luni, 30 aprilie 2012

Inimi

cei înţelepţi
pleacă atât de grăbiţi
nici nu am apucat să-i întreb...

cei răbdători
îşi termină aşa devreme sarcina
a mea nu e nici pe jumătate gata...

cei trăitori
îşi iau la revedere atât de timpuriu
încă mă mai întreb
dacă şi-au trăit toată viaţa...

cei credincioşi
şi-au spus deja rugăciunea
eu nici nu am început-o...

cei blânzi
şi-au terminat cuvintele
eu nici nu mi le-am ales...

cei ascultători
şi-au încheiat definitiv tăcerea
eu încă tot mai explic altora...
cei iubitori
şi-au arătat dragostea faţă de aproape
eu încă mai caut să aflu cum...

cei bucuroşi
şi-au risipit deja zâmbetul
eu încă încerc să-l schiţez...

cei smeriţi
şi-au împărţit umilinţa
eu încă tot mă frământ
cum...

cei curaţi la suflet
şi-au încheiat misiunea
ne-au arătat şi nouă cum să fim ca ei
dar n-am luat aminte...

Sursa: Andrei Surugiu, Stihuri bolnave, Ed. Etnous, Braşov, 2012.

Cuvântul sculptează!

30 Aprilie – Păcate amuzante

Într-un colegiu, trei copii la vreo zece ani se spovedesc. Unul dintre ei este în scaunul de spovadă şi stă de vorbă cu preotul. Ceilalţi doi aşteaptă şi se pregătesc în bancă.
Dintr-o dată, se aud nişte hohote de râs puternice ale preotului şi ale micului penitent. Pe unul dintre cei doi care aşteptau în bancă îl pufneşte râsul. Celălalt, gânditor şi serios, spune:
-Păcatele mele nu sunt atât de amuzante.

Nu prea există păcate amuzante. Ceea ce este amuzant uneori este felul copiilor de a le spune pe ale lor. O fac cu simplitate şi claritate, fără să-i intereseze ceea ce ar putea preotul să gândească sau să spună.
Cu cei mari nu stau la fel lucrurile. Ne punem întrebări care nu îşi au rostul: cum i-o voi spune? Ce va crede despre mine?...
Singura întrebare necesară este: ce trebuie să spun? Apoi, trebuie să o spunem cu simplitate, claritate şi concizie. Restul este în plus.
Şi în acest aspect, copiii ne dau lecţii.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro