sâmbătă, 8 octombrie 2011

Cuvântul sculptează!

8 Octombrie – Amândoi o apă şi-un pământ

Odinioară, la sărbătorile hramului de la sate se obişnuia să fie invitaţi doi predicatori. Unul avea în sarcină predica de dimineaţă, la liturghia solemnă şi celălalt, după amiaza, la vecernie.

Odată oratorul de dimineaţă, un dominican aragonez, al cărui nume nu e cazul să fie menţionat, spuse la sfârşitul predicii sale, referindu-se la fratele care avea să ia cuvântul după amiază:

-«Este om înţelept, limbă de aur, nu alta, şi se va angaja să ne lămurească o problemă mai veche: dacă Isus a intrat în Oraşul Sfânt al Ierusalimului pe un măgar sau pe o măgăriţă.»

Predicatorul de după amiază prinse mănuşa aruncată şi sfârşi predica sa cu o atent studiată ambiguitate spunând:

-«Referitor la dubiul pe care l-a pomenit oratorul de dimineaţă cu privire la genul animalului de călărit pe care încălecase Isus, colegul meu trebuie să ştie că este un asin.»

„Iată cât de umil este Isus al nostru: un măgăruş a fost tronul său în Ierusalim!...” (Camino, 606).

Umilinţa este temelia tuturor virtuţilor şi a oricărui progres spiritual. Şi este, de asemenea, prima condiţie pentru a primi darurile lui Dumnezeu.

Dumnezeu îşi închide mâna în faţa celui mândru. Fapt e că, celui mândru, darurile lui Dumnezeu i-ar face rău, ar spori mândria sa: în loc de a le vedea ca daruri ale lui Dumnezeu, le-ar vedea ca pe ceva al său.

Umilinţa este rodul harului divin şi al experienţei noastre umane. În realitate, viaţa este o lungă şcoală de umilinţă. Ceea ce este rău e că nu întotdeauna suntem capabili să dobândim experienţă.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro