luni, 25 noiembrie 2013

O carte pentru suflet de... radio

Dragii mei,

chiar astăzi mi-a intrat în posesie cartea distisului domn Mircea Hodârnău: „Mediasul radiofonic 1950-2013” despre care am scris următoarele postări: Adormeam cu radioul in brate, Daca este sambata, este ziua cartii, Pana la urma numai radioul ramane, Noutati despre o carte dedicata, și Radioul si cartea, o istorie. Mă bucur și îi mulțumesc pe această cale coordonatorului pentru frumoasele mănunchiuri de amintiri adunate cu privire la radioul medieșan.


Printre cei intervievați trebuie totuși să menționez, că așa cum mă așteptam, apare și un fost coleg de al meu din liceu, Vladi Costea, cu care din păcate nu am mai vorbit de mult, dar m-am bucurat să-l revăd atât în material cât și în următorul clip de pe You Tube:
Vezi și aici

Îi mulțumim domnului Mircea Hodârnău și așteptăm să vedem următoarea operă!

Efectele benefice ale sportului asupra creierului

Persoanele care practică sport și sunt într-o formă fizică bună au o capacitate mult mai bună de gândire, de concentrare și de memorare, în raport cu ceilalți, susțin cercetătorii americani, citați de Reuters.

FOTO: bubblews.com „Studiul arată că exercițiile fizice cardiovasculare pot indica, la un moment dat, cât de bine va funcționa memoria ta în viitor", a declarat coordonatoarea experimentului, dr. Carrington Wendell, cercetător la Institutul Național american pentru Îmbătrânire din Maryland.

Cercetarea a curprins un eșantion de 1.400 de adulți cu vârste cuprinse între 19 și 94 de ani, care au luat parte la Studiul Longitudinal de Îmbătrânire Baltimore. Aceștia au fost rugați să meargă, să alerge sau să fugă pe o bandă de alergat, în timp ce un dispozitiv atașat le măsura nivelul de oxigen inspirat și cel de dioxid de carbon expirat. Pe baza datelor oferite de device, experții au stabilit valoarea indicelui VO2 max, care reprezintă „cantitatea maximă de oxigen folosită de plămâni într-un minut de exerciții fizice intense", explică dr. Wendell. Astfel, folosirea unei cantități mai mari de oxigen este un indicator al unei stări de sănătate mai bună, punctează expertul. Toți voluntarii au fost urmăriți apoi pe parcursul unei perioade de șapte ani. Aceștia au fost rugați, de asemenea, să participe la două teste: unul de memorie și unul cognitiv. Dacă la primul exercițiu au luat parte toți voluntarii, la al doilea au participat mai puțin de jumătate dintre aceștia.

Rezultatele au arătat o conexiune între activitatea fizică și performanța cognitivă și cea de memorare. De exemplu, voluntarii de 80 de ani cu o condiție fizică de două ori mai bună decât restul participanților s-au descurcat cu 25% mai bine la testele concentrare și de memorie, au observat cercetătorii.

Studiul a fost publicat în Journals of Gerontology: Series A.

Lacrimile de tristețe arată altfel decât cele de fericire

Emoții precum tristețea sau bucuria, dar chiar și tăiatul cepei ne provoacă lacrimi, însă acestea arată diferit, în funcție de motivul pentru care plângi. Fotograful Rose-Lyn Fisher a pus lacrimile sub microscop și a observat cum influențează sentimentele și emoțiile trăite forma lacrimilor noastre. Vezi ce a descoperit.

FOTO: topnews.inProiectul The Topography of Tears însumează imagini cu 100 de lacrimi care ascund fiecare câte o poveste, de la naștere și bucurie, până la durere, respingere, frustrare. Totodată, o parte dintre acestea au provenit în urma căscatului sau tăierii cepei.

Analiza la microscop a picăturilor de apă, amestecate cu sare, hormoni, proteine, anticorpi și enzime, i-a permis lui Fisher să observe cât de diferite sunt lacrimile provenind de la aceeași persoană, însă ca rezultat al unor emoții distincte.

„Lacrimile sunt mediul limbajului nostru primar în momentele nemiloase ca moartea, fundamentale ca foamea sau complexe ca un rit de trecere", scrie artista. Fotografiile realizate arată cum emoțiile trăite își lasă amprenta prin picăturile ce se preling pe obraz. „E ca și cum fiecare lacrimă a noastră poartă un microcosmos al experienței umane colective, ca o picătură din apa unui ocean", conchide Fisher.

„Muzee și colecții”- Aplicație cu informații despre muzeele din România

Asociația „Prietenii Muzeului Național de Istorie a Romaniei", în parteneriat cu Institutul Național al Patrimoniului și Comitetul Național Român ICOM au lansat o aplicație bilingvă, cu informații despre 943 de muzee românești, disponibilă gratuit atât pentru uitlizatorii de Android cât și pentru cei de IOS.

Foto: http://www.chip.roAplicația „Muzee și Colecții din România" conține informații referitoare la datele de contact ale tuturor celor 943 de colecții muzeale din România, cât și o mică descriere pentru fiecare dintre acestea. Mai mult de atât, această aplicație conține mai multe galerii foto cu peste 5.200 de fotografii și este bilingvă (engleză și română).

Aplicația pune la dispoziția utilizatorului o serie de filtre de căutare, cu posibilitatea de a le combina după nume, profilul muzeului, localitatea sau județul în care se găsește, regiunea istorică sau distanța față de poziția utilizatorului. În urma efectuării unei căutări, obiectivele sunt afișate pe hartă.

Unul dintre avantajele majore ale acestei aplicații este că baza de date este stocată local, iar conexiunea la internet este necesară doar pentru vizualizarea fotografiilor, a hărților și pentru utilizarea facilităților legate de navigație, scrie hotnews.ro.

Acest proiect a fost finanțat de Administrația Fondului Cultural Național, în cadrul programului Proiecte Culturale 2013.


Vrei la film?

Dragii mei,

fiidcă de mult nu v-am mai făcut o surpriză, iată că astăzi a venit vremea.
Din păcate (sau din fericire?) acest anunț se adresează doar presoanelor din București sau împrejurimi care la ora ar avea o oră și un pic de liber pentru relaxare la un film.

Iată și anunțul!
Cinema City și InterComFilm, în parteneriat cu Blogal Initiative și Blog de cinema, te invită luni, 25 noiembrie, ora 18:00, la Cinema City Cotroceni pentru a vedea filmul:

MAJORDOMUL

 


Lee Daniels’ The Butler spune povestea impresionantă a majordomului de culoare Cecil Gaines (interpretat de Forest Whitaker), care a servit opt familii prezidenţiale la Casa Albă, între 1957 şi 1986. Filmul este inspirat din articolul ziaristului Wil Haygood “A Butler Well Served by This Election”, apărut în Washington Post, despre viaţa fostului majordom al Casei Albe Eugene Allen.
Filmul începe de la ora 18:00
Adresa Cinema City Cotroceni (AFI Palace Cotroceni): etaj 1 (Bd Vasile Milea Nr 4, sector 6, Bucuresti)

Dacă ești interesat să participi, chiar și împreună cu cineva drag, eu am câștigat două bilete, așa că scrie-mi pe adresa de e-mail: cipriandeblaj@yahoo.com și vei avea intrare gratuită. Aștept până la ora 17. Spor! 

Biletele au mers la Ștefania!
Vizionare plăcută!

Vizionare placuta!


Se încheie Anul Credinţei

Interviu cu arhiepiscopul Rino Fisichella
de Mario Ponzi

Pontiful încheie Anul Credinţei cu o dublă întâlnire de rugăciune: sâmbătă 23 noiembrie 2013, după-amiază, a prezidat în bazilica vaticană ritul admiterii la catecumenat a câtorva candidaţi, iar duminică, 24 noiembrie, celebrează Liturghia - la care participă și Preafericitul Părinte Cardinal Lucian - în Piaţa "Sfântul Petru". Voit de Benedict al XVI-lea, care l-a inaugura la 11 octombrie 2012, acest an este încheiat de papa Francisc: o continuitate pe care arhiepiscopul Fisichella o citeşte ca "un mare moment de har" şi o invitaţie de a trăi credinţa mergând în întâmpinarea celorlalţi.

- Poate că e încă devreme pentru a trasa un bilanţ al acestui An al Credinţei. Însă este posibil să se reparcurgă diferitele etape care l-au ritmat şi întâlnirile cele mai importante desfăşurate în prezenţa papei. Care au fost, după părerea dumneavoastră, cele care au lăsat un semn mai profund?

Dacă ar trebui să găsesc unul, aş spune că a fost momentul adoraţiei euharistice. Întreaga lume s-a adunat timp de o oră în faţa Euharistiei. Pontiful ne-a spus de mai multe ori că evanghelizarea se face în genunchi. Cred că adoraţia este momentul special în care redescoperim credinţa. Şi cea trăită în timpul Anului Credinţei va rămâne imprimată în amintire ca momentul în care Isus a fost cu adevărat "inima lumii", pentru a folosi frumoasa expresie din titlul unei cărţi de Hans Urs von Balthasar. La toate latitudinile, de la nord la sud, de la est la vest, în insule, în continente, în cele mai pierdute sate precum şi în cele mai mari metropole, fie că era noapte întunecoasă sau zi plină, timp de o oră am fost cu toţii împreună în jurul lui Isus.

- Se pot găsi date semnificative din participarea credincioşilor?

Putem găsi câteva din prezenţa pelerinilor veniţi la Roma. Însă trebuie să amintim că Anul Credinţei n-a fost celebrat numai aici. A fost trăit cu intensitate de şi în toată Biserica: dieceze, parohii, mişcări, asociaţii, case de viaţă călugărească... Dacă vrem să ne oprim la datele care se referă la Roma, vorbim despre o cifră care trece peste şapte milioane de credincioşi veniţi în timpul anului ca să se roage la mormântul sfântului Petru. Şi este o cifră care ţine cont numai de cei care au ajuns în oraş cu pelerinaje organizate sau care au anunţat sosirea lor. La aceştia trebuie adăugaţi desigur toţi cei care s-au mişcat în mod autonom. Oricum, a fost vorba de un pelerinaj care s-a desfăşurat constant pe tot parcursul anului.

- Au fost evenimente deosebite care au caracterizat celebrările din diferitele ţări ale lumii?

Peste tot participarea a fost intensă, mai ales la nivel parohial. Însă am avut şi ştiri despre iniţiative mai deosebite. De exemplu, din Filipine ne-au trimis câteva mărturii frumoase adunate de la cei închişi, ca semn al adeziunii şi participării lor la Anul Credinţei.

- Care vor putea fi consecinţele acestei celebrări în societatea de astăzi, mai ales în perspectivă viitoare?


Desigur, a fost vorba de un eveniment care a interpelat conştiinţele. Însă acum nu trebuie să ne culcăm pe o ureche, aşa cum se spune. Trebuie să facem în aşa fel încât roadele spirituale ale acestui an să se prelungească în timp şi să fie de ajutor pentru noua evanghelizare, din care Anul Credinţei a fost numai un moment. Entuziasmul născut din această iniţiativă va trebui acum să fie cultivat şi dus la maturizare în fiecare comunitate pentru a trezi acel spirit de care avem nevoie pentru drumul noii evanghelizări.

- Gândindu-ne la Anul Credinţei convocat de Paul al VI-lea şi celebrat între 1967 şi 1968, este posibil să se facă o comparaţie cu ceea ce urmează să se încheie?

Eu văd în cele două evenimente continuitatea Bisericii. Continuitate care în aceste celebrări se exprimă înainte de toate în convingerea că trebuie să reafirmăm, sau să trezim acolo unde ar fi mai mare nevoie, atenţia asupra celui mai important dar pe care l-am primit, cel al credinţei. Şi în dorinţa de a aminti că Biserica este chemată să transmită, din generaţie în generaţie, credinţa din totdeauna. Este adevărat că fiecare dintre noi se angajează personal pentru a trăi propria credinţă, dar este la fel de adevărat că şi credinţa cere să fie transmisă. Şi Biserica este chemată să fie protagonistă a acestei opere de transmitere. Nu întâmplător Paul al VI-lea a încheiat Anul Credinţei la 30 iunie 1968 cu Crezul Poporului lui Dumnezeu. Un Crez în care papa, în acea vreme, punea o sinteză ulterioară a ceea ce a reieşit în anii Conciliului al II-lea din Vatican, încheiat cu trei ani înainte. Şi pentru acest motiv anul acela a fost extraordinar şi a fost trăit pe urma entuziasmului provocat de conciliul însuşi. Ceva asemănător s-a întâmplat pentru acest An al Credinţei, care s-a deschis la a cincizecea aniversare a începutului Conciliului al II-lea din Vatican şi se încheie cu încredinţarea din partea papei Francisc a exortaţiei apostolice Evangelii gaudium despre evanghelizare în lumea contemporană. Iată continuitatea Bisericii.

- Cu privire la continuitate, cum citiţi faptul că acest an, voit şi deschis de Benedict al XVI-lea, este încheiat de succesorul său papa Francisc?

Citesc asta ca un mare moment de har. Benedict al XVI-lea intuise cât de mult era nevoie, în acest moment, să ducă Biserica pe un drum de entuziasm reînnoit în celebrarea şi trăirea credinţei. Papa Francisc, cu exemplul său şi mărturia sa personală, ne indică drumul pe care trebuie mers: acela care conduce la cultura întâlnirii pentru a ieşi din noi înşine şi a merge spre ceilalţi. Credinţa ne face responsabili de ceilalţi. Acest Pontif ne spune că credinţa este lumină pentru viaţa persoanelor. Şi ne învaţă că conştiinţa lui Dumnezeu drept centru în viaţa noastră şi redescoperirea Evangheliei drept călăuză pentru existenţa noastră sunt referinţele cele mai puternice care trebuie să orienteze drumul noii evanghelizări.

(După L`Osservatore Romano, 24 noiembrie 2013)

Traducere: Pr. Mihai Pătraşcu

Sursa:ercis.ro
si aici 



Winamp se inchide. Decizia vine la 15 ani de la prima versiune. VIDEO

Winamp s-a lansat in 1997 si a castigat rapid popularitate prin skinurile sale si prin mesajul audio "It really whips the llama's ass". Putea rula o multime de formate, intre care mp3, AAC, MIDI si WAV, si si-a facut rapid loc pe desktopurile noastre. Era un soft micut, fapt care i-a permis sa fie unul dintre cele mai rapide playere de pe piata.
In 1999, la doi ani de la lansarea sa, Winamp era cumparat de gigantul AOL pentru suma de 400 de milioane de dolari. S-a vandut impreuna cu radioul care functiona pe Internet Spinner.com, serviciu care a fost de asemenea inchis in august.
Winamp se va inchide pe 21 decembrie, asa ca ati face bine sa va descarcati cea mai noua versiune pana la aceasta data. Ulterior, nu vor mai aparea versiuni noi si nici update-uri.
Cei de la AOL nu au anuntat si motivul pentru care vor inchide Winamp, insa cel mai probabil decizia a fost luata ca urmare a faptului ca popularitatea acestui soft continua sa scada, din cauza un platforme precum iTunes.