joi, 3 octombrie 2013

Fiind băiet.. mingea o băteam..



Nici nu mai știu când am pus întâia oară piciorul pe minge, însă știu că îmi plăcea tare mult sfera aceasta jucăușă să-mi fiarbă picioarele.
Să tot fi avut vreo patru-cinci ani când o chinuiam pentru întâia oară și mă împiedicam de ea, însă cele mai vii amintiri le am de prin vremea școlii, când împreună cu ai mei colegi o învârteam în fiecare pauză și imediat după ce ajungeam acasă, cu „băieții de la bloc”, mai mergeam la o tură să o amețim.
Asta dacă ar fi fost tot, dar nu era!
Cât se întindea vara, zi de zi, pe unde găseam un pic de locșor, hai cu mingea și o băteam de scoteam vecinii din sărite, nervi și blocuri la alergare ușoară, ca să nu vă povestesc despre un moșneag care pe la 22 noaptea ne alerga pe străzile din jurul locuințelor noastre și cum s-a prăvălit și a făcut o baie rece într-o baltă cât a fost el de înalt ca după aceea să ne declare război. Război crunt lăsat cu uciderea nemiloasă a tuturor mingilor ce ajungeau în preajma lui, de aveam aproape toți câte un deces în familia de mingi de acasă.
Apoi, ca să nu rămânem doar în latura aceasta a masculilor feroce, trebuie să vă spun că am văzut și femei sălbatice. Dau doar două exemple lămuritoare: 1. Aveam o băbuță între blocuri (exact unde ne născusem și noi terenul de sport!) care nu contenea a ne blestema pentru lipsa somnului ei dulce și mai ales pentru hainele ei îmbâcsite de praful făcut de picioarele noastre zglobii. Așa că atunci când îți era lumea mai dragă, te trezeai în cap cu o ploaie de apă din găleata aruncată de ea. Nu era nimic, că doar era vară, dar uneori ne făcea căldura și mai insuportabilă plonjând spre noi ditamai apa clocotită. Atunci să vezi... 2. Baba cu numărul doi, nu făcea grozăvii de genul babei unu, dar totuși avea și ea o metodă. Avea ea un cățeluș, parcă acum îi văd maidanezul, și toată ziulica îl plimba mai ceva ca pe un copil. Dar asta nu era tot, pentru că ea îl considera ca fiind copilul ei, așa că îl mângâia, îi vorbea mieros, îl lua în brațe... cred că dormea cu el și în pat. Așa că, acest animal ocupa locul numărul 1 în viața ei și îi făcea toate poftele. Dar nouă, care eram oameni, la urma urmei, nu ne suporta driblingul și de câte ori avea ocazia ne trimitea la origini, ne înjura de tați, ne păruia sau urechea (dacă ne prindea!) și, deci, noi eram considerați o speță mai jos decât animalul ei drăgălaș.
Ei asta a fost să fie, că dacă nu ar fi fost, nu s-ar fi povestit.

tt-2013_gallery-busDe vă povesteam toate acestea? Fiindcă Trofeul UEFA Champions League va fi în București vinerea aceasta de la 12 în Piața Enescu, unde va avea loc și expoziția „UniCredit Walk of Champions”. Capătul de linie pentru vizitatori fiind trofeul, amplasat pe puntea unui vehicul special supraetajat, unde se vor putea fotografia cu acest simbol al campionilor. Și vor fi prezenți și ambasadorii evenimentului – antrenorul Fabio Capello (ambasadorul oficial al UEFA Champions League Trophy Tour) și Miodrag Belodedici (ambasador pentru UEFA Champions League Trophy Tour in România).

Intră pe: http://be-part-of-it.unicredit.eu/ro-ro/tour/2013.html
Vezi aici și aici mai multe informații