lui Dumnezeu, asemenea sfintilor?
- Nu, fiule, nici vorba!
- Dar am auzit povestindu-se si despre un om ce putea sa mearga pe apa. Este acesta drept inaintea lui Dumnezeu?
- Nici acesta?
- Dar atunci, cine este drept?
- Este cel ce-si duce viata linistit, in credinta si in frica de Dumnezeu. Daca Dumnezeu ar fi vrut ca noi sa zburam, atunci ne-ar fi dat aripi. Rostul nostru este de a fi buni crestini.

Pentru a fi sfant nu trebuie sa te inalti in vazduh cu trupul; doar sufletul sa ti se inalte spre cer prin rugaciuni si fapte bune. Nici nu trebuie sa mergi pe ape; dar sufletul tau sa ramana mereu deasupra pacatelor si sa nu se afunde in ele. Doar asa, cu un suflet curat poti avea o viata curata. Doar asa, te poti chema bun crestin si poti spera in mantuire. Cel cu inima curata se va cunoaste, astfel, dupa viata sa linistita si dupa traiul cumpatat. Acela este om drept si inaintea oamenilor, si inaintea lui Dumnezeu.

“Ii cinstim pe sfinti, imitandu-i.”

Sursa: http://sfantatreimebc.org/pictura/?cat=32&paged=5

Mai inteligenta decat Albert Einstein si Stephen Hawking! O fetita de 11 ani are IQ-ul de 162!

Mai inteligenta decat Albert Einstein si Stephen Hawking! O fetita de 11 ani are IQ-ul de 162!

Victoria Cowie are 11 ani si pare, la prima vedere, un copil obisnuit. Dar fetita cu par saten si ochi blanzi are ceva deosebit: IQ-ul ei este mai mare decat cel al lui Albert Einstein, Stephen Hawking sau Bill Gates.

Victoria inca este in scoala generala, dar a fost deja admisa la Mensa (o organizatie international non-profit a oamenilor cu IQ mult peste medie), dupa ce a obtinut un scor fantastic la testele de inteligenta: 162.

Cand am primit rezultatele, am fost foarte surprinsa. Ma sperie sa fiu comparata cu marile genii ale omenirii, dar e un sentiment placut sa stiu ca oamenii ma considera atat de inteligenta”, spune Victoria, care a primit oferte sa studieze la patru din cele mai prestigioase scoli din Marea Britanie, scrie dailymail.co.uk.

Imi place sa rezolv jocuri de puzzle si diferite probleme de logica, iar cand voi fi mai mare voi studia stiinte naturale, poate biologie”, adauga ea. “La scoala, materia mea preferata este biologia si cand mai cresc, vreau sa fiu medic veterinar, pentru ca iubesc animalele si nu ma tem de sange”.

Numai cei care obtin peste 148 la testele IQ – adica in jur de 2% din populatie – se califica pentru a intra la Mensa. IQ-ul mediu este de 100.

Parintii ei, Allison, 44 de ani, si David, 42 de ani, sunt foarte mandri de Victoria, care e unicul lor copil: “Stiam ca e foarte isteata – lua mereu note foarte bune, o laudau toti profesorii, dar nu ne-am gandit niciodata atat de departe – ca ar putea intra la Mensa!”, a declarat mama ei.

Pentru comparatie, aveti mai jos IQ-urile unor personalitati care au obtinut un scor mai mic decat Victoria:

Napoleon - 145

Stephen Hawking - 160

Albert Einstein - 160

Bill Gates - 160

Sigmund Freud - 156

Arnold Schwarzenegger - 135

Madonna - 140

Quentin Tarantino - 160

Hillary Clinton - 140

Bill Clinton - 135

Nicole Kidman – 132

Produsele din soia. Imitatie de carne? Imitatie de post?

Pe vremuri, in perioada de dinainte de 1989, populatia se scandaliza, in taina, ca salamul continea, pe langa carne, si soia. Acum multi se ingramadesc sa o consume pentru ca este, pe buna dreptate, un produs deosebit, sanatos, consistent, fara colesterol, cu multe alte calitati; mai mult decat atat, el este si produs vegetal, de post.

Imi amintesc de o scurta discutie prezentata intr-o mai veche carte de dialoguri duhovnicesti. Cineva il intreaba pe un parinte imbunatatit: "Ce sa faca bunul crestin in zilele de post, cand se afla in calatorie si ramane peste noapte la o familie ce nu se indeletniceste cu postul?". Parintele raspunde scurt si la obiect: "Baba calatoare n-are sarbatoare. Biserica invata ca dragostea pentru aproapele este mai mare decat postul...". Interlocutorul, ispitindu-l, continua: "Dar daca e, sa zicem, Vinerea Mare, ce sa faca, parinte? Sa manance de dulce daca-i ofera?" Duhovnicul raspunde de data asta sec: "In Vinerea Mare sa stea acasa". Imi amintesc ca m-a amuzat teribil raspunsul. Nu banuiam atunci ca ma voi afla si eu in casa unor cunoscuti intr-o Vinere Mare. Desi nu aveam de gand sa stau propriu-zis la masa, fiind o zi de post negru, mi-am zis ca nu-i frumos sa refuz dragostea gazdei. Am ramas socat sa vad ca aduce la masa, rand pe rand, snitele, salam, branza si cascaval... toate de post!

Mai consumasem, intr-adevar, produse din soia, mai ales atunci cand eram foarte grabit sau cand, din variate motive, nu aveam in frigider alte preparate de post (se cuvine a preciza ca nu toti mananca soia in post din pricina lacomiei sau a gustului, multi o mananca pentru ca e usor de preparat). Dar asta nu se intamplase in Vinerea Mare. Abia atunci am realizat ca ceva e in neregula, ca nu-i buna randuiala in consumul excesiv al produselor din soia in posturile de durata.

Se spune uneori ca e greu sa postesti! Insa crestinul inceputului de mileniu III se pare ca si-a rezolvat aceasta problema, inlocuind carnea si branzeturile cu sortimente din soia asemanatoare ca prezentare si gust. Altfel spus, ai pofta de carne in post? Iti cumperi soia fulgi sau soia cubulete pentru ciorbe sau tocanite sau soia snitel pentru gratar sau snitel, sau de ce nu pateu vegetal, salam, parizer sau cremwursti din soia. Ai pofta de oarece branzeturi? Poti sa-ti cumperi tofu (branza vegetala - din soia - simpla, cu ardei sau cu chimen) si chiar... cascaval. Ai bea un lapte dimineata? Nici o problema... Tehnologia preparatelor a inventat laptele din soia (cu aroma de cicoare, scortisoara sau vanilie). Un singur sortiment lipseste ca, din perspectiva gustativa, sa nu fie nici o diferenta intre produsele de post si cele de dulce. Nu avem inca oul de post. Nu s-a "inventat" nici in bucataria europeana, nici in cea veche orientala (de unde provine tofu).

Consumand in exces produse de post care imita carnea si branzeturile, imitam de fapt hrana perioadei de dulce. Cum sa te bucuri atunci de roadele postului daca nu tai-imprejur "dulceata gatlejului"?

Postul inseamna in primul rand infranare, el fiind prin excelenta un exercitiu de asceza, o nevointa. Daca privim la chipul in care Hristos a postit aflam ca postind... a flamanzit (cf. Matei 4, 2). In aceasta perioada crestinul trebuie sa-si sporeasca eforturile in vederea desavarsirii. Daca diferenta dintre produsele din carne sau branzeturi si echivalentele lor din soia e doar una de eticheta, inseamna ca postind astfel crestinul nostru inlatura nevointa trupeasca si, implicit, pe cea sufleteasca, suprima lupta cu nebunia stomacului, cum numeau Sfintii Parinti lacomia pantecelui. Mai ales cand pietele agro-alimentare sunt pline de legume, se cuvine sa avem discernamant si sa facem un efort binecuvantat intru asteptarea praznicului care incheie postul de durata.

Sursa: http://www.laurentiudumitru.ro/carti.php?id=2&cap=51

Crestin "din an in Pasti" >>


Multi se numesc pe sine crestini, asa, din an in Pasti (sau "din joi in Pasti"), adica legatura lor cu "cele sfinte" se realizeaza doar la marile praznice. Locasurile de cult in perioada Patimilor si de Inviere devin neincapatoare, mai mult, poporul credincios ce asculta, spre exemplu, Deniile din Saptamana Patimilor depaseste numeric cu mult poporul adunat in biserica. Oamenii vor sa recupereze viata spirituala care le-a lipsit, mai bine zis de care s-au lipsit in timpul anului. Crestinul nepracticant e aprins de dorinta de a valoriza metafizic existenta umana, de nostalgia dupa timpul mitic, al originilor, cum ar zice Mircea Eliade. Sau intr-un limbaj pur crestin, e vorba de a reface impreuna cu Hristos drumul de la intrarea triumfala in Ierusalim pana la Rastignirea pe Golgota si Invierea Sa din morti. Aceasta dorinta de a recupera timpul pierdut si de a-l sfinti pe cel al Saptamanii Patimilor e de buna seama un prilej de bucurie pentru Biserica, dam slava lui Dumnezeu pentru acest lucru. Numai ca omul modern, aflat departe de viata liturgica, se comporta de multe ori in aceste momente nefiresc, neadecvat. De altfel si mass-media pomeneste in perioada aceasta mai des de "iepurasul de Paste"[108] decat de Invierea lui Hristos. Crestinul din "an in Pasti" nu intelege ritualul, limbajul si semnificatiile liturgice, nu stie cum sa se integreze in acest timp si spatiu sacru. De aceea, multi aprind lumanarea in noaptea de Inviere de la bricheta apoi dau si amicilor, de aceea altii pun accent pe lumina lumanarii adusa acasa aprinsa si nu pe lumina credintei care ar trebui sa se salasluiasca in sufletele noastre, lumina simbolizata de lumina lumanarii. Observam cu tristete ca aceste gesturi religioase au incarcatura superstitiilor, a talismanelor... Important e pentru acestia sa aduca acasa lumanarea, sa ia aghiasma sau ramurele de salcie, sa dea acatiste la 9 biserici, nu sa-si schimbe viata, renuntand la patimi, nu sa se uneasca cu Hristos. Acestia simt un oarecare entuziasm, insa raman aproape neschimbati de evenimentul pascal, percepandu-l ca pe un week-end fastuos. Gasesc ca acesti crestini nepracticanti, in marea lor majoritate pionierii anilor '80, au o oarecare scuza sau justificare: ei nu au avut sansa de a afla despre Hristos de pe bancile scolii, asa ca, necatehizati fiind, gasesc ca ceea ce au avut de facut au facut. Indeobste, ei considera ca-s oameni buni nu pentru ca fac lucruri bune, ci doar pentru ca nu fac rele ("n-am batut, n-am omorat pe nimeni!"). Au insa o calitate ce nu li se poate lua, au buna-cuviinta, macar ca sunt nestiutori.

Mai exista insa si o alta categorie de credinciosi "din an in Pasti", anume cei care cred ca daca e sarbatoare e musai prilej de distractie, de chef... Acestia stau pe langa zidurile bisericilor la Denii sau la Inviere, fumeaza sau beau, sunt galagiosi. "E sarbatoare, ne distram" ar spune ei. Insa sunt sarbatori ale bucuriei si sarbatori ale tristetii. Perioada Patimilor nu poate fi prilej de bucurie si distractie. A amesteca lucrurile sacrului cu cele ale profanului (sau ale demonicului) se cheama, in acest caz, blasfemie. Personal, ca profesor de Religie, daca ceva m-a tulburat in atitudinea elevilor la clasa, au fost gesturile nepotrivite la rugaciune: discutii, dat coate... Aceste lucruri, neavand nimic rau in sine, sunt nepotrivite in timpul rugaciunii. Asa si cu cheful celor din preajma bisericilor, el e bun, reconfortant, dar nu in Sfanta si Marea Vineri cand ducem spre mormant pe Domnul. Acestia nu au scuze ca cei dintai, sunt niste nefericiti pe care Domnul inca ii asteapta. De unde stiu asta? Stiu pentru ca, vai mie, odinioara am fost si eu asa insensibil la Patimile Domnului. De ce sunt unii insensibili tocmai atunci? Pentru ca sunt slabi in credinta, pentru ca nu simt crestineste! Pentru ca nu stiu cu ce fel de iubire i-a iubit Domnul! Ca nu doar o picatura din sangele de pe Golgota a curs pentru ei, ci tot sangele Mantuitorului a curs pentru toti, dar si pentru fiecare in parte, dupa cum spunea inspirat un teolog.

Sa ne inchipuim ca un frate de-al nostru ar afla ca suntem in primejdie de moarte si ne-ar salva cu riscul propriei vieti, ar plati cu viata sa ajutorul dat noua. Cum ne-am comporta la inmormantarea lui? Dar in fiecare an la comemorarea sa? Nu ne-ar plange oare sufletul cinstind dragostea lui mare pentru noi? Cu siguranta! De aceea zic ca cei insensibili sunt slabi in credinta sau bolnavi de necredinta.

Crestinul, mai mult sau mai putin deschis spre viata Bisericii, nu neaga Invierea Domnului. O stie si o marturiseste rostind Crezul sau salutand cu "Hristos a inviat!". Insa cel de care ne ocupam in acest articol, crestinul nepracticant, se poticneste cand intelege intrucatva efectele Jertfei si Invierii Domnului...

"...cu moartea pre moarte calcand si celor din morminte Viata daruindu-le!", adica moartea Lui calca moartea noastra, iar Viata Lui devine izvorul vietii noastre. Daca El a inviat si noi vom invia, El este incepator al invierii noastre.

Cel ce crede in Invierea Domnului crede si in invierea sa si a tuturor mortilor[109], crede in viata fericita alaturi de sfintii si dreptii cei ce din veacuri au placut Lui. Cel ce crede in Inviere nu nadajduieste in Domnul numai pentru viata aceasta (Sfantul Pavel spune ca cei ce nadajduiesc in Domnul numai pentru viata aceasta sunt mai de plans decat toti oamenii[110]), cine crede in Inviere nu crede in reincarnare, cine crede in Inviere se ingrijeste de cei raposati, "adormitii intru nadejdea invierii".

Cine crede in Inviere trece si prin Patimile Domnului si Golgota Rastignirii, postind si infranandu-se de la tot raul! S-ar cuveni sa fim cu luare aminte la cuvintele slujbelor ca sa le patrundem semnificatiile; Prohodul Domnului, Canonul Sambetei celei Mari, Canonul Invierii sintetizeaza magistral invatatura Bisericii despre Inviere.

Am nadejdea ca cei ce spun, amuzandu-se uneori, ca sunt crestini "din an in Pasti" vor intelege ca de Praznicul Invierii e vremea lor, ca trebuie sa dovedeasca propriei constiinte ca venind Pastele au fost crestini[111], cu adevarat crestini... macar in ceasul al unsprezecelea, caci si atunci Bunul Dumnezeu -Iubitorul de oameni - ii primeste cu bucurie! Ii primeste cu bucurie si-i roaga sa-L viziteze mai des... mai ales la Sfanta Liturghie, atunci cand intinde masa euharistica pentru toti...

"Sa ne curatim simtirile si sa-L vedem pe Hristos stralucind, cu neapropiata lumina a Invierii. Si, cantandu-I cantare de biruinta, luminat sa-L auzim zicand: Bucurati-va!"[112].


[108] La facultate, in patru ani de teologie si doi de master, n-am auzit vreodata pomenindu-se de vreo conotatie crestina a iepurasului acesta, dupa toate probabilitatile el fiind un simbol pagan al fertilitatii.

[109] Caci, precum in Adam toti mor, asa si in Hristos toti vor invia (I Corinteni 15, 22).

[110] Cf. I Corinteni 15, 19.

[111] Presa locala argeseana a consemnat ca in Saptamana Patimilor (2001) unii ginecologi n-au mai dat curs cererilor de avort, amanandu-le. Un pas mic pentru om. Intr-adevar, mai avem ceva sfant in noi...

[112] Din Canonul Invierii.

Sursa: http://www.laurentiudumitru.ro