Ideea că relatările din cele patru
Evanghelii, care deschid Noul Testament și cuprind istoria vieții lui
Iisus pe Pământ, ar fi simple legende este încă suficient de răspândită
cât să merite o examinare atentă. Pastorul J. D. Greear propune pe blogul său patru motive care fac ipoteza legendelor neplauzibilă.
1. Datarea scrierilor este prea timpurie pentru o legendă
Cărțile
care alcătuiesc Noul Testament au fost scrise la circa 30 de ani după
moartea lui Iisus Christos. Ba încă, cele mai vechi dintre ele au fost
scrise la doar 20 de ani după răstignire. Ultima carte a Noului
Testament, Apocalipsa, a fost și ea scrisă la maxim 50-60 de ani
distanță de moartea lui Iisus. Această apropiere a relatărilor de timpul
în care întâmplările au avut loc „este prea mare pentru ca un mit atât
de bine dezvoltat să și apără și să și ia locul poveștii adevărate",
argumentează Greear.
„Unii răspund acestui argument
spunând că „sigur, unele părți ale Noului Testament au fost scrise în
primul secol, însă arătau altfel decât acum. Divinitatea lui Iisus și
învierea au fost adăugate mai târziu", notează pastorul. „Problema aici
este că cele mai vechi scrieri creștine conțin, toate, doctrina
învierii", răspunde tot Greear, citând prima epistolă a Apostolului
Pavel către Corinteni, în care îi sfătuiește pe creștini să cânte imnuri
despre înviere.
2. Conținutul lor este contraproductiv pentru o legendă
Evangheliile
conțin o mulțime de evenimente pe care nimeni nu le-ar include într-o
legendă pe care ar dori să o popularizeze pentru a câștiga respect și a
avea autoritate în fața altora. Apostolii sunt deseori portretizați ca
bufoni, scrie Greear. „Înțeleg greșit chestiunile de teologie, sunt răi
față de copii (...) Dacă ai scrie despre tine într-o legendă, ți-ar
plăcea ca aceasta să te facă să arăți așa?"
După ce
menționează pasajul din evanghelii în care Iisus îl numește pe Petru
„Satană", pastorul amintește de faptul că Biblia menționează că primii
martori ai învierii lui Iisus au fost niște femei. Două argumente care
nu respectă imaginile acceptabile cultural în epoca în care Scriptura a
fost scrisă. Nu doar că este neobișnuit ca un lider religios să câștige
respectul credincioșilor după ce Învățătorul lui îl numește așa cum l-a
numit, însă a preciza mărturia unor femei (care în instanțele seculare
ale vremii nu avea nicio relevanță) este complet surprinzător.
„Scriitorii Bibliei le-au numit pe femei ca primele care L-au văzut pe
Iisus pentru că, ei bine, așa s-a întâmplat", conchide Greear.
3. Forma literară a evangheliilor este prea detaliată pentru o legendă
Evangheliile
cuprind o gamă largă de tipuri de detalii care nu ar fi fost incluse
într-o legendă, pentru că nu au nicio relevanță pentru mesajul
moralizator. De pildă, în capitolul 4 din Evanghelia după Marcu se
menționează că Iisus predica stând într-o corabie și că în jurul
acesteia erau o mulțime de alte bărci mai mici. „Celelalte bărci nu au
în niciun fel de a face cu intriga. Pur și simplu sunt acolo", notează
Greear.
Apoi, în miezul unei reflecții serioase privind
evenimentele din Grădina Ghetsimani, Marcu relatează un detaliu despre
un bărbat care fuge de acolo, dezbrăcat (Marcu 14:51-52). „Astăzi, cei
care scriu ficțiune adaugă detalii de acest gen pentru a face istoria să
sune mai credibil, însă această formă literară nu a apărut decât abia
în secolul XVIII", spune Greear.
4. Mesajul a costat, în sine, prea scump pentru a fi o legendă
Mesajul
că Iisus Christos este Dumnezeu și că a înviat din morți nu le-a adus
apostolilor nicio urmă de putere sau prestigiu. De fapt, le-a asigurat
aproape tuturor moartea prin execuție. „A spune că apostolii au fabricat
aceste istorii e ca și cum ai presupune că au decis să inventeze o
religie știind că vor sfârși murind dureros și umilitor. (...) Petru,
care avea să moară crucificat cu capul în jos a sfârșit astfel pentru că
a refuzat să își retragă mărturia că Iisus a înviat. Acesta este
același Petru care s-a lepădat de Iisus, în fața unei adolescente. Ar fi
murit Petru pentru un Iisus mort, el, care s-a dezis de un Iisus viu?
Dacă ți s-a părut utilă această sinteză, citește și Douăsprezece dovezi că Evangheliile conțin adevărata istorie a lui Iisus.
