duminică, 7 august 2011


Anun] umanitar!!!

Mă numesc Olivia și vreau să vă spun că la vârsta de 31 de ani am înțeles că viața este foarte grea, și această greutate se multiplică atunci când îți pierzi unul din cei mai dragi părinți, întâmplător pentru mine a fost mama…

Dacă pentru mine a fost tragic ce putem spune pentru un copil de 15 ani??? El se numește Cristian, în 25 iunie a împlinit frumoasa vârstă de 15 ani și vă pot spune că acest copil a suferit enorm în viața lui. A fost operat în 2003 având ca diagnostic stenoza subvalvulara aortică localizată stransă (gradient max 85 mmhg) prin diaphragm fibromuscular. Tipul intervenției chirurgicale a fost rezecție diaphragm fibro muscular stenozant subvalvular.

Acest copil nu mai are voie să facă nici cel mai mic efort. În fiecare an mergem la control la Cluj, apoi la Sibiu tot la 6 luni. Pentru el viața nu a fost atât de ușoară și cred că și moartea mamei l-a afectat foarte mult, totuși știm că va mai trebui pentru el încă o operație. Oare cum să ne pregătim pentru încă o operație? Cu ce??? Sperăm cu ajutorul Bunului Dumnezeu să-l ducem în altă țară să i se facă această operație. Rugămintea mea este următoarea: dacă există cineva care ar vrea să-l ajute pe acest biet copil, las mai jos un cont:

RO65RNCB0324121229990001

sau

RO97RNCB0318021485230001

Dacă doriți mai multe informații: MÎNDREAN OLIVIA

Sat Cenade, nr. 285 Jud. Alba Tel. 0745 473 234

Vă mulțumesc din tot sufletul și cred că Dumnezeu vă va răsplăti pentru ceea ce faceți și mă rog ca intenția celor care-l vor ajuta pe fratele meu să fie văzută de acolo de sus.

Cuvântul sculptează!

7 August – Iubire şi flori

Jesus Ortega povesteşte în „Dumnezeu şi familia”, această întâmplare amuzantă:

Micuţa Maria-Isabela, de patru ani, se juca cu frăţiorul ei în casa bunicilor.

Bunicul se întoarse acasă cu nişte pachete voluminoase în braţe şi… nişte flori – o face frecvent – pe care le dărui soţiei sale.

La un moment dat, interveni micuţa Maria-Isabela care, deşi se juca, nu-i scăpa nimic din ceea ce se petrecea în jurul său.

Acesta a fost comentariul pe care îl făcu în mod spontan:

-«Bunicule, tu eşti îndrăgostit!»

Ce bine ar fi dacă toţi cei mici, văzând manifestările de afecţiune dintre părinţii lor, ar putea să spună acelaşi lucru pe care Maria-Isabela l-a spus bunicului ei: „Tată sau mamă, tu eşti îndrăgostit”.

Afecţiunea reciprocă a părinţilor este un izvor de mare bucurie şi de energie pentru copii. Şi ei au nevoia şi dreptul de a putea bea din acest izvor!

Trebuie să învăţăm să ne exprimăm iubirea pe care o purtăm în interiorul nostru. Dragostea noastră faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele este cea mai bună şi cea mai mare bogăţie pe care o avem.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro