vineri, 3 iunie 2011

Seria MODELELE NOASTRE!

Cum a fost executat un preot al muncitorilor


Autor: Wlodzimierz Redzioch
Traducere: pr. Mihai Pătraşcu
Sursa: L'Osservatore romano, 19-20 octombrie 2009

pr. Jerzy Popieluszko

pr. Jerzy Popieluszko

La 19 octombrie 1984, pr. Jerzy Popieluszko, un preot tânăr din Varşovia, din parohia Sfântul Stanislav Kostka, a fost invitat în oraşul Bydhoszcz, pentru a participa la întâlnirea de rugăciune a cercului local al pastoraţiei muncitoreşti. Mai întâi a celebrat Sfânta Liturghie, apoi a comentat misterele de durere ale Rozariului. A terminat cu următoarele cuvinte: “Să ne rugăm pentru a fi liberi de spaimă, însă, înainte de toate, pentru a fi liberi de dorinţa de răzbunare şi de violenţă”. După întâlnire, pr. Jerzy a hotărât să se întoarcă acasă, deşi ora era târzie. Călătorea cu maşina condusă de un anume Waldemard Chrostowski. În apropierea unui sătuc numit Gorsk, maşina lor a fost oprită de poliţia rutieră – dar erau agenţi ai serviciilor de securitate poloneze. Aceştia din urmă, după ce i-au pus cătuşe şoferului, l-au doborât pe preot cu un lovitură în cap, i-au pus căluş în gură, l-au aruncat în portbagaj şi au plecat imediat. Chrostowski a reuşit într-un fel să scape din maşină fugind şi a dat alarma despre răpire. Fuga şoferului pr. Popieluszko nu a făcut să se schimbe planul criminal al serviciilor de securitate. Mai întâi l-au legat în aşa fel încât orice mişcare făcea îi strângea funia din jurul gâtului. În cele din urmă l-au aruncat în Vistula cu un sac plin de pietre legat de un picior. Medicul care avea să facă, după aceea, autopsia pe cadavrul pr. Popieluszko a mărturisit că niciodată nu a văzut un om cu asemenea leziuni ale organelor interne.

Telejurnalul din seara zilei de 20 octombrie a dat o scurtă ştire despre răpirea preotului, iar imediat după aceea pentru cel răpit a fost celebrată o Sfântă Liturghie în biserica Sfântul Stanislav Kostka şi a început privegherea perpetuă: mii de persoane s-au rugat zi şi noapte pentru a-l avea din nou teafăr pe pr. Jerzy. Din păcate, la 30 octombrie, a sosit vestea dramatică a găsirii trupului preotului, şi la 3 noiembrie s-au desfăşurat la Varşovia funeraliile victimei. Peste cinci sute de mii de persoane venite din toată Polonia au participat în tăcere absolută la funeraliile pr. Popieluszko, care a devenit pentru polonezi “simbolul luptei pentru adevăr”, “simbolul luptei dezarmate a binelui împotriva răului sistemului totalitar comunist”.

Viitorul capelan al mişcării Solidaritatea s-a născut la 14 septembrie 1947, în satul Okopy, în nord-estul Poloniei (aproape de Bialystok), într-o familie profund religioasă. Climatul de spiritualitate creat de părinţii lui, Marianna şi Wladyslaw, l-a plăsmuit din copilărie şi aceasta a favorizat maturizarea vocaţiei sale preoţeşti. Astfel, după examenul de bacalaureat, a intrat în Seminarul mare din Varşovia şi a început să frecventeze cursurile de filozofie şi teologie.

În acele timpuri, autorităţile comuniste încercau să creeze tot felul de obstacole în calea formării seminariştilor şi căutau în toate modurile să îi facă să renunţe la studiile teologice. Înainte de toate îi obligau să facă doi ani de dur serviciu militar obligatoriu, în unităţile speciale create anume pentru elevii din seminarii. Pentru aceasta, la începutul celui de-al doilea an de studiu, Popieluszko a fost chemat în armată şi a făcut stagiul militar în anii 1966-1968 la Bartoszyce. Acest aşa-numit serviciu militar consta în exerciţii inutile: militarii trebuiau să sape tranşee, pentru a le umple cu pământ imediat după aceea; trebuiau să se târască pe pământ, de preferinţă în noroi, dar, înainte de toate, erau obligaţi să participe la cursuri continue de îndoctrinare politică. Unii nu rezistau la aceste batjocuri şi cădeau psihologic renunţând la preoţie. Dar nu acesta a fost şi cazul lui Popieluszko. El nu îşi ascundea niciodată convingerile religioase, ci chiar se poate spune că în această situaţie dificilă a devenit un fel de lider spiritual, promovând iniţiative şi momente de rugăciune. Dar a plătit cu preţ mare această atitudine a sa. Adesea era pedepsit: una dintre pedepse consta în faptul de a rămâne mai multe ore în picioare cu tot harnaşamentul – care cântărea până la 30 de kilograme – şi cu picioarele goale chiar şi iarna; o altă pedeapsă umilitoare consta în a curăţa cu periuţa de dinţi băile din cazarmă. Doi ani de batjocuri de acest tip nu l-au slăbit psihologic şi moral pe Popieluszko, dar i-au ameninţat grav sănătatea.

În seminar, a tratat cu mare seriozitate pregătirea sa la preoţie şi a cultivat viaţa de rugăciune. De altfel, trebuie spus că în privinţa studiului, la început îi era greu, şi numai în ultimii doi ani de studiu s-a îmbunătăţit în mod clar, îndeosebi în domeniul biblic şi dogmatic.

Popieluszko a fost sfinţit preot în anul 1972 şi a început imediat slujirea pastorală pentru studenţi în biserica universitară Sfânta Ana. Din păcate, condiţiile lui de sănătate erau mereu precare şi în anul 1980 a fost acceptat ca rezident în parohia Sfântul Stanislav Kostka din capitală, de către pr. Teofil Bogucki, un paroh foarte dinamic şi cunoscut. Era un timp de mari schimbări politice şi sociale, timpul Solidarităţii. De vreme ce parohia nu era departe de marile oţelării, Popieluszko a început – ca urmare a mandatului dat de Episcopul său – să asigure asistenţă pastorală muncitorilor. Era o experienţă nouă, care la început îl lăsa perplex, pentru că nu cunoştea lumea muncitorească. Însă muncitorii l-au acceptat foarte bine pe acel preot mic şi bolnăvicios, cu voce slabă, care îi spovedea, celebra pentru ei Euharistia şi, uneori, boteza pe unii dintre ei care se converteau.

La 13 decembrie 1981, când în Polonia a fost declarată legea marţială, pr. Jerzy a organizat în parohie celebrările euharistice numite “Liturghii pentru patrie”. Deja cu câţiva ani înainte, parohul Bogucki introdusese în parohie tradiţia celebrării Liturghiei de seară din ultima duminică a lunii pentru intenţiile patriei. Pr. Popieluszko a continuat această tradiţie şi în “starea de război”. La Liturghiile lui, masele de persoane erau atrase de bunătatea lui, de atitudinea lui deschisă spre ceilalţi, de modul său de a vorbi. Liturghiile lui pentru patrie au devenit cunoscute nu numai la Varşovia, ci în toată Polonia – la ele participau chiar şi 15-20 de mii de persoane -, de aceea pr. Jerzy a devenit un personaj cunoscut, şi din această cauză incomod, pentru autorităţile comuniste.

Însă el nu era un activist social sau politic, ci un preot catolic fidel faţă de Evanghelie. Ceea ce proclama era conţinut în doctrina socială a Bisericii, în învăţăturile Papei Ioan Paul al II-lea şi ale defunctului primat polonez, Sardinalul Stefan Wyszynski. Dar pentru că orice sistem totalitar se sprijină pe frică şi pe intimidare, iar pr. Jerzy în schimb elibera mulţimea de frica sistemului, era considerat de comunişti un duşman de moarte. Cazul capelanului Solidarităţii este un exemplu elocvent pentru modul în care lupta cu religia prevedea şi eliminarea fizică a “duşmanilor”.

La 24 septembrie 1984, şefii serviciilor secrete poloneze au luat decizia de a închide definitiv “cazul Popieluszko”. Au fost pregătite mai multe variante: primul atentat, făcut la 13 octombrie, în timpul călătoriei de la Danzica la Varşovia nu a reuşit, al doilea însă a reuşit. Şi la 19 octombrie preotul a fost răpit, torturat şi aruncat în Vistula. Asasinii – Piotrowski, Chmielewski, Pekala – făceau parte din echipele speciale ale Ministerului de Interne. Membri echipelor speciale – persoane profund îndoctrinate, convinse că acţionează pentru binele sistemului comunist şi al patriei – erau destinate pentru acţiunile deosebit de “murdare” şi “delicate”. Pentru ei a asasina un preot, duşman ideologic, era ceva normal şi – încă şi mai mult – lăudabil. Astfel au făcut-o cu o brutalitate nemaiauzită şi din ură faţă de credinţa pe care preotul o reprezenta. Trebuie să adăugăm că adevăraţii mandatari ai delictului, relatat cu detalii macabre de asasini în decursul unui proces dramatic, nu au fost niciodată judecaţi. Ucigaşii au fost condamnaţi, dar cu pedeapsă redusă. Acum deja au ieşit din închisoare.

Începând din ziua găsirii trupului, a început să se răspândească faima de sfinţenie a martirului. Au început să vină veşti despre numeroase haruri atribuite mijlocirii sale şi, împreună cu ele, şi cererile de a deschide cauza canonică de beatificare. Acest proces, deschis de Cardinalul Jozef Glemp, Primat al Poloniei şi Arhiepiscop de Varşovia, a început la 8 februarie 1997. Faza diecezană a investigaţiei a durat patru ani şi apoi documentaţia a fost trimisă în Vatican, la Congregaţia Cauzelor Sfinţilor, şi deschisă la 3 mai 2001.

După aceea, a fost redactată aşa-numita Positio super martyrio, un rezumat al tuturor dovezilor documentare privind martiriul pr. Popieluszko, pentru a fi discutat de Cardinalii şi teologii din Congregaţia pentru Cauzele Sfinţilor. În octombrie 2008, Arhiepiscopul de Varşovia, Kazimierz Nycz, a dus Sfântului Părinte o copie de la Positio, împreună cu o scrisoare a întregului episcopat polonez, în care Episcopii atrag atenţia asupra importanţei beatificării pr. Popieluszko pentru Biserică şi pentru Polonia. Bineînţeles, această scrisoare poate avea ca rezultat doar examinarea de către Congregaţie a cauzei pr. Jerzy înaintea altora, fără a afecta verdictul final. (Articol apărut iniţial pe Ercis.ro)

Sursa: http://lumea.catholica.ro/2009/10/cum-a-fost-executat-un-preot-al-muncitorilor

O noutate în lumea livrească!!!



Dragi cititori,

am deosebita plăcere să vă fac cunoscut faptul că, începând de astăzi, pentru cei îndrăgostiți de lectură, editura Surorilor lauretane de la Baia Mare, pune la dispoziție un nou volum semnat de mine:

Coordonatele m@rturisirii

}i chipul îndrum@torului spiritual

reg@site la

Pr. {tef {tefan Bernard, A.A.

Pentru cei interesați, mai jos aveți câteva date despre acest material. Aștept și e-mail-urile voastre la adresa: cipriandeblaj@yahoo.com

„Pluralitatea calităților părintelui Ștef Ștefan Bernard, călugăr Augustinian Asumpţionist din Blaj, m-a inspirat a medita, consulta și aduna la un loc pentru a scrie acest modest material, cu gânduri multe dar necesare zilelor noastre atât de tulburi din punct de vedere spiritual.
Aceasta am crezut de cuviință a o realiza, nu în ultimul rând, pentru ca toți cei dornici de aprofundare și desăvârșire creștinească, să culeagă roade, câte ceva bun pentru sine și
mântuirea sufletului.
Credincioșilor, care toți sunt chemați la sfințenie, dornici fiind de a primi învățătură bună și o înțelegere cât mai limpede a Sfintelor Sacramente (preoția și penitența) primite de la Însuși Domnul nostru Isus Cristos, și care să cunoască calitățile preotului confesor pentru a se putea ruga, a-l căuta și alege știindu-și în același timp obligațiile lor.
Candidaților la preoție să înțeleagă încă de pe acum cât de importantă este Sfânta Taină a Preoției, necesitatea unui duhovnic pentru viața și pregătirea lor spirituală, cât și pentru faptul că trebuie să dobândească responsabil cunoștiințele și abilitățile necesare pentru timpul când, chiar ei vor trebui să convertească, să conducă și să desăvârșească suflete.
Și nu în ultimul rând, preoților din via Domnului, care ne-au fost lăsați pentru a ne dărui Sfintele Sacramente și conduce sufletele la mântuire, ca și ei să cunoască ce calități trebuie să dobândească pentru a se numi „adevărați” spirituali, meditând în aceeași vreme la obligația lor de duhovnici spre a realiza o lume mai bună, cu pace și har în care „plouă” cu binecuvântarea Sfintei Treimi.

Pace ție!
Al tău amic,
cu bucurie,
Ciprian”.

Cartea are 208 pagini în format A5 și se poate achiziționa la prețul de doar 10 Ron de la adresa http://www.surorilelauretane.ro (vezi adresa lor de e-mail și o cereți astfel, ea încă nu este încărcată pe site) sau de la autor (cu autograf): cipriandeblaj@yahoo.com

Pericolele muncii de birou. La ce riscuri te expui dacă stai pe scaun mai mult de şase ore pe zi

Statul pe scaun mai mult de şase ore pe zi creşte riscul de deces

Statul pe scaun mai mult de şase ore pe zi creşte riscul de deces, este concluzia unui studiu realizat de oamenii de ştiinţă de la Societatea Americană de Oncologie, publicat în "American Journal of Epidemiology". Oamenii de ştiinţă susţin că acest risc este destul de crescut chiar şi în rândul persoanelor care fac sport după orele de lucru, informează The Huffinghton Post.

Potrivit studiului, femeile care stau pe scaun peste şase ore pe zi, pe o perioadă de 13 ani, sunt expuse unui risc de deces prematur mai mare cu 37%, comparativ cu persoanele care stau pe scaun mai puţin de trei ore pe zi. În ceea ce-i priveşte pe bărbaţi, aceştia prezintă un risc cu 18% mai mare de a se confrunta cu acelaşi risc.

Riscul de deces prematur este şi mai mare pentru persoanele care nu fac mişcare. Astfel, femeile care stau peste şase ore pe scaun zilnic şi sunt sedentare sunt expuse acestui risc cu 94% mai mare faţă de cele care stau cât mai puţin pe scaun şi fac multe exerciţii fizice. În cazul bărbaţilor sedentari, riscul creşte cu până la 48%.

Pentru a ajunge la această concluzie, oamenii de ştiinţă, coordonaţi de dr. Alpa Patel, au inclus în cercetare 53.440 de bărbaţi şi 69.776 de femei. Studiul s-a desfăşurat în perioada 1993-2006.

Persoanele care stau mult timp pe scaun prezintă un risc crescut de a suferi de boli cardiovasculare, diabet, depresie şi obezitate şi un risc dublu de a dezvolta cancer la colon, comparativ cu oamenii care au un job mai dinamic, precizează cercetătorii. "Perioadele îndelungate de timp petrecute stând pe scaun, independent de activitatea fizică, au importante consecinţe metabolice şi pot influenţa trigliceridele, colesterolul, glucoza, tensiunea arterială", spune dr. Patel.

Potrivit experţilor, statul pe scaun timp îndelungat afectează masa musculară, articulaţiile şi coloana vertebrală. Problemele oftalmologice şi obezitatea fac parte şi ele din riscurile meseriei.

Statisticile de specialitate din SUA arată că angajaţii îşi petrec peste 55% din timp pe scaunul de la birou. Astfel, potrivit cercetătorilor, persoanele a căror slujbă presupune să stea toată ziua pe scaun prezintă un risc cu 94% mai mare de a dezvolta o tumoră în zona colonului distal, o parte importantă a intestinului care face legătura cu rectul.

Sursa: http://www.gandul.info/magazin/pericolele-muncii-de-birou-la-ce-riscuri-te-expui-daca-stai-pe-scaun-mai-mult-de-sase-ore-pe-zi-8394264

Cuvântul sculptează!

3 Iunie – Inimaginabil

Un inginer, de religie hindusă, îi reproşa unui ţăran vecin de-al său faptul că se convertise la creştinism:

-«De ce ai părăsit religia înaintaşilor tăi pentru o religie precum cea catolică, pe deasupra şi străină? Oare nu valorează la fel toate religiile în faţa lui Dumnezeu?»

Ţăranul nu scoase nici un cuvânt. Intră în casă şi, câteva momente după aceea, ieşi cu un crucifix în mână, şi-l arătă inginerului spunându-i:

-«Tu îmi spui că toate religiile sunt egale, dar eu te întreb: în care altă religie – în afară de cea creştină – există vreun dumnezeu care să fi murit pentru a ne mântui?»

Riscăm, în permanenţă, să ne obişnuim chiar şi cu ceea ce este sublim. De aceea trebuie să ne oprim pentru a reflecta şi a savura această iubire imensă pe care Dumnezeu ne-o dovedeşte prin moartea lui Isus.

Crucifixul este elementul distinctiv al originalităţii credinţei creştine. Este asemenea ştampilei de autentificare. Niciodată noi, oamenii, nu ne-am fi putut imagina aşa ceva. Doar celui care iubeşte în mod infinit îi poate trece prin minte aşa ceva. Calvarul nu este o invenţie umană, ci divină.

Aceasta este Evanghelia: „marea noutate” a iubirii inepuizabile pe care Dumnezeu o are.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro