Cuvântul sculptează!

1 AUGUST

DOMNUL a zis lui Samuel: Când vei înceta să plângi pe Saul, pentru că l-am lepădat, ca să nu mai domnească peste Israel?

1 Samuel 16.1

Poporul a făptuit un mare păcat când L-a lepădat pe Dumnezeu şi şi-a dorit un stăpânitor pământesc ca împărat. Samuel a trebuit să vadă cu durere că nădejdea pusă în puterea şi ajutorul omenesc este o deşertăciune. Fără îndoială că privirile erau îndreptate spre omul pe care Dumnezeu îl îngăduise ca împărat. Acum însă totul era pierdut. Saul a fost lepădat şi Samuel s-a simţit obligat să se îndepărteze de el. Saul era al doilea demnitar cu privire la care Samuel trebuia să vadă dezbrăcarea de demnitatea primită. La începutul lucrării lui, a trebuit să transmită o solie serioasă marelui preot Eli, iar acum la sfârşitul vieţii lui a fost însărcinat să-i spună lui Saul judecata cerească asupra comportării sale. Comuniunea cu Dumnezeu ne va călăuzi până acolo încât să recunoaştem căile Lui şi să ne supunem lor. Noi suntem înclinaţi uneori ca prin sentimentele noastre să fim înşelaţi. Aceasta este o mare primejdie; cel mai activ leac contra umblării după sentimentele noastre, este încrederea adâncă în adevăratele şi de neclintit hotărâri ale lui Dumnezeu. În faţa acestor hotărâri dispar toate sentimentele, iar credinţa creşte tot mai mult.

Între adevărata credinţă şi simplele sentimente există o mare deosebire. În timp ce sentimentul se aşează jos şi plânge, credinţa se ridică şi umple cornul cu untdelemn ca să-l ungă ca împărat pe „omul după inima lui Dumnezeu" Minunat este Dumnezeu care totdeauna lasă să iasă binele din răul înconjurător.

Oamenii îşi schimbă gusturile şi părerile însă cei credincioşi nu-şi schimbă niciodată poziţia lor spirituală. Ei îl slăvesc pe Dumnezeu în toate împrejurările vieţii, chiar şi în faţa primejdiei de moarte. Satana latră dar nu muşcă. Satana câteodată latră mai tare şi mai puternic, dar prin aceasta nu se face mai grozav.

Sursa AICI