duminică, 30 septembrie 2012

Cuvântul sculptează


30 Septembrie – Lumânări şi ani

O fetiţă de vreo patru ani o însoţeşte pe mama sa la biserică. Imediat ce intră, chiar în faţa uşii, vede o icoană a Sfântului Iuda Tadeu în faţa căreia ard multe lumânări.
Micuţa, mirată, o întreabă pe mama sa:
-«Mamă, sfântul acesta îşi sărbătoreşte astăzi ziua de naştere?»

Lumânările pe care le aprindem înaintea Domnului au o semnificaţie precisă şi preţioasă: manifestă dorinţa noastră de a ne consuma, precum ele, în slujba lui Dumnezeu. Chiar dacă uneori nu ne dăm seama atunci când le aprindem, ele preţuiesc în măsura în care exprimă dorinţa noastră de a fi fideli faţă de voinţa lui Dumnezeu acolo unde el ne-a pus să fim.
Şi, în realitate, acesta este singurul mod profitabil de a împlini ani: slujind lui Dumnezeu. Timpul pe care nu-l consumăm în slujirea Domnului este un timp pierdut.
Sfântul Josemaria Escriva povesteşte: „Nu-mi iese din memorie o ocazie – au trecut deja mulţi ani de atunci – când am fost să mă rog în Catedrala din Valencia şi am trecut prin faţa mormântul Venerabilului Ridaura. Mi-au povestit atunci că acel preot, atunci când, deja fiind foarte bătrân, era întrebat „Câţi ani aveţi?” el, foarte convins, răspundea în valensiană: „Poquets!” Puţintei: câţi am de când îl slujesc pe Dumnezeu”. (Amigos de Dios, n.3).

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro