marți, 15 martie 2011

Proiectul „Fenomenul Pitești” la Timișoara și Oradea

Miercuri, 16 martie, de la ora 17.30 timişorenii sunt invitaţi la Muzeul de Artă (Piaţa Unirii nr. 1) la lansarea filmului „Demascarea”, a cărţii „Piteşti. Cronica unei sinucideri asistate” (ediţia a II-a) şi a site-ului www.fenomenulpitesti.ro, în prezenţa istoricului Alin Mureşan. La eveniment vor mai participa scriitorul Smaranda Vultur şi fostul deţinut politic Petru Cojocaru, unul dintre personajele documentarului „Demascarea”. Cei interesaţi vor putea achiziţiona de la faţa locului atât filmul, cât şi cartea la oferte speciale, dar şi pachete promoţionale carte+film la doar 30 RON. Joi, 17 martie, proiectul va fi lansat şi în Oradea, la Biblioteca Judeţeană „Gheorghe Şincai”, de la ora 17, în prezenţa lui Alin Mureşan şi a istoricilor Corneliu Crăciun şi Gabriel Moisa.
Sperăm ca în scurtă vreme să putem anunţa şi o proiecţie publică a documentarului „Demascarea” pentru începutul lunii aprilie în Bucureşti, în prezenţa supravieţuitorilor şi a autorilor filmului.

Calendar evenimente:

16.03.2011, ora 17.30 Timişoara, Muzeul de Artă (Piaţa Unirii nr. 1)
17.03.2011, ora 17.00Oradea, Biblioteca Judeţeană „Gheorghe Şincai” (Str. Armatei Române nr. 1/A) Telefon: 0259-431257, 0359-800363, 0359-800368

Sursa: http://www.fenomenulpitesti.ro/evenimente

Pontiful deplânge situaţia din Japonia

Papa Benedict al XVI-lea şi-a reînnoit solidaritatea spirituală cu populaţia Japoniei în urma cutremurului de magnitudine 9 şi care a provocat un tsunami ce a lăsat în urmă 1.600 de morţi şi 10.000 de dispăruţi. Cutremurul a lovit vineri la aproximativ 130 km de coasta Sendai, la nord de Tokyo, fiind urmat de un tsunami de 10 metri, ce a curăţat totul în drumul său, inclusiv case, infrastructuri, nave, maşini şi ferme. Premierul nipon, Naoto Kan, a declarat că acest dezastru aruncă ţara în cea mai gravă criză de după cel de-al doilea război mondial.

După rugăciunea Angelus de la amiază, cu pelerinii din Piaţa San Pietro, Sfântul Părinte a afirmat că “imaginile tragicului cutremur şi a tsunami-ului care a urmat în Japonia m-au întristat profund”. “Aş dori să îmi reafirm solidaritatea spirituală cu dragul popor al acestei ţări, care luptă acum cu efectele calamităţilor cu demnitate şi curaj. Mă rog pentru victime şi pentru familiile lor şi pentru toţi cei care au suferit datorită acestor triste evenimente. Îi încurajez pe toţi cei care, cu disponibilitate lăudabilă, se pregătesc să ajute. Rămânem uniţi în rugăciune. Dumnezeu vă este alături!” În saluturile în limba engleză, Papa a cerut din nou rugăciuni “pentru victimele recentei catastrofe din Japonia”. Şi a adăugat: “Fie ca cei afectaţi să fie mângâiaţi şi ca cei care lucrează în operaţiunile de salvare să fie întăriţi în eforturile lor, asistând curajosul popor japonez.”

Oficialii niponi se plâng că pe lângă criza de alimente şi adăposturi pentru victime, au şi o gravă problemă de electricitate. Se impune o pauză de trei ore fără curent electric pe zi, poate chiar timp de câteva săptămâni.

Sursa: http://www.catholica.ro/2011/03/13/pontiful-deplange-situatia-din-japonia

Doi candidaţi pentru scaunul de Mitropolit la Cluj

IPS Andrei

14.03.2011, Cluj (Catholica) - Sinodul mitropolitan al Mitropoliei Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului s-a întrunit în şedinţă specială, luni, 14 martie 2011 la reşedinţa mitropolitană din Cluj-Napoca, sub preşedinţia Preafericitului Părinte Daniel Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române şi Locţiitor de Mitropolit al Clujului, pentru desemnarea candidaţilor pentru scaunul vacant de Mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului şi Arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului.

În conformitate cu prevederile din Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române privitoare la alegerea de mitropolit, membrii sinodului Mitropolitan i-au desemnat prin vot secret pe Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop ANDREI al Alba Iuliei şi Preasfinţitul Părinte Episcop vicar IRINEU BISTRIŢEANUL, candidaţi la scaunul vacant de Arhiepiscop şi Mitropolit al Clujului. Numele celor doi ierarhi desemnaţi de Sinodul Mitropolitan vor fi prezentate membrilor Adunării eparhiale a Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului, care se va întruni în şedinţă de consultare cu membrii Sinodului mitropolitan, marţi, 15 martie 2011, la reşedinţa mitropolitană din Cluj-Napoca.

În cazul în care se consideră necesar, Adunarea eparhială şi membrii de drept pot cere completarea listei ierarhilor candidaţi, cu încă un ierarh, ales din lista candidaţilor eligibili, întocmită de Cancelaria Sfântului Sinod. Lista finală a candidaţilor va fi înaintată Sfântului Sinod, care se va întruni în şedinţă de lucru, vineri, 18 martie 2011, la reşedinţa Patriarhală din Bucureşti, pentru a-l alege, prin vot secret, pe viitorul Mitropolit al Clujului. (Biroul de presă al Arhiepiscopiei Clujului, pr. Bogdan Ivanov)

Sursa: http://www.catholica.ro/2011/03/14/doi-candidati-pentru-scaunul-de-mitropolit-la-cluj

"Mai ajunge cineva in Rai in vremurile noastre?"

Aceasta e o intrebare pe care mi-a pus-o deunazi un tanar rebel. Am crezut ca-i doar o intrebare aruncata retoric in discutie, insa m-am convins repede ca interlocutorul meu cauta sincer un raspuns. Oare ce stare sufleteasca se poate ascunde in spatele unui suflet de adolescent care intreaba astfel de lucruri? Cu siguranta o cumplita deznadejde, o mare lehamite pentru starea de decadere morala in care se afla cei mai multi din cei ce poarta numele de crestini. Inca un strigat disperat al unui tanar razvratit. Inca un adolescent revoltat. Noi, teologii, vrem sa-i convertim pe acesti tineri, sa le schimbam mentalitatea; eu insa cred ca mai intai ar trebui sa-i cunoastem, sa-i intelegem. Cu cei ce au alte mentalitati e bine sa dialogam, sa cautam puncte comune. Personal cred in sinceritatea multor tineri razvratiti � ca unul care am fost asemenea lor. M-am convins in timp ca toti cei revoltati au ceva de spus, au un mesaj de transmis. Ei nu vor sa fie simpli spectatori, ci actori principali, vor sa fie bagati in seama, sa se tina cont si de parerile lor; ii supara letargia in care se complace o tara intreaga, sunt smintiti, sunt deznadajduiti, unii, iata, chiar cred ca nu mai e loc pentru muritori in ceruri. Altfel spus, ei cred ca nici Bunul Dumnezeu, oricat ar fi El de bun, nu ne poate accepta astfel, nu poate accepta letargia noastra.

Viata in Hristos se aseamana, dintr-un anumit punct de vedere, cu strigatul revoltei adolescentine. Si adolescentii razvratiti, si crestinii iubitori de Hristos sunt nemultumiti de cele ale lumii, si unii si ceilalti cauta mai mult decat poate oferi lumea. Tinerii, care de obicei traiesc dupa legile firii cazute, dupa mentalitatile hedoniste ale lumii de azi, se simt neimpliniti. Sunt nefericiti, dar gandesc ca nu-s lepadati de la fata lui Dumnezeu. Pe noi pe toti deopotriva ne cauta Domnul. Ne cauta pentru ca ne iubeste, pentru ca El vrea sa traiasca in noi, si noi sa traim in El.

- "Mai ajunge cineva in Rai?" (Sa-i spunem generic Rai, putem sa-i spunem insa si fericire vesnica, sanul lui Avraam, imparatia cerurilor, locul dreptilor, desi invatatura eshatologica face cateva distinctii intre termeni).

- Da, mai ajung oameni in Rai. Pentru ca Hristos, prin gura Sa nemincinoasa ne zice: In casa Tatalui Meu multe locasuri sunt. Iar de nu, v-as fi spus. Ma duc sa va gatesc loc (Ioan 14, 2). Incredintati sa fim cu totii ca Hristos ne-a gatit loc. Da, fiecare dintre noi are un loc in Rai. Noi trebuie nu sa ne castigam un loc in Rai, ci sa nu-l pierdem pe cel pe care-l avem deja. Nu-l vom pierde daca vom implini faptele milei trupesti si sufletesti, dupa cuvantul Scripturii: Atunci va zice Imparatul celor de-a dreapta Lui: Veniti, binecuvantatii Tatalui Meu, mosteniti imparatia cea pregatita voua de la intemeierea lumii. Caci flamand am fost si Mi-ati dat sa mananc; insetat am fost si Mi-ati dat sa beau; strain am fost si M-ati primit; Gol am fost si M-ati imbracat; bolnav am fost si M-ati cercetat; in temnita am fost si ati venit la Mine. Atunci dreptii Ii vor raspunde, zicand: Doamne, cand Te-am vazut flamand si Te-am hranit? Sau insetat si Ti-am dat sa bei? Sau cand Te-am vazut strain si Te-am primit, sau gol si Te-am imbracat? Sau cand Te-am vazut bolnav sau in temnita si am venit la Tine? Iar Imparatul, raspunzand, va zice catre ei: Adevarat zic voua, intrucat ati facut unuia dintr-acesti frati ai Mei, prea mici, Mie Mi-ati facut (Matei 25, 34-40).

Spun toate acestea tanarului... Imi raspunde:

- "Suna interesant".

Intrebarea lui mi s-a parut varianta disperata a intrebarii puse de tanarul bogat Mantuitorului Hristos: Bunule Invatator, ce bine sa fac, ca sa am viata vesnica? (Matei 19, 16). Mi s-a parut greu cuvantul lepadarii de lume pe care Hristos il pune inaintea tanarului din Evanghelie; greu si cuvantul cu care se adreseaza Mantuitorul Sfintilor Apostoli dupa plecarea tanarului: Si oricine a lasat case sau frati, sau surori, sau tata, sau mama, sau femeie, sau copii, sau tarine, pentru numele Meu, inmultit va lua inapoi si va mosteni viata vesnica (Matei 19, 29), de aceea am evitat a-l pune inaintea interlocutorului meu; mai ales ca tanarul razvratit ce mi-a pus intrebarea nu parea a fi pazit din tineretile lui poruncile ca cel din Evanghelie. Sau poate ca le pazise, dar slabiciunea firii mele m-a facut sa nu vad acest lucru...

Totusi tanarul parca dorea mai mult, voia sa mai auda cuvant mantuitor pentru sufletul sau. Astfel de situatii fiind foarte rare astazi, nu trebuiesc lasate nevalorificate. De aceea ii mai spun ca trebuie sa creada drept, sa lupte impotriva pornirilor pacatoase, sa nadajduiasca in Inviere. Ii mai spun tanarului ca exista o cale imparateasca, care ne duce direct in Rai, mai mult decat atat, ne anticipeaza viata Raiului inca pe pamant fiind.

- "Asta-i chiar foarte interesant! Care este Calea aceasta?"

- "Calea Liturghiei si a Impartasirii cu Sfintele Taine. De fapt este una si aceeasi cale, pentru ca scopul principal al Liturghiei este sfintirea credinciosilor, adica impartasirea acestora cu Sfintele Taine." Incerc o talcuire pe scurt a Liturghiei, a principalelor ei momente, macar ca-s neputincios.

- "Am mers de mai multe ori la biserica, dar n-aveam habar de aceste lucruri".

Din pacate acesta e un trist adevar, putini cunosc valoarea Sfintei Liturghii chiar si din cei ce participa regulat la slujbele Bisericii. Stim ca Hristos este de fata in Sfantul Altar, stim ca Se aduce pe Sine Jertfa in chip sacramental, sub infatisarea vazuta a painii si a vinului, de-a pururi si pretutindeni unde sunt altare crestine. Spunea candva Parintele Arsenie Papacioc: "Si daca ar fi cu putinta sa se vada cerurile deschise, nu s-ar putea vedea mai mult in cer, de cum este in Sfantul Altar, la Sfanta Liturghie". Acest Hristos, care imprumuta in Liturghie chipul, glasul si miscarile preotului (dupa cum spun liturgistii), ne da noua Scumpul Sau Trup si Cinstitul Sau Sange ca o arvuna, ca o pregustare, ca o anticipatie a bucuriei din Imparatia lui Dumnezeu, umpland de bucurie si de veselie inimile noastre.

- "Da, oamenii vremurilor de azi mai ajung in Rai, dar ca sa te simti acasa in Rai, trebuie sa te fi simtit acasa in Biserica lui Hristos. Daca Liturghia, care-i Cerul pe pamant, nu ne va fi familiara, atunci in zadar nadajduim ca Raiul ne va fi familiar".

Sa nadajduim ca nu ne vom pierde, sa nadajduim ca si slujitorii altarului care spun dupa ce se impartasesc: "da-ne noua sa ne impartasim mai deplin in ziua cea neinserata a Imparatiei Tale".

E un coltisor de rai pentru fiecare, gatit pentru noi de la intemeierea lumii, asa ne spune Cel care ne-a zidit si ne-a mantuit pe noi.

Sursa: http://www.laurentiudumitru.ro/carti.php?id=2&cap=49

<< Despre fumat - o abordare ortodoxa >>


Multi crestini se intreaba de ce este considerat fumatul un pacat. Ca doar nu-i pomenit in Biblie, spun acestia, si pe buna dreptate, pentru ca tutunul intra in Europa mult mai tarziu, pe la anul 1500. Dar asta nu inseamna ca obiceiul fumatului n-ar fi daunator vietii trupesti (dupa cum se precizeaza pe pachete) si, implicit, vietii sufletesti.

Patima cu pricina este una din cele mai raspandite printre tineri[117] si din nefericire din ce in ce mai multi nu o mai trateaza ca patima. E adevarat ca, pe langa problema dramatica a drogurilor, tutunul trece la prima vedere drept inofensiv. Dar a spune ca sunt rele mai mari nu inseamna ca relele mai mici nu mai au consistenta lor. Azi se spune mai mult ca oricand raului bine si binelui rau si asta-i cu adevarat grav. De aceea gasesc ca trebuie sa lamurim in cateva cuvinte atitudinea crestina fata de trup. El nu mai este tratat cu simtul raspunderii, auzim deseori spunandu-se ca doar sufletul conteaza... Sfanta Scriptura ne invata: Sau nu stiti ca trupul vostru este templu al Duhului Sfant care este in voi, pe care-L aveti de la Dumnezeu si ca voi nu sunteti ai vostri? Caci ati fost cumparati cu pret! Slaviti, dar, pe Dumnezeu in trupul vostru si in duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu (I Corinteni 6, 19-20). Fumand, pacatuim in trupul nostru care este templul Duhului. Despre Biserica, invatam ca este trupul tainic al lui Hristos, care este si "capul" ei[118]. Deducem de aici ca atitudinea pe care o avem fata de Biserica, privita ca institutie dar si ca locas, ar trebui sa o avem si fata de trupul nostru, care nu e al nostru pentru ca, ma repet, am fost cumparati cu pret. Si oare cine dintre cei ce-si imbolnavesc trupul fumand, ar fuma si-n sfantul locas? E cazul ca omul contemporan sa-si redefineasca, acolo unde este necesar, atitudinea fata de trup. El e impreuna-lucrator cu sufletul la mantuire (de aici rostul ascezei trupesti: abstinenta, metaniile...) si apoi, transfigurat, impreuna-mostenitor cu el al Imparatiei vesnice.

Crestinii cred si marturisesc invierea mortilor[119], deci cum sa dispretuim oare trupul cu care noi vom invia? Cativa elevi imi marturiseau ca au renuntat la patima fumatului dupa ce au auzit la o manastire o persoana demonizata strigand: "Nu vreau tamaie, vreau tutun...". Dar mult mai bine este pentru noi sa ascultam de glasul preotului decat sa plecam urechea la ce spun demonii prin nefericitii posedati. E nevoie de vointa de fier si lupta acerba pentru renuntarea la aceasta patima. Cine n-a avut patima tutunului nu cred ca poate intelege cu adevarat ce inseamna sa lupti sa te lasi. Din nefericita mea experienta personala pot confirma ca acest neam de demoni nu iese decat numai cu rugaciune si cu post (Matei 17, 21).

Marii parinti duhovnici contemporani canonisesc ca atare pe fumator, nu fac concesii. Au dragoste, mila si intelegere fata de crestin, dar nu si fata de pacatele lui. Parintele Teofil Paraian marturisea ca nu-l lasa pe fumator sa se impartaseasca si nici nu-l dezleaga de pacate, spunandu-i de obicei: "Ne intalnim cand nu mai esti fumator!". Pravila bisericeasca a arhimandritului Nicodim Sachelarie condamna fumatul pe motiv ca "nu tine de foame, nici de sete, nici de caldura, ci e un obicei murdar, ruineaza sanatatea si se cheltuiesc banii munciti pe acest fum otravitor. Fumatul se canoniseste, ca si jocul de noroc, cu caterisirea (pentru preot) si afurisirea pentru mirean"[120].

Intalnim si la Cuviosul Siluan Athonitul o atitudine de respingere a fumatului. El povesteste ca in timpul unei calatorii cu trenul, un negustor il imbia cu o tigara. Il refuza respectuos, insa acesta incepe sa faca apologia fumatului. Intr-un sfarsit, Siluan s-a hotarat sa zica: "Domnule, inainte de a fuma o tigara, rugati-va, spuneti un Tatal nostru". La aceasta negustorul a raspuns: "A te ruga inainte de a fuma, parca nu prea merge". Raspunzand, Cuviosul Siluan facu aceasta observatie: "Asadar, orice lucru inaintea caruia cineva nu se poate ruga netulburandu-se, mai bine este sa nu-l faca".



[117] In urma cu ceva timp, spre sfarsitul anului 2002, un scandal a tinut prima pagina a unui cotidian central; reclamele stradale la tigari erau, in numar foarte mare, amplasate in apropierea scolilor generale si a liceelor, desi Legea nr. 148/ 26 iulie 2000 interzice explicit pozitionarea oricarui tip de reclame la tutun la o distanta mai mica de 200 metri de intrarea unitatilor de invatamant si a unitatilor de asistenta medicala... Oare nu sunt tinerii target-ul producatorilor de tutun?

[118] Cf. Efeseni 1, 22.

[119] Crezul (Simbolul de credinta) spune lamurit in articolele XI si XII: "Astept invierea mortilor si viata veacului ce sa fie". Sfantul Pavel argumenteaza certitudinea invierii mortilor prin realitatea Invierii lui Hristos (II Tesaloniceni 4,14). Scriptura marturiseste in multe versete acest adevar de care unii crestini se indoiesc: Iezechil 37,1-14; Isaia 26,29; Ioan 11, 24; Ioan 5, 28-29 s.a.

[120] Arhim. Nicodim Sachelarie, Pravila bisericeasca, editata de Parohia Valea Plopului, 1996, p. 81.

Sursa: http://www.laurentiudumitru.ro/carti.php?id=1&cap=22

Piatra şi nisipul



Doi prieteni mergeau impreuna prin desert.

La un moment dat s-au certat si unul dintre ei i-a spus vorbe grele celuilalt si l-a lovit.
Acesta din urma, indurerat, fara cuvinte, a scris pe nisip: ”Astazi, cel mai bun prieten m-a jignit si m-a lovit.”
Au continuat sa mearga si au ajuns la o oaza, in lacul careia au decis sa se racoreasca.
Cel care fusese palmuit a fost cat pe ce sa se inece, dar prietenul sau l-a scos la mal.
Dupa ce si-a revenit, cel salvat a scris pe o piatra: ”Astazi, prietenul meu cel mai bun a fost langa mine cand am avut nevoie de el.”
Celalalt l-a intrebat:
-Cand te-am lovit ai scris pe nisip, iar acum ai scris pe o piatra. De ce?
Acesta i-a raspuns:
-Cand sunt ranit scriu pe nisip pentru ca vanturile sa stearga amintirea suferintei. Dar cand cineva imi face un bine sap aceasta amintire in piatra, pentru ca ea sa dainuie, nestearsa …

Lasa vanturile sa imprastie in departari suferintele tale trecute, ca si cand ar fi fost scrise pe nisip si incepe sa-ti sapi in piatra bucuriile ori de cate ori iti ating sufletul, pentru ca sa te poti intoarce la ele cand ai nevoie.

Sursa: http://sfantatreimebc.org/pictura/?cat=32&paged=5