vineri, 19 octombrie 2012

Cuvântul sculptează


19 Octombrie – A-l învăţa pe cel care nu ştie


Carlitos, de cinci ani, are o surioară mai mică, Carlota, de trei ani şi jumătate. Într-o zi merge la mama plângând.
-Ce ai? – întreabă mama.
-Carlota m-a tras de păr.
Mama, căutând să impună pacea, îi spune:
-Nu te supăra Carlitos. Surioara ta, cum este mică, nu ştie că a trage de păr doare. Ţi-a făcut-o pentru că nu stie că doare.
Copilul pleacă, împăcat, să se joace cu sora lui. La câteva minute după aceea se aud strigate şi plâns. Mama merge în grabă în camera şi vede că acum, cine plânge, este fetiţa. Carlitos, foarte serior, o asigură:
-Acum deja ştie că doare.

A-l învăţa pe cel care nu ştie este o faptă de caritate şi o faptă de caritate, poate, dintre cele mai importante. Desigur, cunoaşterea, pur şi simplu, nu vindecă nici nu salvează. Trebuie să fii consecvent şi să trăieşti de acord cu ceea ce cunoşti. Însă fără a cunoaşte adevărul este, practic, imposibil să trăieşti de acord cu el.
Trebuie să înveţi adevărul cu caritate, cu iubire. Motivul acestei învăţări nu poate să fie răzbunarea nici amorul propriu.
Noi creştinii, suntem chemaţi, şi obligaţi, să cunoaştem adevărul, să-l trăim şi să-l transmitem.
Ar fi foarte grav să ni se poată spune ceea ce Paul Claudel le reproşa creştinilor cu care convieţuise: „Voi, cei care aveţi lumina, ce aţi făcut cu ea?”.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro