vineri, 29 aprilie 2011

Fericitul Ioan Paul al II-lea – o floare la fereastra cerului


“Luna mai, cea mai frumoasă lună a anului, închinată Maicii Domnului, începe anul acesta, 2011, cu o floare aleasă aşezată pe altarul Bisericii, şi anume noua floare înscrisă între celelalte flori cereşti, fericitul Ioan Paul al II-lea”, aminteşte PS Petru Gherghel, Episcop romano-catolic de Iaşi, într-un mesaj adresat credincioşilor Diecezei sale cu această ocazie, publicat pe Ercis.ro. Episcopul readuce în atenţie câteva elemente importante din viaţa marelui Pontif: “Născut într-o familie de credincioşi polonezi din Wadowice, purtat pe braţe de o mamă plină de iubire şi sensibilitate, Emilia, şi crescut în ambientul unei familii tradiţionale, sub protecţia unui tată grijuliu, Karol, precum odinioară într-o casă ca aceea din Nazaret, micuţul Karol creşte şi încet, încet se deschide ca o floare plăcută şi cuceritoare, ce şi-a înfipt rădăcinile chiar în luna mai, cea mai frumoasă şi fermecătoare”.

Preasfinţitul aminteşte şi încercările care au presărat drumul viitorului Pontif roman: “a fost asaltat de ororile războiului, dar nimic nu a fost în stare să îl oprească din dorinţa lui de a-l găsi pe Dumnezeu mai mult, de a ajunge la acele cunoştinţe despre misterul vieţii omului şi de a se oferi să răspândească lumina credinţei şi a iubirii la toţi oamenii. Pierderea timpurie a mamei l-a făcut să descopere o altă mamă, de care s-a legat cu toată fiinţa, mama tuturor creştinilor şi regina popoarelor. Locul gol lăsat de pierderea mamei din inima sa de copil a fost ocupat de Madona din Czestochowa… Micuţul Karol, marele Papă Ioan Paul al II-lea de mai târziu, a iubit luna naşterii sale pe pământ, a cinstit-o pe cea căreia i-a fost dedicat şi tot în aceeaşi lună i-a fost hărăzit ceasul să intre în ceata sfinţilor şi să fie aşezat, printr-un act oficial şi public, lângă tronul Domnului, ca una dintre cele mai frumoase flori”.

“Prima zi a lunii mai 2011 reprezintă pentru întreaga Biserică momentul confirmării sfinţeniei sale, împlinirea profeţiei Cardinalului Joseph Ratzinger, care făcea referinţă, în discursul său din ziua funeraliilor, la prezenţa venerabilului Pontif la fereastra cerului. Milioane de tineri, credincioşi, oameni de toate convingerile nu au contenit, în cei şase ani de la acea clipă, să privească cu ochii credinţei spre fereastra cerului, unde să îl întâlnească pe marele iubitor de Dumnezeu şi cinstitor al Maicii Preacurate. Acum suntem siguri că strigătul ce a răsunat în Piaţa Sfântul Petru, la acea oră de despărţire – ‘Subito santo!’ – a devenit realitate… O floare născută pe pământ s-a transferat în ceruri, făcând astfel coroană, împreună cu Maica Domnului şi cu toţi sfinţii, în jurul tronului lui Dumnezeu, pe care atât de mult l-a iubit şi l-a vestit”.

Ziua beatificării Pontifului polonez va coincide cu Ziua Tineretului din Dieceza de Iaşi, care se va celebra în acest an la Butea, un alt loc dedicat cinstirii Maicii Domnului. “Adunaţi la Butea, împreună cu Episcopul diecezan, cu ceilalţi preoţi şi asistenţii spirituali, şi în sintonie cu Sfântul Părinte Benedict al XVI-lea, tinerii noştri au o fericită ocazie să îndrepte spre ceruri, susţinuţi de Preacurata Fecioară Maria şi de Sfântul Iosif, un prinos de recunoştinţă pentru viaţa şi mărturia sfântă a noului Fericit Papa Ioan Paul al II-lea, şi să cânte, cu toţi fraţii şi prietenii lor, un imn de preamărire şi cinstire a victoriei marelui lor prieten, Karol cel Mare şi Sfânt: preamărit să fie Dumnezeu în sfinţii săi şi de acum şi în Fericitul Ioan Paul al II-lea. Fericite Karol Wojtyla, Ioan Paul, mijloceşte pentru noi toţi şi mai ales pentru tinerii noştri, adunaţi la Butea, pentru toţi ceilalţi tineri din întreaga Dieceză de Iaşi ca şi din întreaga ţară, România, pe care ai numit-o ‘Grădina Maicii Domnului’”.

Sursa: Ercis.ro http://www.catholica.ro/2011/04/28/fericitul-ioan-paul-al-ii-lea-o-floare-la-fereastra-cerului

Citește și reflectează!

Citește o poveste despre o viață...

http://fabienne.guerrero.free.fr/temoignage_roumanie.htm


Cuvântul sculptează!

29 Aprilie – Confesiune

Un om s-a apropiat plângând de Confucius, filosof chinez mort în anul 479 înainte de Cristos, pentru a-i spune:

-«Maestre, toţi cei cărora le vorbesc despre defectele mele îmi spun că sunt nevrednic de a trăi şi-şi bat joc de mine.»

Înţeleptul Confucius îi spuse:

-«Este bine să-ţi cunoşti propriile tale limite. Însă, de asemenea este important să ştii cui să-i vorbeşti. Dacă este bine să ne confesăm celor care ne mustră pentru tâmpeniile noastre şi ne propun un plan pentru a ne îndrepta, este naiv să le mărturisim celor care nu ne iubesc.»

Să nu-ţi deschizi inima în faţa unui duşman, nici punga în prezenţa hoţilor.

A tăcea, a nu spune ceea ce se petrece cu noi şi ne îngrijorează este un lucru rău. A o spune oricui, poate să fie şi mai rău.

Logic ar fi să căutăm o persoană prudentă şi de încredere care să ne ajute şi să ne susţină pentru a înfrânge propriile erori.

Această persoană ne va da un sfat, însă nu va lupta în locul nostru. Fiecare dintre noi este cel care trebuie să trăiască ceea ce se recomandă. Nimeni nu poate să ne scoată castanele din foc. Ar fi foarte comod, dar nu este posibil.

Cel mai bun povăţuitor şi cel mai bun director spiritual va fi cel pe care îl vom putea admira nu doar pentru ceea ce spune, ci mai ales pentru ceea ce face.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro