duminică, 12 ianuarie 2014

Galileea sufletului nostru

Ev Mt 4, 12-17
După moartea lui Ioan Botezatorul, Isus trebuie din nou să fugă. Însă dacă ne uităm cu atenție, și de această dată, totul nu este decât o împlinire a unei profeții, cea a proorocului Isaia care zice: "Pământul lui Zabulon şi pământul lui Neftali spre mare, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor; poporul care stătea în întuneric a văzut lumină mare şi celor ce şedeau în latura şi în umbra morţii lumină le-a răsărit".

Toate lucrurile, bune sau mai puțin bune îl duc pe Isus înspre concretizarea planului pe care îl are de împlinit. Cât de minunat ar fi dacă și noi am reuși să discernem prin hățișul existenței noastre, a familiilor noastre, un plan al lui Dumnezeu, o profeție care se va împlini, dincolo de toate lucrurile care pot apărea într-o viață de om. Cât de liniștitor ar fi dacă am descoperi, prin Evanghelia de astăzi, că atunci când apuci mâna lui Dumnezeu, o mână întotdeauna întinsă, viața ta devine parte a Împărăției Cerurilor; și că Isus, este singura lumină capabilă să ne scoată din întunericul ce ne dă târcoale zi de zi și din umbra morții ce pigmentează fără încetare cu frică existența noastră!

“Pocăiți-vă”! Primul pas este convertirea, pocăința. În limbaj biblic s-ar traduce printr-o schimbare radicală a inimii, o nouă orientare a întregii ființe înspre Dumnezeu. Nu e vorba doar, sau în primul rând, de o convertire morală, ci de una mult mai profundă, a întregii vieți. Exact ca în cazul lui Petru, sau a celorlați, care își lasă năvoadele și îl urmează pe Isus. În momentul în care Dumnezeu este în fața ta și îți vorbește, e normal să lași tot ce făceai până atunci pentru a-l asculta. Nu poți să-I spui: “scuză-mă, mai am de prins câțiva pești”. Asta înseamnă adevărata convertire: Isus este de acum tot timpul lângă noi, deci trebuie să ne reorientăm viața în așa fel încât El să fie în centrul ei, să-L putem asculta.

Mântuitorul ne dă și motivația cererii Sale: “fiindcă s-a apropiat de voi Împărăția cerurilor”. Nu ne cere să ne convertim, pentru ca Împărăția cerurilor să se apropie de noi, ci ne anunță că ea se apropie oricum, prin iubirea și îndurarea nemărginită a lui Dumnezeu. Trebuie doar să avem mâinile libere, pentru a o putea primi.

Galileea neamurilor din evanghelia de astăzi este locul unde misiunea lui Isus începe și totodată locul în care ea se va împlini, atunci când Isus înviat se va întoarce aici pentru a-și întâlni ucenicii. Galileea este și simbolul sufletului nostru: aici istoria noastră cu Domnul a început. Un amestec inițial de credință și de păgânism, mântuit prin mila lui Dumnezeu de întunericul și de frica morții, el va rămâne pentru totdeauna locul în care îl vom putem întâlni pe Isus cel înviat.

Împărăția lui Dumnezeu este de acum încolo în sufletul nostru...

PS Claudiu
Episcopul Curiei

Cele mai frumoase biserici din lume

Credinţa şi sentimentul religios au capacitatea de a naşte frumuseţe, indiferent de zona geografică. Jurnaliştii de la USA Today au realizat o galerie foto a celor mai impresionante construcţii religioase din lume, între care se regăsesc şi catedrale celebre dau şi mai puţin sau deloc cunoscute.


biserica1
 
Catedrala neo-gotică Las Laras Sanctuary este situată pe un pod ce se află peste cel mai adânc râu din sudul Columbiei.  
 
biserica2_400 
 
Inspirată din Sainte-Chapelle din Paris, Bazilica Notre-Dame din Montreal, Canada, înalţă stilul arhitectural gotic pe noi înălţimi.  
 
biserica3_400 
 
Domul din Milano, o catedrală a cărei construcţie a durat aproximativ cinci secole, este a patra cea mai mare biserică din lume ca mărime. Exteriorul este decorat cu peste 3.000 de statui. 
 
biserica4_400 
 
Iubitorii vitraliilor vor aprecia cu siguranţă sala de închinare din catedrala Sainte-Chapelle din Paris. Lăcaşul de cult găzduieşte cel mai vechi vitraliu şi conţine un total de aproape 2 kilometri de geamuri pictate manual. 
 
biserica5_400 
 
Catedrala Lady of Covadonga din nord-vestul Spaniei este unică datorită marmurii de culoare roz, excavată din munţii din împrejurime. 

„Unii spun că din punct de vedere uman căsătoria este imposibilă. De aceea Dumnezeu ne-a dat sacramentul, pentru a nu ne lăsa singuri atunci când, din pricina reciprocelor aparente incompatibilităţi, ajungem să ne înfruntăm”. Aceasta este doar una din replicile lui Don Matteo, părintele Matei, cum ar suna în româneşte. Dar cine este acest iubit personaj revenit pe ecranele televiziunii italiene Rai?

Ajuns la cea de-a noua serie, „Don Matteo”, interpretat de actorul american de origine italiană Terence Hill (Mario Girotti) încântă publicul italian din anul 2000, când producătorul de atunci, Ettore Bernabei, a avut ideea acestui serial de succes.

În realitate, când Bernabei a propus subiectul nu au fost puţini cei care au strâmbat din nas. Însă, după 14 ani de aplauze şi ovaţiuni, neîncrezătorilor nu le rămâne decât să-şi facă „mea culpa”.

Personajul Don Matteo – inspirat din figura preotului investigator Brown, inventat de scriitorul catolic englez Gilbert Chesterton – place deopotrivă celor care cred şi celor care nu cred în Dumnezeu, pentru că umanitatea acestui preot cu talentul investigativ al unui Sherlock Holmes cucereşte numaidecât inimile.

În serial joacă şi o tânără româncă, o prezenţă plăcută şi cu talent. Se cheamă Laura Glăvan, are 24 de ani şi este originară din Constanţa.

Vă oferim în final o altă replică din film, de ţinut minte: „Nu există persoana potrivită”, spune Don Matteo. „Persoana potrivită se devine pentru cel iubit”.


Per Lei, per A.