Cuvântul sculptează

17 Martie – Preotul şi şoferul

Un preot, având bine-meritata faimă de plictisitor în predicile sale interminabile, călătorea într-un autobuz plin de călători. Şoferul conducea nebuneşte, tăind curbele şi depăşind în pante fără vizibilitate când, deodată, apare un camion în faţă. În urma manevrei bruşte pe care a făcut-o pentru ca să evite impactul, vehiculul cade într-o prăpastie şi mor şoferul şi preotul. Ajungând amândoi în Cer îi întâmpină sfântul Petru:
-Tu conduceai autobuzul? – întreabă el.
-Da, îmi pare rău – răspunde mâhnit omul.
-Bine, poţi să treci şi să te desfeţi cu Slava Domnului – spune sfântul Petru. Apoi se îndreaptă către preot şi îl întreabă:
-Dar tu cine eşti?
-Sunt preotul de la parohia Sfântul Pancraţiu de Matorroso.
-Hm… Ia-ţi lucrurile şi du-te în Purgatoriu.
-În Purgatoriu…?
-Da, şi mulţumeşte-te că nu te trimit direct în iad – îl apostrofează portarul ceresc.
-Bine, dar de ce îl primeşti în cer pe acest şofer iresponsabil şi mă trimiţi în Purgatoriu pe mine, care am fost un slujitor al lui Dumnezeu?
-Pentru că atunci când predicai tu, credincioşii dormeau, însă atunci când conducea el, călătorii îşi petreceau tot timpul rugându-se.

Nimeni nu are ca îndatorire din partea lui Dumnezeu să-i supere pe ceilalţi: nici plictisindu-i nici făcându-i să se teamă.
Cârpăceala e posibil să ajute la ceva. Normal e să dăuneze şi, desigur, nu va primi răsplată în Cer.
Nu este suficient să faci binele. Trebuie să înveţi să-l faci bine.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro