în galaxia noastră, 22% dintre stelele similare Soarelui au o
planetă asemănătoare Terrei, care se află în zona locuibilă. Aceasta
este principala, și surprinzătoarea, concluzie a unui studiu publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS).
Studiul, intitulat ”The Prevalence of Earth-Size Planets Orbiting Sun-Like Stars”
(Răspândirea planetelor de mărimea Terrei care orbitează pe orbita
stelelor similare Soarelui), se bazează pe date transmise de telescopul
spațial Kepler, până la ieșirea lui din funcțiune. Așa cum se arată pe
site-ul PNAS: ”O problemă
majoră pentru biochimie este legată de cât de comune sau de rare sunt
în Univers planetele favorabile existenței vieții. Planetele mici din
roci, pe care poate exista apă în stare lichidă, reprezintă ingredientul
cheie pentru biologie. Am folosit telescopul spațial Kepler, al NASA,
pentru a urmări, în cazul a pentru 42.000 de stele similare Soarelui,
modificările periodice de luminozitate, care se produc atunci când o
planetă trece prin fața astrului propriu. Am identificat astfel 603
planete, dintre care 10 aveau dimensiuni similare Terrei și care se
aflau în zona locuibilă, cea care permite existența apei în stare
lichidă la suprafața lor.” După ce au fost aplicate
anumite corecții, care țineau seama de detectabilitatea, cu ajutorul
telescopului spațial Kepler, a planetelor cu dimensiuni similare cu cele
ale Terrei și care se află în zona locuibilă: ”S-a
constatat că 22% dintre stelele similare Soarelui ar putea adăposti
planete similare Terrei care să se afle în zona locuibilă. Cea mai
apropiată stea care ar avea o asemenea planetă ar putea fi la o distanță
de 12 ani-lumină.” O asemenea stea ar fi vizibilă cu ochiul liber.
O planetă se află în zona locuibilă din jurul unei stele, dacă temperatura la suprafața ei permite existența apei în stare lichidă (Credit:Petigura/UC Berkeley, Howard/UH-Manoa, Marcy/UC Berkeley.)
Rezultatele sunt extrem de spectaculoase și merită parcurs, măcar în
treacăt, studiul publicat în PNAS. Ele reprezintă un puternic îndemn
pentru dezvoltarea de noi telescoape spațiale, mult mai perfecționate
decât telescopul spațial Kepler, care să fie destinate căutării de
planete extrasolare și obținerii de informații mai amănunțite asupra
acestora. Telescopul spațial Kepler,
care este ieșit din funcțiune, supraveghea continuu 150.000 de stele,
pentru a le măsura variațile periodice de luminozitate, care ar putea
sugera existența unor planete în jurul lor. Pe viitor ar fi nevoie de
telescoape care să fie capabile nu numai să identifice planete
extrasolare ci și să poată analiza atmosfera lor. Compoziția atmosferei
unei planete extrasolare poate oferi indicii extrem de importante asupra
existenței vieții pe acea planetă.
O animație în care sunt prezentate rezultatele studiului ”The Prevalence of Earth-Size Planets Orbiting Sun-Like Stars”
Pe de altă parte, dincolo de entuziasmul provocat de rezultatul
obținut, autorii studiului îndeamnă la o interpretare mai rece a
concluziilor la care s-au ajuns. Faptul că o planetă similară Terrei se
află în zona locuibilă a unei stele similare Soarelui nu înseamnă
neapărat că acolo există viață. Geoffrey W. Marcy, cercetător la
departamentul de astronomie al Universității Berkeley, California și
unul dintre autorii studiului arăta că ”Unele dintre aceste
planete ar putea avea atmosfere foarte groase, făcând ca suprafața lor
să devină atât de fierbinte, astfel încât molecule similare ADN-ului să
nu poată supraviețui. Altele ar putea adăposti viața. Încă nu cunoaștem
întreaga gamă de planete și tipurile de mediu care sunt favorabile
existenței vieții.”