luni, 18 iulie 2011

Te salut din inimă Mică Roma!

Emisiunea de astăzi va începe ca de obicei la ora 11:15

Din cuprinsul ediției de astăzi a emisiunii: Te salut din inimă Mică Romă, după cum deja ne-am obișnuit, vă voi da citire unor articole. De această dată, mi-am propus să vă lecturez din una dintre cărțile mele apărută în anul 2009 la editura Anamarol, București. Așadar vom încerca să răspundem la o întrebare ce ar trebui să ne frământe pe toți: A fi sau a nu fi sfânt?!

Curând după această lectură ne vom vitaminiza puțin cu o povestioară din cele multe aflate în cărțulia Vitamine zilnice pentru suflet, vol. 2, apărută la Ed. Pauline din București în 2004, culese de Humberto Agudelo.

Vom audia apoi împreună, continuarea altei părți din serata muzicală a zilei de 12 februarie a.c., în compania vioarei domnișoarei Alice Bacalu, urmată de un duet realizat alături de chitara domnișoarei Octavia Sărătean.

Partea a doua... surpriza... invitatului nostru, Rareș Vestemean.

În continuare așteptăm articolele și sugestiile voastre la adresa de e-mail: revistamod@yahoo.com


Destăinuirile nu te ajută să scapi de stres

Când împărtăşeşti problemele cu cei apropiaţi, creşte nivelul de stres. Psihologii recomandă alte metode pentru a depăşi un impas. Contrar credinţei populare, să vorbeşti despre supărările tale cu cei apropiaţi nu este cea mai bună strategie pentru a trece peste ele, mai ales dacă eşti perfecţionist.

Perfecţioniştii se simt mai rău după ce vorbesc cu prietenii despre greutăţile de care se lovesc zilnic, din cauză că devin conştienţi de circumstanţe. Un psiholog de la Universitatea din Kent, care a realizat un studiu în acest sens, a descoperit trei alte strategii eficiente pentru persoanele care vor să scape de probleme: acceptarea lor, umorul şi repoziţionarea pozitivă, ceea ce înseamnă să cauţi partea bună dintr-o întâmplare stresantă. „Nu are niciun rost să tot «rumegi» micile eşecuri şi obstacolele şi să te deprimi", spune autorul studiului, psihologul Joachim Stoeber. „În loc de asta, este mult mai benefic să încerci să accepţi ceea ce s-a întâmplat, să cauţi aspectele pozitive şi, dacă e ceva minor, chiar să râzi despre asta", a completat specialistul.

La acest studiu au participat 149 de studenţi cu trăsături perfecţioniste, aleşi tocmai pentru că aceştia sunt predispuşi să fie mai afectaţi de problemele zilnice. Tinerii au ţinut timp de 14 zile un jurnal în care au notat cele mai supărătoare eşecuri, metodele prin care au trecut peste ele şi nivelul de satisfacţie de la sfârşitul zilei. Cei care au recurs la sprijin social, care au negat existenţa problemei, care au împărtăşit-o cu anturajul, care s-au învinuit ori s-au închis în ei s-au simţit chiar mai rău decât la început. Spre deosebire de ei, cei care au ales strategiile de acceptare, umorul şi repoziţionarea pozitivă au terminat ziua mult mai satisfăcuţi.

Creşte agresivitatea

„Să te destăinui nu este o strategie eficientă pentru oricine încearcă să facă faţă stresului zilnic, fie că are tendinţe spre perfecţionism sau nu. Cercetările arată clar faptul că aceasta mai degrabă creşte decât să scadă nivelul de stres", a afirmat şi sociopsihologul Brad J. Bushman, de la Ohio State University, citat de livescience.com.

Chiar dacă am fost învăţaţi să ne împărtăşim problemele pentru a scăpa de ele, specialistul spune că această metodă creează mai mult stres pentru că astfel se menţine nivelul de stimulare ridicat, gândurile agresive rămân active în memorie şi supărarea este încă vie. „Oamenii spun că destăinuirile te fac să te simţi bine, dar această stare de bine nu durează şi, mai mult, creşte nivelul de agresivitate", a conchis Bushman.

"Este mult mai benefic să încerci să accepţi ceea ce s-a întâmplat, să cauţi aspectele pozitive şi, dacă e ceva minor, chiar să râzi despre asta.''

Joachim Stoeber psiholog

Sursa: http://www.adevarul.ro/societate/viata/Destainuirile_nu_te_ajuta_sa_scapi_de_stres_0_516549214.html


Cuvântul sculptează!

18 Iulie – Trebuie să hotărăşti

Un domn care se considera creştin, chiar dacă puţin practicant, avea un copil în vârstă de şase ani, nebotezat. Vorbind cu parohul, acesta îl îndemnă să-l boteze pe micuţ, însă tatăl îi răspunse:

-«Eu nu vreau să hotărăsc pentru fiul meu. Când va avea capacitatea de a alege, el va decide dacă să se boteze sau nu. Dacă vrea să o facă, eu nu mă voi opune. Dar nici nu vreau să i-o impun. Eu respect libertatea lui.»

Un atare respect faţă de libertatea fiului este o amăgeală, un argument fals. Părinţii nu au alt remediu decât să decidă ei pentru copil, vrând-nevrând, referitor la botez şi la multe alte lucruri. Nu copilul este cel care alege să aştepte să ajungă major pentru a decide dacă să fie botezat sau nu. Părinţii sunt cei care iau această decizie pentru el.

Pe de altă parte, viaţa – orice viaţă – este un dar din partea lui Dumnezeu. Viaţa naturală ne vine de la Dumnezeu şi ajunge la noi prin intermediul acestei perechi binecuvântate care poartă numele de părinţi. Această viaţă este o participare la viaţa divină. Nimeni nu o alege ci o primeşte. Fiecare o poate accepta şi dezvolta sau poate să o refuze şi să se sinucidă.

Însă Dumnezeu a dorit ca, pe lână această participare naturală la propria sa viaţă divină, să participăm într-o formă şi mai mare, supranaturală, prin primirea harului sfinţitor în sufletele noastre. Aceasta reprezintă Botezul.

De ce se vorbeşte despre a ţine cont de consimţământul fiului pentru această a doua naştere şi nu pentru prima? Apoi, a refuza un dar – fie de către părinţi, fie de către fiu – presupune o ofensă la adresa celui care ni-l oferă, în cazul de faţă, la adresa lui Dumnezeu.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro