sâmbătă, 17 decembrie 2011

Cuvântul sculptează!

17 Decembrie – Exemplu şi rugăciune

Puţin înainte de a mă căsători, parohul meu mă prevenise asupra greutăţilor care mă aşteptau alături de un soţ care nu împărtăşea aceeaşi credinţă cu mine.

-«Îl voi face catolic» – i-am spus cu lăudăroşenie.

-«Nimeni nu poate fi făcut catolic, fiica mea» – mi-a spus preotul. «Acesta este un dar al lui Dumnezeu. Se poate dori doar ca oamenii să vadă aceeaşi lumină pe care o vedem noi, rugându-ne pentru ei şi dându-le un bun exemplu.»

Insinuările mele suave faţă de soţul meu, în momentele de început ale căsniciei, s-au transformat îndată în impertinenţe continue. Limba mea s-a transformat în bici. Într-o zi, soţul meu, ajuns la culmea iritaţiei, mi-a spus:

-«Dacă tu eşti un exemplu de catolicism, nu voi fi niciodată catolic.»

În acel moment am înţeles sensul cuvintelor parohului meu. Am încetat de a mai vorbi de religie şi am început a o practica. Trecu timpul şi, în cele din urmă, soţul meu ceru botezul.

Soţul meu s-a convertit la catolicism atunci când eu am învăţat să trăiesc o viaţă de catolic.

Este util şi necesar să fac un scurt examen al propriei mele vieţi:

Se observă în faptele mele credinţa pe care o am? Faptele mele sunt în concordanţă cu vorbele mele? Ce idee despre credinţa catolică îşi pot face cei care mă văd muncind? Pentru faptul cum tratez pe cei care mă înconjoară, le apare ca atractivă religia pe care o profesez?

Tagore spunea: „Creştinilor, dacă aţi fi precum Cristos al vostru, aţi avea lumea la picioare!”

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro