sâmbătă, 2 aprilie 2011

Recomand o lectură de excepție!

JURNALUL PARINTELUI ALEXANDER SCHMEMANN (1973-1983)

Butonul de Download se află în partea dreaptă de jos a paginii de la:

http://ge.tt/#7sqameu

Lectură plăcută!

Ziarul Adevarul reediteaza colectia Louis de Funes, din 3 aprilie 2011

Din 3 aprilie 2011, ziarul Adevarul reediteaza colectia de filme Louis de Funes.

Aparitie saptamanal, in fiecare zi de duminica.

Pret ziar + dvd : 9.99 lei.

Colectia Louis de Funes de la Adevarul contine urmatoarele filme : Fantomas, Hibernatus, Fantomas in actiune, Oscar, Fantomas versus Scotland Yard, Marele Restaurant, Omul orchestra si Mania grandorii.

Sursa: http://blogulcolectionarului.net/2011/03/ziarul-adevarul-reediteaza-colectia-louis-de-funes-din-3-aprilie-2011

„Vine, vine Iepuraşul!”

Concursul, organizat cu sprijinul Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, se adresează exclusiv copiilor cu vârste cuprinse între 6 şi 10 ani, care îşi vor putea trimite desenele pe adresa: Oficiul Poştal Bucureşti 10, Căsuţa Poştală 110, Bucureşti.

Juriul va fi constituit din nume consacrate ale lumii artistice: Prof. univ. dr. Alexandru Ghilduş, Decanul Facultăţii de Arte Decorative şi Design, Universitatea Naţională de Arte, Bucureşti – preşedinte, Iuri Isar – profesor la Liceul de artă „Nicolae Tonitza”, Bucureşti şi Adrian Braescu – inspector la Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

Lucrarea desemnată câştigătoare va fi premiată cu o excursie la Disneyland Paris. Se vor mai acorda încă patru premii constând în câte un sejur la mare sau la munte în spaţiile de cazare ale C.N. Poşta Română S.A.

Proiectul se va desfăşura în perioada 28 martie – 15 aprilie a.c. şi face parte din ciclul de competiţii artistice, inţiat de Poşta Română, care susţine arta şi valorile culturale româneşti prin încurajarea şi promovarea tinerilor creatori.

Regulamentul concursului va putea fi consultat pe site-ul www.posta-romana.ro sau apelând Serviciul de relaţii cu clienţii Infopost la numărul de telefon 0219393111.

Regulamentul concursului

Sursa: http://www.posta-romana.ro/press/bucuresti-28-martie-2011-c-n-posta-romana-s-a-lanseaza-astazi-28-martie-a-c-concursul-national-de-desen-vine-vine-iepurasul_681

Predica adresata pãsãrilor

Francisc de Assisi

Predica adresata pãsãrilor

Şi mergând mai departe cu aceeaşi înflăcărare, ridică ochii şi văzu câţiva copaci de-a lungul drumului, sub care era o mulţime nesfârşită de păsărele, lucru de care sfântul Francisc se minună si spuse însoţitorilor săi: „Mă veţi aştepta aici în drum, iar eu voi merge să predic surioarelor mele păsărele." Şi intră pe câmp, şi începu să predice păsărilor care erau pe ogor; si pe loc cele care erau sus în copaci veniră la el cu toate, si stătură nemişcate cât timp sfântul Francisc si-a ţinut predica; si nici pe urmă nu plecară până când el nu le dădu binecuvântarea sa. Şi după cum povestea sfântul Masseo fratelui Jacopo da Massa, mergând sfântul Francisc printre ele, si atingându-le cu sutana, nici una nici măcar nu se mişca. Substanţa predicii sfântului Francisc fu asta: Surioarelor mele păsări, voi sunteţi foarte îndatorate Dumnezeului nostru creator, şi mereu şi oriunde trebuie să îi aduceţi laudă, pentru că v-a dat libertatea de a zbura în orice loc; şi v-a dat şi veşmânt dublu şi triplu; şi în plus, pentru că v-a păstrat neamul în arca lui Noe, în aşa fel încât seminţia voastră să nu se împuţineze în lume. Şi mai mult decât atât, voi nu semănaţi şi nu seceraţi, şi Dumnezeu vă hrăneşte şi vă dă râurile şi fântânile ca să puteţi bea, vă dă munţii şi văile ca să aveţi unde să vă adăpostiţi, şi arbori înalţi ca să aveţi unde să vă faceţi cuiburile.

Şi de asta voi nu trebuie să ştiţi să toarceţi sau să coaseţi. Dumnezeu vă îmbracă pe voi şi pe puii voştri. De unde se vede cât de mult vă iubeşte Creatorul, pentru că el vă dă atâtea lucruri; şi de aceea păziţi-vă, surioarele mele, de păcatul nerecunoştinţei, şi întotdeauna străduiţi-vă să-l iubiţi pe Dumnezeu."

Spunându-le sfântul Francisc aceste cuvinte, toate acele păsări începură să-şi deschidă ciocurile şi să-si întindă aripile, şi să-si plece cu umilinţă capetele până la pământ, şi prin gesturi şi prin triluri dovediră că părintele sfânt le bucurase fără măsură. Şi sfântul Francisc cu ele împreună s-a veselit şi s-a bucurat, şi s-a minunat mult de aşa o mulţime de păsări şi de preafrumoasa lor varietate, şi de atenţia cu care l-au urmărit şi de familiaritatea pe care i-o arătau, pentru care lucru el lăudă în purtarea lor pe Creator. Până la urmă fiind împlinită predica, sfântul Francisc le făcu sem­nul Crucii şi le dădu îngăduinţă să plece; şi atunci se ridicară toate păsările în aer cu cântece minunate, şi apoi, după crucea, pe care o făcuse sfântul Francisc, se împărţiră în patru părţi; şi o parte zbură spre răsărit şi alta spre apus, şi alta spre miazăzi, şi a patra parte spre nord, şi fiecare şi pleca cântând cântece minunate; semnificând prin asta că după cum sfântul Francisc, cavaler al Crucii lui Christos, le predicase şi făcuse asupra lor semnul crucii, după asta se împărţiră în cele patru părţi ale lumii; astfel predicarea Crucii lui Cristos reînnoită de către sfântul Francisc, trebuia ca prin el şi prin fraţii săi să fie purtată în întreaga lume; care fraţi, la fel ca şi păsările, neavând nici un lucru personal în această lume, îşi încredinţează viaţa numai singurei providenţe a lui Dumnezeu.

Intru lauda lui Isus Christos şi a sărăcuţului Francisc. Amin

(din cartea: I fioretti di San Francesco
sau
Cununa Sfantului Francisc,
Editura Crater,1996,
trad. Elena Rusti)

Sursa: http://www.ceruldinnoi.ro/pages/Francisc%20de%20Assisi%20-%20Predica%20adresata%20pasarilor.htm

Cuvântul sculptează!

2 Aprilie – Ieşire eşuată

La un proces public judecătorul înştiinţează sala:

-«Linişte! Domnilor, vă avertizez că dacă voi mai auzi strigându-se “jos judecătorul” vă dau pe toţi afară.»

Atunci se auzi din nou:

-«Jos judecătorul!»

Judecătorul reluă, spunând:

-«Avertismentul nu vă includea şi pe dumneavoastră, domnule inculpat!»

Acuzatul vrea să-şi obţină libertatea – lucru bun – şi pentru a o obţine îl insultă pe judecător – lucru rău. Nu se poate face ceva rău chiar dacă ar fi cu pretenţia de a obţine ceva bun: scopul niciodată nu scuză mijloacele. Un scop bun nu face bune nişte mijloace rele.

Un creştin cu atât mai puţin nu poate răspunde la rău cu rău. Sfântul Paul ne porunceşte: „Nu întoarceţi nimănui răul cu rău… Nu te lăsa învins de rău, dar învinge răul cu binele” (Romani 12,17 şi 21). Acest lucru îl face Tatăl nostru şi acesta trebuie să-l facem şi noi, fiii săi.


Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

Sfântul Ioan Scărarul

Este nespus de greu şi anevoios lucru să intuieşti şi să prevezi traiectoria vieţii cuiva de la naştere până la mormânt. La naştere suntem un minuscul semn de întrebare apărut pe orizontala lumii. Nu ştim nimic, nici despre noi, nici despre alţii, nici ce avem de făcut sau încotro ne îndreptăm. Nu ştim nici să umblăm, nici să mâncăm, doar plângem şi ne tânguim, aşteptând îndurarea cuiva, care să ne scoată din descumpănire. Dar încet, încet, cu ajutorul mai marilor începem să căpătăm pricepere, înţelepciune, putere, îndrăzneală şi chiar să ne însuşim unele indicii de orientare în viaţă. Aşadar, după un început şovăielnic, fiecare ins îşi alege propria sa traiectorie, unii pornind vijelios pe povârnişul decăderii morale din care, foarte puţini îşi mai revin, iar alţii, urmează neabătut cu paşi de metronom prevederile legii. Aceştia nu se uită nici în stânga, nici în dreapta, nu aud plânsul celor îndureraţi, nu iau seama la suferinţele insuportabile ale celor bătuţi şi aruncaţi la marginea drumului, îşi plătesc datoriile faţă de orânduire, se duc chiar la biserică, postesc, se roagă în felul lor, dar nici un strigăt disperat nu-i sminteşte din mersul lor rigid, disciplinat şi rece. Nu cer nimănui nimic, nici nu dăruiesc, nu strică, nici nu zidesc, n-au nicio implicare socială, nicio vibraţie, nicio tresărire la clocotul vulcanic ce frământă societatea şi lumea. Imaginea lor de ansamblu oferă ochiului o privelişte respingătoare, dezgustătoare.
Din altă categorie se desprind cei cuceriţi de învăţăturile inspirate ale Evangheliei şi sunt călăuziţi de idealul desăvârşirii. Ei nu-şi pleacă urechea la chemarea de sirenă a ispitelor din lume, n-au ochi pentru atracţiile păcătoase oferite de peisajul cotidian, iar dacă totuşi li se întâmplă să cadă din pricina drumului sinuos şi denivelat al tentaţiilor şi dezamăgirilor, nu zăbovesc în starea decadentă, ci grabnic se ridică, se scutură de gândul renunţării şi a slăbiciunilor, îşi refac energiile continuând cursa şi lupta cu potrivniciile vieţii.
Un astfel de nevoitor de cinci talanţi, care s-a luptat eroic cu provocările, vicleniile şi asperităţile lumii de păcate a fost Sfântul Ioan Scărarul.
Vom lua ca dată şi loc de baştină, anul 579, în Palestina. Intrând foarte devreme (la 16 ani), în mănăstirea Muntelui Sinai, i se atribuie numele de Sinaitul, dar pentru că era şi un om foarte învăţat şi cultivat a fost supranumit Scolasticul. Numele cel mai cunoscut şi mai consacrat însă, este Ioan Scărarul, şi i se trage de la lucrarea “Scara”, pe care a realizat-o după visul patriarhului Iacob descris în Cartea Facerii (cap. XXVIII, 11-12), unde se spune: “Ajungând (Iacob n.n.) însă la un loc, a rămas să doarmă acolo, căci asfinţise soarele. Şi luând una din pietrele locului aceluia şi punându-şi-o căpătâi, s-a culcat în locul acela. Şi a visat că parcă era o scară, sprijinită pe pământ, iar cu vârful atingea cerul; iar îngerii lui Dumnezeu se suiau şi se coborau pe ea”. După acest model, Sfântul Ioan realizează scara urcuşului spiritual-moral, pe care cei însetaţi de vederea lui Dumnezeu se nevoiesc să o escaladeze treaptă cu treaptă, până ajung sus, unde vârful scării se reazămă pe bolta cerului. Pentru atingerea pragului de sus, nevoitorul trebuie să păşească pe fiecare treaptă a scării, lucru ce echivalează cu împlinirea tuturor cerinţelor creştineşti, necesare pentru mântuire. Privind fugar cuprinsul acestei opere observăm că ni se recomandă: lepădarea de viaţa deşartă, despătimirea; practicarea virtuţilor teologice: credinţa, nădejdea şi iubirea, iar ca măsuri de ocrotire a purităţii sufleteşti ne impune să combatem: mânia, ţinerea de minte a răului, clevetirea, minciuna, lenea sufletească, iubirea de argint, mândria, etc., fapte calificate drept criminale, pentru că ucid sufletul fără să clipească. După afirmaţia unui erudit teolog ortodox “scara este crucea fiecăruia, este curcubeul aruncat de forţa spirituală a omului peste zările şi orizontul obişnuit, unde se află adevărata fericire şi trăire sfântă, ca răsplată a faptelor bune”.
Prin însuşirea şi trăirea neabătută a învăţăturilor dumnezeieşti, prin rugăciune încrezătoare şi nădejde neclintită în purtarea de grijă a Providenţei, prin post aspru auto impus, prin identificarea şi împletirea vieţii materiale şi morale cu a celor mai lipsiţi şi mai nevoiaşi fraţi ai lui Hristos, Sfântul Ioan Scărarul a atins culmi de desăvârşire spirituală atât de ridicate, încât mulţi bolnavi se vindecau la vederea chipului său, aşa cum în epoca primară bolnavii şi neputincioşii atinşi de umbra sau de hainele Sfinţilor Apostoli se tămăduiau pe loc de orice boală sufereau.
Credinţa Sfântului Ioan Scărarul, trăită şi ridicată la dimensiuni serafice, a fost pentru creştinul din toate vremurile o incitantă provocare la lupta cu păcatul, un examen de trecut şi o scară de urcat pe treptele desăvârşirii, până la măsura îndumnezeirii naturii omeneşti.
Preot dr. Petru PINCA, Blaj

Sursa: http://www.ziarulunirea.ro/2011/04/sfantul-ioan-scararul