21 Octombrie – Vizita lui Dumnezeu
Un om bun şi pios – în
felul său – crezu că a auzit într-o noapte, în vis, glasul lui Dumnezeu care-i
spunea: „Mâine voi veni în casa ta ca să te vizitez”.
Rămase impresionat şi
plin de speranţă şi de siguranţă în promisiunea divină.
De foarte dimineaţă
s-a pus să gătească şi să împodobească casa. Totul i se părea prea puţin pentru
oaspetele pe care-l aştepta.
Într-un moment al
zilei, foarte devreme, auzi că bate cineva la uşă. Inima începu să-i bată puternic.
„A ajuns”, se gândi. Însă nu. Era un cerşetor. Îi cerea să-l lase să între puţin
pentru ca să se încălzească la foc.
-Îmi pare rău – spuse
bunul om. Astăzi aştept o vizită foarte importantă şi sunt foarte ocupat.
Mai apoi veni un
cumnat de-al său, îngrijorat pentru nişte probleme familiale. Avea nevoie de
cineva care să-l asculte. Mai târziu, un prieten care avea nevoie de sfatul său;
apoi un vânzător ambulant oferindu-i marfa lui; apoi un bolnav care căuta o mângâiere
în durerile sale...
Toţi au auzit de pe
buzele sale acelaşi răspuns:
-Uite, îmi pare foarte
rău. Însă astăzi aştept o vizită foarte importantă. Nu pot să stau nici un
minut. O să vorbim cu altă ocazie.
Seara, se culcă obosit
şi decepţionat. Şi, din nou în vis, plângând se lamentă în faţă Domnului pentru
că nu a venit în casa lui, pregătită cu atâta grijă. Şi din nou auzi vocea lui
Dumnezeu care îi spunea:
-„Astăzi am fost de
zece ori la casa ta: mai întâi în cerşetorul căruia îi era frig, apoi în
cumnatul tău, apoi în prietenul tău... Însă tu erai prea ocupat pentru ca să mă
primeşti”.
„Pe acest Dumnezeu
invizibil îl întâlnim în lucrurile cel mai vizibile şi materiale” (Conversaţii
cu Mons. Escriva, 114).
Dacă am şti să-l vedem pe
Dumnezeu în oamenii care se apropie de noi, tratarea ar fi mult mai umană.