joi, 19 iulie 2012

Cuvântul sculptează!

19 IULIE

DOMNUL, care m-a izbăvit din gheara leului, şi din laba ursului, mă va izbăvi şi din mâna acestui Filistean. Şi Saul a zis lui David: Du-te, şi DOMNUL să fie cu tine.

1 Samuel 17.37

David niciodată nu s-a lăudat cu victoria obţinută asupra leului sau a ursului. Nici de data aceasta nu ar fi amintit-o dacă nu trebuia să arate temelia tare pe care se baza în lucrarea care îi stătea înainte. El a vrut să dovedească că nu merge în puterea lui proprie. A fost ceva asemănător cu răpirea lui Pavel în al treilea cer. Patrusprezece ani a fost ascuns acest lucru în inima lui Pavel şi niciodată nu s-ar fi ştiut de el dacă starea corintenilor nu ar fi cerut să li-l facă cunoscut.

De-ar fi această pildă o lecţie demnă de urmat şi pentru noi. Oh, cât de repede suntem gata să vorbim şi sa ridicăm faptele noastre sărăcăcioase în faţa altora! Carnea, firea veche este totdeauna înclinată să se mândrească şi să înalţe eul pentru orice lucrare. Este necesar să avem inimi pline de laudă către Tatăl şi Dumnezeul nostru. Pentru aceasta este nevoie de supunere, pentru a deosebi glasul credinţei şi cel al religiozităţii. Saul vorbea frumos parcă ar fi vrut să dea impresia unei nădăjduiri în Dumnezeu. Cuvintele lui; „Domnul să fie cu tine" erau o formulă fără putere, o înşiruire de cuvinte spuse la întâmplare.

În înţelesul obişnuit al cuvântului formalismul înseamnă; ţinerea, respectarea şi alipirea de forme; efectuarea de lucruri care închipuie ceva sau prin care se caută producerea de mişcări sau tulburări sufleteşti. Formalism înseamnă „umbra", înlocuirea materială a adevăratei închinăciuni în duh şi adevăr, precum şi înlocuirea lucrării Duhului Sfânt cu lucrările firii pământeşti; înseamnă înlocuirea credinţei dată sfinţilor odată pentru totdeauna. Să ne ferim atât în vorbire cât şi în practică de FORMALISM.


Sursa AICI

Doamne, auzi-mi glasul, dimineaţa! Dimineaţa eu îmi îndrept rugăciunea spre Tine, şi aştept. Psalmul 5.3

Cum începem ziua? Dacă o începem cu Domnul, vom simţi întreaga zi efectul sfânt, pe care îl are comunicarea conştientă cu Domnul dimineaţa. Dacă începem ziua fără a vorbi cu El, vom avea multe înfrângeri.

Dimineaţa, ziua respectivă stă înaintea noastră ca o foaie de hârtie nescrisă. Doamne, scrie Tu prima literă pe foaie! Cât de binefăcător este să ne aducem aminte de promisiunea Domnului: „Eu voi fi cu tine…; nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi“ (Iosua 1.5). Inima noastră poate să răspundă la aceasta: „Da, Doamne, şi astăzi sunt al Tău! Doresc să iau şi această zi din mâna Ta, ca o zi în care pot veni la Tine, Îţi pot sluji şi Îţi pot rămâne credincios.“

Instrumentul inimii noastre trebuie să fie acordat corect dimineaţa pentru cântecul zilei. Atunci putem să-i predăm Domnului tot ceea ce stă înaintea noastră – poate ca un munte de neînvins – şi să luăm din bogăţia Sa puterea şi harul de care avem nevoie. Este bine şi necesar, ca dimineaţa devreme, când grijile năvălesc asupra noastră ca valurile mării, să ne îndreptăm privirea mai întâi spre Domnul.

Sursa: http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna/2012-04-07?mini=meditatii-zilnice%2Fsamanta-buna%2F2012-04