marți, 11 martie 2014

Aplicația care măsoară cât de generos ești

Pentru că fiecare gest contează, Compania Everyday Hero a construit o aplicație pentru toți cei care s-au întrebat cum au contribuit, prin propriile acțiuni, la transformarea lumii într-un loc mai bun. Giving Footprint te ajută să îți monitorizezi faptele de caritate și, totodată, te inspiră să continui să te implici în acțiuni care pot face diferența.

Foto: stockvault.net „Aici, la EverydayHero, credem că a dărui este o călătorie care durează pe tot parcursul vieții. Este mult mai mult decât strângerea unei anumite sume pentru o cauză. Este timpul pe care îl petreci educându-i pe ceilalți, împărtășind povești și crescând gradul de conștientizare — antrenându-te pentru un maraton, ajutând la construirea unei case sau prin luminarea zilei cuiva printr-o vorbă bună sau o îmbrățișare puternică", scriu reprezentanții companiei.

Utilizatorul aplicației își alege o cauză pe care își dorește să o susțină și apoi își setează obiectivele pe care vrea să le atingă în „călătoria" sa spre transformarea în bine a lumii. Prin intermediul programului își poate monitoriza toate demersurile făcute în scopuri caritabile. „Această abordare tangibilă crește, în cele din urmă, energia, determinarea și angajamentul persoanei de a continua, pentru a face o diferență și pentru a îmbunătăți lumea", susțin cei de la Everyday Hero.

Dincolo de a oferi bani în scopuri caritabile, fiecare dintre noi se poate implica în schimbarea lumii prin acțiunile de sprijin, prin timpul și energia alocate voluntariatului sau prin efortul de a răspândi mesajul unei cauze. Iar aplicația Giving Footprint poate colecta informațiile legate de eforturile depuse în mediul online pentru o cauză nobilă, pentru a le arăta valoarea și impactul benefic pe care îl au asupra lumii, explică Simon Locker, cofondatorul companiei, pentru Fast CoExist.

Facebook, Twitter, aplicația de sport MapMyFitness sau platforma pentru voluntariat VolunteerMatch sunt portalurile de unde sunt colectate datele legate de implicarea ta în diverse cauze nobile. „Aceasta face experiența mult mai inspirațională și permite oamenilor să vadă tot ceea ce dăruiesc", punctează Locker.

Momentan, aplicația poate fi folosită pentru sprijinirea acțiunilor caritabile în Noua Zeelandă, Marea Britanie și Astralia. În curând, serviciul va fi lansat și în SUA.

Foto: stockvault.net
 

Ce impact mai are internetul, la aniversarea a 25 de ani

Cu toate că este relativ tânăr, internetul încă are un impact foarte puternic asupra vieţilor noastre, după cum arată un sondaj de opinie realizat de Pew Research. Se pare însă că internetul se bucură de multă popularitate şi este văzut ca un beneficiu major pentru individ şi relaţiile sociale.

expansiuneainternetului_400Reţeaua de milioane de computere conectate ce poartă denumirea de internet s-a născut, de fapt, în anul 1969, dar s-a extins de la o reţea internă la una externă în 1989 şi nu a devenit accesibil pentru publicul obişnuit decât în 1995. De atunci, conectarea la internet a crescut vertiginos în fiecare an, devenind principala sursă de învăţare, muncă şi relaţionare.

Astăzi, verdictul pe care îl dau utilizatorii în cadrul sondajului de opinie realizat de Pew research este că internetul a contribuit la dezvoltarea societăţii şi a contribuit major la schimbarea în bine a vieţii personale.

În 1995, numai 14% dintre adulţii americani foloseau internetul. Astăzi, procentul a urcat la 87%, cel mai mare număr înregistrat din 1995 până acum. De aceea, chiar şi absenţa temporară a internetului este privită cu anxietate. 53% dintre americani consideră că a renunţa la internet este o sarcină foarte grea, în timp ce în 2006 doar 38% dintre cei chestionaţi împărtăşeau această opinie. În mod cert însă, internetul este mai popular decât televizorul, numărul celor dispuşi să renunţe la televizor fiind mult mai mare (66%).

În ceea ce priveşte utilitatea internetului, 90% consideră că i-a ajutat personal şi le-a oferit un mediu prilenic dezvoltării. Peste jumătate (56%) consideră că se simt parte a unei comunităţi şi că în mediul online se simt înţeleşi încurajaţi să fie mai buni şi mai generoşi. O îmbunătăţire se simte şi în ceea ce ţine de comunicarea cu familia, relaţiile cu prietenii şi rudele îmbunătăţindu-se în cazul a 67% dintre utilizatori.

La polul opus, numai 15% consideră că internetul este inutil sau dăunător pentru societate şi 25% afirmă au fost trataţi necorespunzător în forumurile online. Acestora li se adaugă 18% dintre americani care cred că internetul le-a deteriorat relaţiile.

Situaţia în România

Atunci când ne gândim la internetul din România, ne vin în minte statisticile legate de viteza mare a conexiunii. Nu doar o dată, România s-a plasat pe primul lor în Europa şi primele în lume la viteza conexiunii la internet, aşa cum arată şi un raport realizat de revista Bloomberg în 2013.

Dincolo de cifre, numai puţin peste o treime dintre români (35,5%) beneficiază de conexiune la internet, o creştere de la 3,6% în anul 2000, potrivit unui studiu IRES, procentul ne plasează pe ultimul loc în Uniunea Europeană. În ceea ce priveşte scopul pentru care românii intră pe internet, cei mai mulţi (96%) dintre indivizi utilizeză internetul pentru a se informa, 80% utilizează acest serviciu pentru a coresponda prin e-mail, iar 70% dintre utilizatorii de internet declară că întrebuinţează acest serviciu pentru a socializa în cadrul reţelelor online. Procentul celor care citesc, îşi cumpără cărţi sau se informează în legătură cu apariţiile editoriale este de 68%, în timp ce numai un sfert dintre români plătesc facturile online. Atunci când se ia în calcul nivelul de educaţie, 89% dintre persoanele cu educaţie superioară şi 52% dintre persoanele cu educaţie medie sunt utilizatoare de internet, potrivit unui studiu GFK din 2013.

În mod evident, tendinţa este de expansiune, iar piaţa o permite pe deplin. O previziune realizată de biroul de strategie Boston Consulting Group indică o expansiune egală cu a economiilor mari ale lumii. Dacă internetul ar fi o ţară, până în 2016, acesta ar fi pe cale să devină a cincea putere economică mondială în 2016, după Statele Unite, China, Japonia şi India, dar în faţa Germaniei. 

Mircea Eliade despre Şcolile Blajului



de Ion Buzaşi

În 1954 se împlineau 200 de ani de la întemeierea Şcolilor Bla­jului, plănuite de către episcopul Inochentie Micu, dar deschise de că­tre episcopul Petru Pavel Aron. În ţară, aniversarea acestor "fân­tâni ale darurilor", cum au fost numite de către generosul lor edi­tor, s-a manifestat printr-o tăcere aproape totală: cu şase ani înainte, în 1948, fusese desfiinţată Biserica Greco-Catolică din România, iar Şcolile Blajului erau şcoli confesionale. La centenarul acestor şcoli, Timotei Cipariu, cel mai învăţat dintre magiştrii care s-au perindat pe la catedra acestor şcoli a rostit un memorabil discurs, pagină an­tologică a oratoriei româneşti, în care fixează locul acestor insti­tuţii de învăţământ în istoria învăţământului românesc: "Căci, care loc la naţiunea română, care şcoală între toate şcolile româneşti poate să arate atâţia bărbaţi mari ieşiţi din sânul lor?... Unde a pu­tut sămânţa aruncată de economul cel bun să aducă fructuri mai însemnate de cum a adus sămânţa revărsată pe acest loc, ce se părea cel mai steril şi mai rău cultivat? Unde s-au văzut cândva ostenele şi sudori mai bine răsplătite? Unde seceriş mai mulţumitor decât pe acest înţelenit câmp şi unde lucrători aşa de puţini se văzură la început? Unde s-a putut cândva cu mijloace aşa puţine a se câştiga efecturi mai înseninătoare de cum ne arată istoria acestui loc şi acestor scoale?" (v. Timotei Cipariu, Discursuri, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1984, seria "Restituiri", p. 21). Dacă în ţară bicentenarul şcolilor blăjene a trecut neobservat, români din diaspora, la iniţiativa monseniorului Octavian Bârlea, fost elev al Blajului, s-au gândit la cinstita aniversare a "fântânilor darurilor", printr-un vo­lum omagial. Printre cei solicitaţi să colaboreze alături de Păr. Pe­tru Gherman (Bruxelles), monseniorul Pamfil Cârnaţiu, alt "licean blăjean de odinioară", clasicistul N. I. Herescu, este şi scriitorul Mircea Eliade. Epistola de răspuns a savantului român este comparabilă cu discursul ciparian de la centenarul Şcolilor Blajului. A apărut în volumul Omagiu Şcolilor din Blaj (1754-1954), Paris, 1955, p. 148, şi, probabil, editorii au intitulat-o Pecetea Blajului:

"Aţi avut bunăvoinţa, Monseniore, să-mi cereţi şi prinosul meu la comemorarea Şcoalelor de la Blaj, pe care o sărbătoriţi astă-seară. V-aţi gândit, fără îndoială, că orice scriitor român, oricât ar fi el de umil, se naşte cu o mare datorie de recunoştinţă faţă de Inochentie Micu, întemeietorul Şcoalelor. Cât este de mare datoria aceasta, au spus-o - aşa cum ştiau s-o spună - toţi luceferii culturii şi literaturii româneşti. Ar fi prea cutezător din parte-mi să mai adaog ceva. Făclia aprinsă la Blaj acum 200 de ani n-a mai putut fi stinsă de atunci -, şi nici nu se va stinge vreodată. Episcopul Inochentie Micu n-a trecut-o numai în mâinile vrednicului său urmaş, Petru Pavel Aron; el a încredinţat-o sutelor şi miilor de tineri ardeleni care au învăţat de atunci în Şcoalele Blajului. Odată trezită conştiinţa latinităţii noastre, nimeni şi nimic n-a mai putut-o nimici; de generaţii, ea face parte din însăşi conştiinţa noastră de Români. Limba, literatura şi cultura românească modernă poartă pecetea făurită de Blaj - cu câte lacrimi, cu cât sânge şi cu cât geniu o ştie numai istoricul care şi-a închinat viaţa cercetând această epocă eroică.

Asemenea creaţii spirituale n-au moarte, căci ele s-au identificat cu însuşi geniul neamului care le-a dat naştere.

Îngăduiţi, deci, Monseniore, unui scriitor născut din mamă olteancă şi tată moldovean, să-şi revendice şi această tradiţie fundată de Episcopul Inochentie Micu, la Blaj, acum două sute de ani. Nu cred că e nevoie să mai adaog ceva.
"

Sub forma acestei epistole - Pecetea Blajului - este un veritabil poem în proză. Accentele de odă sunt prezente în introducere prin sublinierea omagiului de recunoştinţă pe care-l datorează cultura română lui Inochentie Micu, întemeietorul Blajului şi iniţiatorul vestitelor şcoli din Mica Romă ardeleană. Scriitorul mărturiseşte că nu poate adăuga ceva semnificativ la elogiul temeinic făcut de istoricii acestui vlădică întemeietor şi martir. Şi totuşi - începând cu fraza: "Făclia aprinsă la Blaj acum 200 de ani..." rândurile capătă vibraţie de imn, postulând adevăruri pe care istoria literară românească nu poate să le ignore, culminând prin caracterizarea Şcolii Ardelene drept o mişcare culturală eroică şi jertfelnică, identificată "cu însuşi geniul neamului din care face parte".

Sursa:www.romlit.ro

România mea...

Uneori îmi este rușine cu această țară... nu aș vrea nici măcar să simt asta, dar din păcate faptele vorbesc.
Nu aveam mai mult de 4 ani la Revoluție și totuși înțelegeam parcă ceea ce se întâmplă. La mine în localitate au fost oameni care au murit, s-au scandat aceleași slogane ca în marile orașe în care s-a pornit dorința de divorț cu comunismul.
Însă, după 25 de ani... e groaznic.
Ne-am obținut libertatea, dar ce fel de libertate?
Am reușit să trecem de frontierele țării, însă deseori pentru a face un deserviciu poporului prin fapte și dorințe. Am fost, am văzut, dar în loc să aducem înapoi ceea ce am văzut bun, de calitate, vrednic de a fi implementat și pe plaiurile noastre, am adus doar mizerii, ceea ce am văzut ca mergând pentru a face bani murdari. Și ne-am murdărit mâinile, țara...
Moralitatea scade necontenit, oamenii uită de respect, de acea omenie genetică a românului ce astăzi se mai găsește doar în locurile cele mai izolate. Trăim cu ipocrizie, duplicitate din dorința de a câștiga ceva, ne lăsăm manipulați și trăim de azi pe mâine plângându-ne de sărăcie, criză financiară etc., dar fără rușine pentru că avem case prea mari pentru câștigurile noastre mici, mașini prea luxoase pentru a ne permite să le întreținem, iar pachetul de țigarete și alcoolul nu lipsesc „plângăcioșilor”. Eu nu CRED în criză însă CRED DIN TOT SUFLETUL într-o criză morală și spirituală a acestui neam odinioară întors cu fața spre Creator.
Au plecat mințile luminate așa cum în comunisc au fost încarcerate, ne-au condus tirani și netoți, în continuare au rămas la putere numai că au în spate o armată de docți care știu cum să manipuleze și să ne facă să ne întoarcem privirea de la ceea ce ar trebui focalizat.
Mă doare că trebuie să spun aceste lucruri, dar ar trebui pe alții să-i doară mai tare și să își schimbe atitudinea...
Alții au luptat și au pierit iar alții profită...
Avem libertate dar aud atât de multe voci care spun că nu își are rost mersul la vot, spre exemplu, fiindcă oricum nu ai ce să alegi. Eu vă spun că din două rele trebuie să-l alegi pe cel mai mic, ai primit un drept ce s-a câștigat cu vărsare de sânge, ar fi o blasfemie la adresa acelor nume ce s-au jerfit. Iar alegând mereu răul cel mai mic, cândva, undeva, se va schimba ceva!


Vedeți și voi programul ce îl propun cei de la One World Romania aici: http://oneworld.ro/2014/l/ro/ și/sau https://www.facebook.com/one.world.romania

Eșecul poate deveni succes!

În viață avem multe de învățat, de fapt, cu cât înaintăm în vârstă și întâlnim oameni deosebiți de la care să învățăm ceva, cu atât ne întregim inteligența și experiența cu ajutorul căreia apoi putem realiza lucruri mai bune, mai eficiente acolo unde suntem. Nu mereu avem cale deschisă, nu în totdeauna găsim toate ușile deschise, dar măcar merită să încercăm!
Fiecare realizare sau pierdere te învață ceva...
Cei inteligenți învață din eșec cum să procedeze data viitoare, ce ar trebui să ocolească și cum să se comporte. Eșecul nu este un capăt de drum, ba mai mult, uneori este chiar „startul” unui început mai bun. Nu ar trebui să ne descurajăm niciodată, important nu este insuccesul nostru ci ceea ce facem cu el, ceea ce învățăm din el.
Succesul în schimb, ne oate aduce o stare de bine, de crescendo și mai ales o anumită stabilitate. Riscul la această treaptă este să stagnăm, să ne oprim la un anumit nivel și să credem că ne este bine, că suntem asigurați. Însă o minte inteligentă mereu crează, mereu vede mai departe și, cel mai important, se pregătește perpetuu pentru ceva măreț. Un om us în această postură nu contenește a studia în continuare, de a-și actualiza baza de date și de a fi deschis mereu spre noutate, aceștia îi sunt așii din mânecă. Cunoașterea prezentului cu un ochi aruncat în viitor, îi aduce mereu succesul.

Din 15 martie, sâmbata, din două în doua săptămâni, de la 9 la 17, la Camera Americana de Comerț va avea loc un curs intensiv de antreprenoriat unde poți invața despre succesul și din esecuri. Doar că durează mult. Mult mai mult decat daca inveti din succeseIti acceleram succesul, dandu-ti increderea, curajul si ingredientele necesare unei afaceri solide și prospere. Succesul aduce succese!

Cred că toți cei care se simt atrași de o astfel de campanie ar trebui să participe (chiar dacă numărul de locuri este liminat la 20), pentru că în viață trebuie să învățăm că există mai multe căi spre un țel...
 
Vezi mai multe detalii aici: http://ateliere.rbls.ro/