miercuri, 1 august 2012

…Tatăl vostru, care este în ceruri, va da lucruri bune celor ce i le cer!

Matei 7.11

Noi avem un Dumnezeu bun, de la care putem aştepta numai lucruri bune. El nu va da niciodată o piatră unuia dintre copiii Săi, care cere o pâine. Dacă totuşi ne-am înşelat în gândurile noastre şi am cerut ceva de la Dumnezeu, care ar fi comparabil cu o piatră, ne va da El atunci „această piatră“? Nu, ci El ne va da mai degrabă pâinea, pe care n-am cerut-o, dar care este bună pentru noi.

Inima şi mâna lui Dumnezeu sunt larg deschise faţă de noi. Dar să nu uităm: dacă cerem ceva de la El, nu ne va putea da altceva decât ceea ce corespunde naturii Sale.

În Iacov 4.2, 3 sunt numite două motive pentru care nu primim ceea ce vrem: „Nu aveţi, pentru că nu cereţi. Sau cereţi şi nu căpătaţi, pentru că cereţi rău, cu gând să risipiţi în plăcerile voastre.“ Prima cauză este foarte simplă: nu cerem. Dumnezeu doreşte să-i prezentăm în rugăciune problemele şi nevoile noastre. A doua cauză este: cerem rău, adică cerem lucrurile rele, care ne-ar dăuna. Probabil, noi vedem altfel lucrurile decât Dumnezeul şi Tatăl nostru, dar El doreşte să ne dea numai lucruri bune.

De aceea să cerem de la Dumnezeu ce este bun, adică ceea ce este spre binele sufletelor noastre, spre folosul spiritual al familiilor noastre şi spre zidirea tuturor fraţilor noştri. Atunci vom experimenta adevărul promisiunii Domnului: „Oricine cere, primeşte!“

Sursa: http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna/2012-01-12?mini=meditatii-zilnice%2Fsamanta-buna%2F2012-01

Cuvântul sculptează!

1 AUGUST

DOMNUL a zis lui Samuel: Când vei înceta să plângi pe Saul, pentru că l-am lepădat, ca să nu mai domnească peste Israel?

1 Samuel 16.1

Poporul a făptuit un mare păcat când L-a lepădat pe Dumnezeu şi şi-a dorit un stăpânitor pământesc ca împărat. Samuel a trebuit să vadă cu durere că nădejdea pusă în puterea şi ajutorul omenesc este o deşertăciune. Fără îndoială că privirile erau îndreptate spre omul pe care Dumnezeu îl îngăduise ca împărat. Acum însă totul era pierdut. Saul a fost lepădat şi Samuel s-a simţit obligat să se îndepărteze de el. Saul era al doilea demnitar cu privire la care Samuel trebuia să vadă dezbrăcarea de demnitatea primită. La începutul lucrării lui, a trebuit să transmită o solie serioasă marelui preot Eli, iar acum la sfârşitul vieţii lui a fost însărcinat să-i spună lui Saul judecata cerească asupra comportării sale. Comuniunea cu Dumnezeu ne va călăuzi până acolo încât să recunoaştem căile Lui şi să ne supunem lor. Noi suntem înclinaţi uneori ca prin sentimentele noastre să fim înşelaţi. Aceasta este o mare primejdie; cel mai activ leac contra umblării după sentimentele noastre, este încrederea adâncă în adevăratele şi de neclintit hotărâri ale lui Dumnezeu. În faţa acestor hotărâri dispar toate sentimentele, iar credinţa creşte tot mai mult.

Între adevărata credinţă şi simplele sentimente există o mare deosebire. În timp ce sentimentul se aşează jos şi plânge, credinţa se ridică şi umple cornul cu untdelemn ca să-l ungă ca împărat pe „omul după inima lui Dumnezeu" Minunat este Dumnezeu care totdeauna lasă să iasă binele din răul înconjurător.

Oamenii îşi schimbă gusturile şi părerile însă cei credincioşi nu-şi schimbă niciodată poziţia lor spirituală. Ei îl slăvesc pe Dumnezeu în toate împrejurările vieţii, chiar şi în faţa primejdiei de moarte. Satana latră dar nu muşcă. Satana câteodată latră mai tare şi mai puternic, dar prin aceasta nu se face mai grozav.

Sursa AICI

O nouă carte!

Dacă tot este ziua mea, 1 august
atunci trebuie să ne bucurăm și de o nouă apariție editorială!

Amator juventutis

Episcopul martir Ioan Suciu

de Ciprian Vestemean

„Orice contribuţie biografică sau aprofundare a unui anumit aspect din viaţa de sfinţenie a Episcopului Ioan Suciu este binevenită, orice incursiune în trecutul istoric aduce un plus de lumină în memoria celor de azi şi mai ales ne ajută să înţelegem adevărata dimensiune a istoriei Bisericii noastre. Dascăl, păstor de suflete şi Apostol al tineretului, om al credinţei şi martir, Ioan Suciu este o parte a istoriei Bisericii Române Unite pe care nu trebuie să o uităm şi care trebuie să fie continuată acum şi aici spre destinul ei eshatologic, atât în sânul poporului român cât, mai ales, în unitatea poporului lui Dumnezeu”.

Virgil Bercea

Vezi: http://www.surorilelauretane.ro/editura.html

Doamne, prin îndurarea Ta se bucură omul de viaţă, prin ea mai am şi eu suflare…

Isaia 38.16

Iată o întrebare obişnuită la care se răspunde într-un fel nu mai puţin banal: „Bine, mulţumesc“. Chiar dacă nu merge totul aşa de bine, omul ascunde sub un astfel de răspuns multe lucruri, realităţi, pe care doreşte să nu le ştie nimeni. Probabil, şi tu ai spus de multe ori aceste cuvinte.

Dar dacă Dumnezeu îţi pune această întrebare, vei putea răspunde că totul este bine? În plan profesional, familial şi mai cu seamă în cugetul tău este cu adevărat totul bine? Eşti tu fericit, fără teamă de viitor, fără groază de moarte şi de ceea ce urmează după ea? De data aceasta nu poţi să te strecori cu un răspuns şovăielnic. Dumnezeu este Cel ce întreabă şi nu Se va lăsa înşelat, pentru că El este Lumină şi ştie totul despre tine. Mai mult chiar, El Se interesează de tine, pentru că vrea ca tu să moşteneşti viaţa veşnică. Recunoaşte în mod deschis că ai trăit fără Dumnezeu, urmând propria ta voinţă. Mărturiseşte-i Mântuitorului tot ce apasă pe sufletul tău. Bizuie-te pe lucrarea de la cruce a Mântuitorul, pentru a pune totul în rânduială pentru timp şi veşnicie. Atunci vei putea spune un sincer: „Bine, mulţumesc“.

Sursa: http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna/2012-02-27?mini=meditatii-zilnice%2Fsamanta-buna%2F2012-02