luni, 20 august 2012

Cuvântul sculptează!

20 AUGUST

Nu Te depărta de mine, căci s-apropie necazul, şi nimeni nu-mi vine în ajutor.

Psalmul 22.11

Psalmul 22 ne înfăţişează mai mult simţul inimii lui Cristos decât lucrarea şi urmările ei. Ce strâmtorare pentru El! Deşi nici aici nu lipsesc durerile pricinuite de mâna omului căci Domnul spune: „O mulţime de tauri sunt împrejurul Meu ... o ceată de nelegiuiţi dau târcoale împrejurul Meu" vedem totuşi o durere de altă natură decât în versetul 11. Strigătul cu care începe Psalmul şi care-i dă tema este: „Dumnezeule! Dumnezeule! Pentru ce M-ai părăsit?" şi „Strig ziua, Dumnezeule, şi nu-mi răspunzi. Strig şi noaptea şi tot n-am odihnă."

În toate suferinţele Domnului Isus pricinuite de oameni, privirea mângâietoare a lui Dumnezeu era îndreptată către El; dar iată a venit ceasul când această privire trebuia să fie îndepărtată de la El. Şi de ce aceasta? Domnul Isus a fost făcut „păcat!"

În toate suferinţele Lui pentru dreptate a stat ca Mijlocitor între Dumnezeu şi oameni; în suferinţele Lui pentru păcate El l-a cruţat pe om în faţa lui Dumnezeu şi de aceea a fost părăsit de tot. Omul a scăpat dar Dumnezeu şi-a ascuns faţa de Preaiubitul Său. Când a băut paharul mâniei Domnul Isus era singur. Ce adâncuri trebuiau trecute ca să ne poată ajuta!

De ar sta aceste adevăruri mai mult în faţa noastră ca să trezească în inimile noastre mulţumirea şi adorarea pe care numai Domnul singur o merită. Este dreptul nostru de a face această lucrare la Masa Domnului unde noi suntem mişcaţi de suferinţele Lui şi unde Îl adorăm pe Domnul Isus în comun cu toţi credincioşii.

Toate păcatele şi toată vina fiecărui credincios au fost aruncate la cruce asupra lui Cristos şi purtate de El. Dumnezeu a pus acolo totul în rânduială, potrivit dreptăţii şi sfinţeniei Lui, TOT ce ar putea sta vreodată în calea izbăvirii, binecuvântării şi slavei fiecărui mădular al Adunării lui Dumnezeu.

Sursa AICI