vineri, 28 septembrie 2012

Cuvântul sculptează


28 Septembrie – Portretul unei bunici

O învăţătoare le ceru copiilor să scrie portretul unei bunici. Iată în continuare câteva din răspunsurile lor:
-O bunică este o persoană care nu are copii. Pentru aceasta îi iubeşte pe copiii celorlalţi.
-Bunicile nu au nimic. Au doar datoria de a „exista”.
-Când ne duc la plimbare merg încet, fără să calce frunzele frumoase nici viermişorii. Nu spun niciodată „mergi mai repede”.
-În general sunt grase, însă nu exagerat, pentru ca să ne poată încheia la papuci.
-Ştiu întotdeauna că vrem o a doua bucată de tort sau, mai bine, bucata cea mai mare.
-O bunică adevărată nu loveşte niciodată pe un copil; se supără zâmbind.
-Bunicile poartă ochelari şi uneori pot chiar să-şi dea jos dinţii.
-Când ne citesc poveşti, nu sar niciodată direct la sfârşit. Dacă le cerem de mai multe ori aceeaşi poveste nu li se pare nimic ciudat.
-Bunicile sunt singurele persoane majore care au întotdeauna timp la dispoziţie.
-Nu sunt atât de fragile după cum se spune, chiar dacă mor mult mai des decât noi.
-Toată lumea ar trebui să încerce să aibă o bunică.

Bunici şi bunice, cât de mult bine puteţi face nepoţilor! Este foarte frumoasă relaţia dintre bunici şi nepoţi: sunt atât de apropiaţi!

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro