miercuri, 15 februarie 2012

Cuvântul sculptează!

15 Februarie – A îndulci ştirea

Un copil, de vreo şapte ani, ajungând de la şcoală îi spune mamei sale:

-Mamă, eu nu mai merg la şcoală.

-De ce, puiule?

-Păi profesorul l-a bătut pe un copil şi toţi râdeau de el.

-Dar tu ce făceai? Râdeai şi tu?

-Nu. Eu plângeam.

-Ce inima bună ai, dragul mamei! Plângeai pentru că îţi părea rău?

-Nu. Plângeam pentru că mă durea.

Nu este acelaşi lucru a plânge din compasiune faţă de cel care suferă cu a plânge pentru că suferi tu ceva.

Când e vorba de o faptă rea, ar trebui să ne doară pentru dauna pe care şi-o face acela care face răul respectiv şi pentru ofensa adusă Domnului pe care o presupune răul făcut. Compasiunea faţă de suferinţa celor care îl înconjoară este esenţială pentru un creştin. Nu putem trece cu indiferenţă peste cel care suferă. Trebuie să-i alinăm durerea.

„Nu poţi să trăieşti cu spatele la mulţime: trebuie să ai sârguinţă de a o face fericită” (Camino, 32).

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro