luni, 16 aprilie 2012

Cuvântul sculptează!

16 Aprilie – Bunică la apă

Un puşti de vreo nouă-zece ani, povestea o trăsnaie a cărei victimă fusese bunica lui.
Se anunţase că va fi întreruptă apa din cauza unei avarii. Din acest motiv, mama lui umpluse cada din baie cu apă. Întrucât picura, bunica se gândise să întindă câteva rufe pe bara de la perdeaua de la cadă. Pentru aceasta, s-a urcat pe un scăunel.
-Şi eu – spunea puştiul – am tras „puţin” de un picior al scaunului iar dânsa, pleosc!, a căzut în cadă.

„Am tras puţin de un picior al scaunului”. A fost o eroare de echilibru. Acest „puţin” nu poate fi cauza unei căderi. Pe de altă parte, scăunelul cu bunica pe el era destulă ispită pentru copil. A fost un cumul de circumstanţe care au pus-o pe bunică la înmuiat. Copilul, în cel mai rău caz, a fost „puţin” cauzatorul.
Dacă nu putem să negăm responsabilitatea noastră, cel puţin să o reducem. Minciuni? „Nu, minciunele”! Critici sau murmurări? „Nu, câteva comentarii”. Ai supărat cu ceva? „Nu, mici discuţii”…
Ne încântă reducerile, fără să ne gândim că acest „puţin” poate avea efecte nefaste.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro