Scriptura conține câteva
istorisiri care au fost ridiculizate de-a lungul timpurilor. Una dintre
ele este povestea Sodomei și Gomorei. Distrugerea acestor orașe este
greu de acceptat pentru că implică implicarea supranaturală a lui
Dumnezeu într-un cataclism, dar și pentru că reprezintă judecarea
păcatului. Deși existența acestor orașe este menționată în Vechiul
Testament, în Noul Testament, în surse necanonice și în Coran, ea este
disputată de arheologi.
Conform
cărții Geneza, „oamenii din Sodoma erau răi și din cale afară de
păcătoși împotriva Domnului" (Geneza 13:13). Din acest motiv, Dumnezeu a
ales să distrugă Sodoma și Gomora, „a făcut să plouă pucioasă și foc de
la Domnul din cer" (Geneza 19:24). Locația celor două orașe, așa cum
este ea descrisă în Biblie, ar fi fost undeva lângă Marea Moartă, între
orașele numite „cetățile din câmpie" (Geneza 13:12). Potrivit geografiei
biblice, Sodoma și celelalte orașe din câmpie erau localizate pe câmpia
ovală și fertilă în nordul Mării Moarte și la est de orașele Betel și
Ai, numită ha-kikar.
Folosind
indiciile din Geneza 13, arheologul Steven Collins a început săpăturile
în Tall el-Hammam, un sit fortificat, locat în sudul Văii Iordanului,
la aproximativ 14 km în nord-estul Mării Moarte, loc despre care Collins
a exclamat: „Cred că am găsit Sodoma!".
Excavațiile au fost începute în 2006 printr-o colaborare a Trinity Southwets University și Departamentul de Antichități al Regatului Hașemit al Iordaniei. Mărimea sitului este de aproximativ 40 de hectare, Tall el-Hammam fiind unul dintre cele mai mari situri ale epocii mijlocii a bronzului (2000 î.Hr.-1600 î.Hr.) și unul dintre cele mai mari orașe ale Canaanului. Spre deosebire de alte orașe canaanite, care au continuat să înflorească până în epoca târzie a bronzului (1550 î.Hr.-1200 î.Hr.), Tall el-Hammam a fost distrus la sfârșitul epocii mijlocii a bronzului și a rămas nelocuit vreme de secole.
Arheologi au găsit fundații arse și podele îngropate în aproximativ un metru de cenușă închisă la culoare și o mulțime de vase a căror suprafață era topită. „Ultimul strat al epocii mijlocii a bronzului constă din aproape un metru de cenușă grea și dărâmături", relatează Collins în articolul său din Biblical Archeology Review.
Descoperirile
lui Collins și totodată identificare lor cu rămășițele Sodomei ridică
însă o problemă dificilă. Vasele de lut găsite datează din 1650-1600
î.Hr., cam cu două secole înainte de Exod, conform cronologiei biblice.
Din acest motiv, majoritatea experților în Vechiul Testament nu acceptă
ipoteza lui Collins. „Data din cele mai bune manuscrise și hermeneutica
corectă localizează distrugerea Sodomei în 2081 î.Hr., ceea ce scoate
Tall Hammam complet din discuție ", comentează Eugene Merrile, profesor
de Vechiul Testament din cadrul Dallas Theological Seminary pentru
Artifax citat de Christianity Today.
Poziția
lui Collins față de această contestație este una de dezacord față de
cronologia biblică preepoca fierului. „Numerele patriarhale ale epocii
bronzului nu pot fi comparate în niciun fel cu conceptul nostru modern
absolut de datare", a spus Collins în apărarea teoriei sale.
