21 Noiembrie – A greşit mortul
A murit un biet om, beţiv, hoinar şi agresiv, care îşi maltrata soţia şi copiii.
La înmormântare, preotul – care nu cunoştea nimic despre mort – i-a invitat pe
cei care erau de faţă să se roage pentru acel „om bun, muncitor cinstit, soţ
fidel şi tată exemplar...”.
Auzind acestea, văduva spuse copiilor:
-Copii, să mergem! Am greşit mortul! Acest om despre care vorbeşte preotul
nu este tatăl vostru.
Cel mai frecvent este ca să nu se vorbească rău despre mort. Însă aceasta
nu trebuie să constituie nici o consolare.
Cred că preoţii, cu destul de multă lejeritate, la înmormântări obişnuiesc
să-i „plaseze” pe toţi în Cer.
Funcţia preotului care va celebra înmormântarea noastră va fi aceea de a se
ruga pentru noi. Este un mijlocitor, nu un judecător. Judecătorul este
Dumnezeu. După cum spunea Sfântul Paul: „Cine mă judecă este Domnul” (1Cor
4,4). Aprobarea sa este singura care contează.