duminică, 13 noiembrie 2011

Studiu: lumina de la capătul tunelului e o iluzie cerebrală

O cercetare bazată pe revizuirea mai multor studii privind experienţele psihice şi senzoriale din preajma morţii susţine că, cel mai probabil, viziunea „luminiţei de la capătul tunelului" sau senzaţia de extracorporalitate sunt iluzii ale creierului.

lumina de la capatul tuneluluiPotrivit oamenilor de ştiinţă de la universităţile din Edinburgh şi Cambridge, senzaţiile asociate cu experienţele din aproapierea morţii nu sunt altceva decât încercarea creierului de a aplica un sens procesului morţii, relatează Daily Mail.

Caroline Watt susţine că cea mai frecventă viziune - cea a luminii care atrage oamenii spre viaţa de apoi - este probabil produsă de moartea celulelor pe care le folosim pentru a procesa lumina percepută de ochi şi decodificată în imagini.

„Cea mai probabilă explicaţie este că nu călătoreşti într-un tărâm spiritual, ci pur şi simpu creierul încearcă să îşi explice experienţa neobişnuită prin care trece," menţionează dr. Watt, într-un material publicat de Trends in Cognitive Sciences.

Sentimentul că te afli în afara propriului corp poate fi şi el explicat prin activitatea cerebrală de la momentul respectiv, adaugă Watt. „Dacă îţi pui un set de căşti pentru realitate virtuală care prezintă o imagine cu tine, chiar în faţa ochilor tăi, îţi poţi păcăli creierul să creadă că tu chiar eşti acolo şi să simtă că eşti în afara corpului tău."

„Dovezile ştiinţifice sugerează faptul că toate aspectele legate de experienţele din preajma morţii au o bază biologică," rezumă cercetătorul.

Watt adaugă, ca exemplu, efectul noradrenalinei, hormonul eliberat atunci când suferim o traumă sau o leziune puternică şi spune că acesta s-ar putea afla în spatele sentimentelor de dragoste şi pace pe care multe persoane le simt în apropierea morţii.

Alţi oameni de ştiinţă susţin însă că cercetătorii nu ar trebui să se grăbească să reducă experienţele oamenilor la activitatea cerebrală.

Sam Parnia, de la Universitatea din Southampton, a subliniat ca posibilitatea de a identifica activitatea cerebrală din timpul unei experienţe nu înseamnă că experienţa nu e reală.

Dr. Parnia, care este aproape de finalizarea unui studiu de trei ani asupra experienţelor din preajma morţii trăite de pacienţi spitalizaţi, a declarat că „orice experienţă, fie ea una din apropierea morţii sau de altă natură - cum ar fi depresia, fericirea şi iubirea - este mediată de creier."

Crcetătorul a subliniat că „descoperirea zonelor cerebrale de mediere nu implică faptul că experienţa nu este reală." Parnia exemplifică spunând că „nu ne-am îndoi că dragostea, fericirea sau depresia sunt reale."

Cercetătorul a precizat şi că există persoane care povestesc că, în apropierea morţii, au „văzut" lucruri întâmplându-se, chiar şi într-un moment în care creierul nu funcţiona, de exemplu în timpul unui stop cardiac.

(Foto: Dreamstime) Sursa: http://www.semneletimpului.ro/stiri/Studiu:-lumina-de-la-capatul-tunelului-e-o-iluzie-cerebrala-4501.html

Cuvântul sculptează!

13 Noiembrie – Să se odihnească în pace

Atunci când faimosul filosof iezuit Francisco Suárez agoniza, pacea şi seninătatea sa atrăgeau atenţia. Unul dintre cei care erau de faţă observă aceasta iar Suárez, cu o voce scăzută şi un surâs scurt, îi răspunse:

-«Învăţ ceva ce nu aş fi fost în stare să bănuiesc niciodată.»

Întrucât insistau să le spună despre ce era vorba, răspunse:

-«Este plăcut să mori, iar eu nu ştiam aceasta.»

„Preţioasă este în ochii Domnului moartea slujitorilor săi” (Ps. 116,15). Cu moartea celui drept, Dumnezeu îşi încoronează opera sa iar omul atinge gloria sa. Dumnezeu l-a făcut pe om, pe fiecare om, pentru Cer. Pentru aceasta, atunci când cel drept moare, Dumnezeu aduce la culme ceea ce a făcut atunci când l-a creat. Omul drept, murind, îşi atinge scopul său, raţiunea sa de a fi, deplina sa realizare, acel ceva pentru care s-a născut.

Astfel vede cel drept moartea sa: nu ca o pierdere a vieţii, ci ca o încununare şi o culminare a acesteia. Pentru aceasta moare în pace, cu seninătate, plăcut.

Însă pentru ca să mori în pace, trebuie să trăieşti în pace, cu tine însuţi şi cu Dumnezeu. Eu, acum, sunt în pace cu Dumnezeu?

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

Este posibil să crezi dar să nu fii practicant?

Este posibil să crezi dar să nu fii practicant? Această întrebare şi-a pus-o Mons. Murilo S. R. Krieger, SCJ, Arhiepiscop de Sao Salvador da Bahia, Brazilia, oprindu-se într-un articol asupra unei fraze care este repetată adesea: “Atunci când, într-o întâlnire între prieteni, conversaţia se învârte în jurul unor teme religioase, este des întâlnit să spună careva, cu naturaleţe şi siguranţă: ‘Cred dar nu sunt practicant!’ Este o afirmaţie ce pare atât de bine formulată, atât de logică, încât în general nimeni nu o contestă”.

“Mai mult decât o afirmaţie izolată, această idee conform căreia putem crede fără a pune în practică ceea ce credem este atât des întâlnită încât în multe ambiente a devenit deja o mentalitate”, a observat el. Pentru Mons. Krieger, “justificarea acestui comportament variază de la persoană la persoană”: “unii abandonează practica religioasă din cauza dezamăgirii provocate de un lider al comunităţii; alţii, fără a-şi da seama, au abandonat încetul cu încetul viaţa de credinţă – a trecut atâta timp de când nu au mai citit Cuvântul lui Dumnezeu, de când nu s-au mai rugat şi nu au mai mers la Liturghia duminicală încât, atunci când îşi dau seama de acest lucru, şi-au organizat propria viaţă astfel încât nu mai este loc pentru exprimările religioase”. Alte persoane, în schimb, “îşi cunosc atât de superficial propria religie încât au abandonat-o fără să îşi pună prea multe întrebări”, după cum sunt şi din aceia “care cer Botezul pentru copiii lor ca simplu act social”.

“Este posibil să crezi fără să fii practicant?”, a întrebat Arhiepiscopul brazilian. “Anumite persoane renunţă la practica religioasă afirmând că doresc să caute mai multă autenticitate. Spun că nu le plac normele şi riturile, că preferă o religie ‘mai spirituală’, fără structuri”. După părerea lui, aceste persoane “uită că suntem fiinţe umane, nu îngeri”. “Îngerii nu au nevoie de semne, gesturi şi cuvinte pentru a relaţiona între ei”. “Noi, dimpotrivă, folosim chiar trupul nostru ca mijloc de comunicare. Traducem sentimentele noastre printr-un surâs sau o strângere de mână, un cuvânt sau o palmă peste spate; dorim să ne reunim cu familia în zilele de sărbătoare şi telefonăm unui prieten pentru a-i face urări în ziua lui de naştere; dăruim un trandafir mamei noastre şi suntem încântaţi de gestul copilului care îşi deschide braţele pentru a-l întâmpina pe tatăl care vine acasă”.

“Cum putem atunci să relaţionăm cu Dumnezeu doar cu limbajul îngerilor, pe care nici măcar nu îl cunoaştem?”, s-a întrebat Arhiepiscopul. “Credinţa ne introduce în familia fiilor lui Dumnezeu”, a subliniat el. “În ea, este fundamentală practicarea iubirii faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele. Familia noastră creştină are o istorie, o tradiţie bogată şi celebrări foarte frumoase. Poate că unii nu le înţeleg. Înainte însă de a le ignora pur şi simplu, sau, mai rău, de a le dispreţui, nu ar fi mai productiv să încerce să le cunoască, să pătrundă semnificaţia lor şi să le descopere valoarea?”

Pentru Arhiepiscopul de Sao Salvador da Bahia, “nu se poate dori o credinţă fără gesturi cu scuza de a căuta mai multă autenticitate”. “Tatăl ceresc, atunci când a dorit să ne demonstreze iubirea Lui, a ţinut cont de modul nostru de a fi, de a gândi şi de a acţiona. Mai mult decât să îşi exprime ‘spiritual’ iubirea Lui, a concretizat-o: ni l-a trimis pe Fiul Său, care a locuit între noi”. “‘Cred dar nu sunt practicant’. Credinţa (‘cred’) şi viaţa (‘practica’) nu pot fi separate. Prin însăşi natura lor, trebuie să fie unite. O credinţă fără fapte este moartă; faptele, chiar şi cele de pietate, fără credinţă devin goale”, a concluzionat el.

Sursa: http://www.catholica.ro/2011/11/01/este-posibil-sa-crezi-dar-sa-nu-fii-practicant

Studiu: oamenii mulţumiţi şi fericiţi trăiesc mai mult

Oamenii care sunt fericiţi şi au o perspectivă pozitivă asupra vieţii trăiesc mai mult, susţin oamenii de ştiinţă de la University College of London (UCL), care spun că o stare generală pozitivă poate combate stresul şi boala.

happy_family_400Studiul UCL a durat cinci ani şi a colectat date de la aroape 4.000 de participanţi cu vârste între 52-79 de ani, informează Daily Mail. Cercetarea a revelat că cei care au declarat un grad mai ridicat de mulţumire, sunt şi cei care au întrgistrat un risc de moarte prematură cu 35% mai mic decât ceilalţi.

Participanţii implicaţi în studiu au fost rugati să îşi evalueze sentimentele de fericire sau de anxietate de patru ori pe parcursul unei zile. Cercetătorii au coroborat apoi aceste statistici cu numărul de decese înregistrate pe o perioadă de cinci ani.

După ce au luat în considerare vârsta, sexul, gradul de depresie şi incidenţa anumitor boli în rândul participanţilor la studiu, cercetătorii au concluzionat că cei care se declară mai fericiţi au un risc cu 35% mai scăzut de a muri prematur, faţă de cei care au mărturisit că sunt nefericiţi.

Cercetătorul care a coordonat studiul, profesorul Andrew Steptoe, a declarat că „rezultatele de faţă oferă un motiv în plus să ne fixăm ca obiectiv sporirea bunăstării persoanelor în vârstă."

Studiul publicat în jurnalul Proceedings of the National Academy of Sciences, vine să întărească rezultatele unor studii anterioare care au arătat că abordarea optimistă a vieţii are numeroase beneficii pentru sănătate.

În martie, oamenii de ştiinţă de la Universitatea din Illinois au constatat că starea de spirit pozitivă reduce cantitatea de hormoni de stres produşi de organism şi întăreşte sistemul imunitar.

Într-o metaanaliză făcută asupra a 160 de studii făcute pe oameni şi animale, Prof Ed Diener si echipa sa ajuns la concluzia că fericirea „contribuie atât la longevitate, cât şi la o sănătate mai bună în rândul populaţiei sănătoase."

În acelaşi timp anxietatea, depresia şi pesimismul au fost corelate cu o incidenţă mai mare a bolilor şi cu o durată de viaţă mai scurtă.

În ciuda constatărilor studiului său, profesorul Steptoe spune că nu există încă o dovadă clară că sentimentele de fericire prelungesc viaţa, însă a subliniat importanţa bunăstării emotionale a persoanelor în vârstă.

(Foto: cc.byu.edu) Sursa: http://www.semneletimpului.ro/stiri/Studiu:-oamenii-multumiti-si-fericiti-traiesc-mai-mult-4510.html