unei amice...
Toți suntem urâți când ne îndepărtăm de Dumnezeu
De-a Sa lumină de viață dătătoare
Și pierd tot ce e mai frumos din sufletul meu
Când merg pe o cale rătăcitoare
Și credem mai mereu că niște chipuri pictate
Acoperite și ascunse-n fond de ten în valuri
Sunt mai frumoase fiindcă-s lăudate
Căci apar la TV și mulți le numesc staruri...
Dar nu în fizic constă frumusețea adevărată
Chiar dacă ne fascinează și ne ispitește
Căci ea trece și alta devine preferată
Și atunci, de tristețe, mai mult se-ncrețește.
Eu știu că și de-aș fi plin de tină
Cu multe vini și vicii la dosar
De capul meu Domnului cu umilință se înclină
Și cere iertare din inima, de la El primește har.
Așadar și dumneata dragă suflare
Nu te mai gândi că ești urâtă
Căci frumusețea cea adevărată, mare
Este-n sufletul curat
Și numai aceea e de Domnul plăcută!
