sâmbătă, 28 iulie 2012

Cuvântul sculptează!

28 IULIE

DOMNUL este lumina şi mântuirea mea, de cine să mă tem? DOMNUL este sprijinitorul vieţii mele, de cine să-mi fie frică?

Psalmul 27.1

Pe o moşie izolată locuia o tânără credincioasă, care pentru a veni la adunare trebuia să parcurgă un drum lung şi aproape pustiu. Familia necredincioasă o certa tot timpul socotind că pe acele căi neumblate sunt multe primejdii, dar ea răspundea că are convingerea că Domnul o va ocroti de orice primejdie. Într-o seară când se întorcea ca de obicei de la adunare, în apropierea unui gard a sărit un bărbat în faţa ei. Ridicând mâinile spre cer a strigat cu glas tare: „Acum, Doamne Isuse, a venit clipa." Şi deodată acest bărbat a fugit de parcă ar fi fost urmărit de o legiune de demoni.

Cât de mult vorbeşte această întâmplare inimilor noastre! Simţim oare noi cu adevărat ca o trebuinţă neapărată să ne adunăm cu copiii lui Dumnezeu şi să primim din binecuvântările care reies din aceste strângeri laolaltă, chiar dacă se strâng numai doi sau trei? Această necesitate sfântă ne face să trecem şi noi peste toate obstacolele, primejdiile şi greutăţile? Nădăjduim în Domnul Isus în orice ocazie, ne bazăm pe El chiar şi atunci când orice ocrotire omenească ne lipseşte? Dacă această nădejde ar fi vie în inimile noastre nu am pierde nici un prilej de a fi prezenţi la strângerea în Numele Domnului Isus. Chiar dacă nu întâmpinăm întotdeauna primejdii din partea oamenilor care să ne împiedece de la strângerile laolaltă, s-ar putea ca oboseala sau nepăsarea să ne fie cel mai mare obstacol. Să veghem şi să ne încredem în Domnul nostru şi în aceste privinţe şi să nu lipsim de la binecuvântările pe care vrea să ni le dea când suntem laolaltă cu copiii lui Dumnezeu.

Dumnezeu are o Adunare - şi Scriptura mărturiseşte adevărul acesta - atunci eu trebuie să fiu acolo şi nu în sistemele religioase ale oamenilor. Noi suntem răspunzători să recunoaştem şi să ne găsim locul în Adunarea lui Dumnezeu. Tu cunoşti acest loc minunat unde copiii lui Dumnezeu se strâng NUMAI în jurul Domnului Isus?


Sursa AICI

Buza care spune adevărul este întărită pe vecie, dar limba mincinoasă nu stă decât o clipă.
Proverbe 12.19

Doi oameni nu se aflau în cele mai bune relaţii. Unul dintre ei spunea numai lucruri rele despre celălalt, dar, surprinzător, celălalt spunea tuturor numai cuvinte frumoase despre cel dintâi. Mirat şi contrariat, un ascultător s-a dus la cel ce spunea lucruri frumoase şi i-a zis:

– Bine, dar tu nu ai auzit ce spune el despre tine şi despre purtarea ta? El spune că tu eşti de vină, că eşti un om rău, nebun, desfrânat etc. Cum se face că tu spui numai cuvinte frumoase despre el?

După ce a stat puţin să se gândească, omul bun a răspuns:

– S-ar putea să spunem amândoi adevărul sau s-ar putea să minţim amândoi. Tu trebuie să vezi care este realitatea!

Vorbirea este un dar minunat al Creatorului pentru om. Cum ar fi lumea noastră fără acest dar al comunicării? Toţi suntem supuşi greşelilor, dar cine ştie să-şi stăpânească limba, reuşind să nu facă diverse păcate asociate cu vorbirea, acea persoană este cu adevărat împlinită şi disciplinată. Singurul care ne poate învăţa adevărul, stăpânirea vorbirii este Domnul şi Mântuitorul care ne cheamă să venim la El.

Sursa: http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna/2012-03-02?mini=meditatii-zilnice%2Fsamanta-buna%2F2012-03