duminică, 11 mai 2014

O poveste... ecologică


            A fost odată ca niciodată că dacă n-ar fi fost nu s-ar fi povestit. Și era păcat să rămână neștiută o astfel de poveste...
            Se spune că într-o țară îndepărtată (dar nu prea, de noi!), trăia un rege știut de toți ca fiind un om curat la trup și suflet ce se chema Imaculatus. Acesta locuia de multă vreme singur împreună cu singura sa fiică, Purisima, căci soția lui plecase în lumea curată a norilor la nașterea frumoasei lor copile.
            Țara Salubria, căci așa se numeau plaiurile pe care le domnea Imaculatus, își avea capitala la Cuore și era una dintre cele mai frumoase locuri pe care lumea le putea avea în acele timpuri. Oamenii nu îndrăzneau să arunce nimic pe jos și totul era în perfectă ordine. Așa erau de ordonați încât până și poliția mediului a trebuit desfințată. Oamenii trăiau într-o armonie și bucurie greu de descris.
            Dar așa cum știm, niciodată un loc atât de binecuvântat nu poate rămâne nevânat de rău, iată că împăratul din cealaltă parte a lumii, Jegosus, a pus gând rău împărăției Salubria, așa că și-a trimis cavalerii Murdăriei să o răpească pe frumoasa Purisima.
            După lupte grozave care au lăsat în urmă multă dezordine și inimi frânte, cavalerii Murdăriei au reușit să-și ducă la capăt planul necurat și să o răpească pe prințesă. Drept răscumpărare, regele Jegosus din Obscenia a cerut ca întregul regat Salubria să fie îmbâcsit de mirosuri rele și de gunoaie pentru a se bucura de triumful său.
            Imaculatus nu a putut accepta o astfel de înfrângere și astfel că și-a refăcut armata și a pornit la atac. Dar oamenii lui, odată ajunși în Obscenia, au căzut răpuși de mizerie și astfel că împăratul lor iubit a fost luat prizonier și închis. După o vreme a fost trimis în exil ca astfel să nu mai poată face nimic și numele lui să fie uitat pentru totdeauna.
            Salubria lui iubită deveni astfel un regat murdar, plin de infecții și durere.
            Plecat în țări îndepătate, Imaculatus și-a pierdut din autoritatea sa și nimeni nu-l mai accepta ca suveran al frumoasei Salubria, însă el nu se descuraja. Așa că peste tot pe unde a umblat în următorii ani, prin toate împărățiile a dus înțelepciunea sa și vorba bună. I-a încurajat pe împărați să țină ordine și curățenie în regatul lor dacă vor să aibă parte de supuși fericiți și sănătoși. Multe gunoaie s-au adunat din aceste împărății și Jegosus era tare bucuros să le primească spre a-și crește regatul mizerabil pentru ca mai târziu să atace și alte meleaguri. Dar văzând el că multe plaiuri încep să strălucească pe mapamond, a trimis iscoade să afle ce se întâmplă și aflând că Imaculatus este în spatele acestor acțini de transformare, a gândit un plan mârșav prin care să-l piardă. Și astfel a trimis el petiție pe la toți suveranii timpului înștiințăndu-i că Imaculatus ar fi un trădător, un șarlatan și un căutător de război, iar el îl vrea adus în a sa împărăție pentru a-l pedepsi. Iar drept răsplată pentru vitejia acelui ce-l va aduce nevătămat, el o va da de soție pe fiica lui, Purisima.
            Imaculatus, aflând de această veste, s-a tulburat tare pentru viața fiicei lui și a sa, astfel că s-a retras în munții Luminii pentru a o scăpa de o astfel de viață nefericită. Dar spre surprinderea lui, a primit carte din toate împărățiile pe care le-a colindat cu încurajări și promisiunea că va avea tot sprijinul de care are nevoie pentru a-l învinge pe grotescul Jegosus.
            Așa că ne mai stând pe gânduri, o porni înapoi pe la toți împărații pentru a cere oșteni ca astfel să atace Obscenia. Primi din partea tuturor sprijin și ba mai mult, mulți împărați i se alăturară în această luptă.
            Imaculatus, cunoscând slăbiciunea lui și înfrângerea din trecut, stabili o altă tactică de atac. Așa că i-a chemat pe toți și i-a învățat că, dacă vor să ajungă la castelul lui Jegosus nevătămați, vor trebui să adune treptat toate gunoaiele ce le vor sta în cale, să le sorteze și să le adauge în containăre diferite și apoi chiar să le folosească reciclându-le ca astfel să salveze din resusele pământurilor lor. Le-a plăcut tuturor această strategie mai ales pentru că Imaculatus i-a învățat că în acest fel își vor menține forte o sănătate a sufletului și a minții.
            Au pornit deci astfel la război și au curățat toată mizeria din Obscenia iar pe prizonieri, în loc să-i închidă, i-au educat și i-au pornit împotriva lui Jegosus, astfel încât, pe zi ce trecea, numărul lor sporea.
            Dar Jegosus, temându-se pentru viața lui, a luat-o pe Purisima ostatică și a fugit cu ea în munții Rușinii unde se adunaseră cele mai mari mizerii din lume. Acolo își avea el ultimul refugiu.
            Luni întegi i-au luat oștenilor lui Imaculatus să curățească și să readucă verdele la suprafață, dar într-un târziu au ajuns și la ascunzătoarea lui Jegosus. Imaculatus a intrat la el și au luptat mai multe ore obositoare, dar nu au renunțat. Jegosus părea mai în forță ca niciodată fiind înconjurat de gunoaie, dar nu și-a putut imagina că tocmai ele îi vor deveni dușmani când, alunecând și căzând peste un maldăr de mizerii s-a rănit grav la mână și tăindu-se la picior într-o sticlă. Imaculatus îl avea la mână, dar nu a făcut decât să-și întindă brațul pentru a-l ajuta pe inamic. Acesta a înțeles că este în zadar să lupte împotriva unei inimi atât de nobile și a fostdeadreptul impresionat să-l vadă pe bătrân aplecându-se asupra sa pentru a-i curăța și bandaja rănile. Inima lui fu atunci străpunsă de curăția lui Imaculatus și-și recunoscu patima bolnavă. Iertat fiind, a înțeles frumusețea curăției și de atunci au trăit toți în armonie și fericiți până la plecarea fiecăruia înspre lumea curată a norilor...

            Urmașii lor au fondat o organizație care să le aducă mereu aminte oamenilor despre vremurile cele rele care par că s-au întors, ei sunt noii cavaleri din ordinul Eco-Rom Ambalaje.

SFÂRȘIT

Eu lupt pentru orașul DEVA, cetatea urieșilor dornici de a avea spații verzi, aer curat și flori înmiresmate. Și de ce nu și animăluțe fericite...
.

http://www.colecteazaselectiv.ro/orasul-reciclarii/
Orașele participante la această campanie sunt: Arad, Bacău, Brașov, București-Sectoarele 3 și 6, Cluj-Napoca, Craiova, Deva, Drobeta-Turnu Severin, Focșani, Iași, Mediaș, Roman, Satu Mare, Sfântu Gheorghe, Slobozia, Târgu Jiu, Tulcea, Zalău, Bârlad, Brăila, Călăraşi, Constanța, Galaţi, Miercurea Ciuc, Odorheiu Secuiesc, Oradea, Ploiești, Slatina, Suceava, Târgu Secuiesc, Vaslui.

http://www.colecteazaselectiv.ro/orasul-reciclarii/

Ce putem face?
* să fim portavocea acestui demers inițiat de Eco-Rom Ambalaje pentru a desemna Orasul Reciclari.
* să încercăm să strângem un grup de voluntari care să meargă la primării pentru a-și arăta dorința de a participa la o astfel de campanie 
* să gândească un plan de atac :)
* să se fixeze mai multe dăți în care să se facă astfel de acțiuni ca astfel să participe cât mai multă lume
* să se creeze o plagină web, blog, vlog etc. pentru a se anunța evenimentele și mediatiza rezultatele
* Unde-s mulți puterea crește, așa că să ne chemăm toate cunoștințele, prietenii
* să adunăm selectiv
* etc.

Marele premiu: La finalul celor 6 luni, câștigătorul va obține titlul de Orașul Reciclării și marele premiu: o zonă eco wi-fi, un spațiu inedit de relaxare, 100% eco și cu acces liber la internet în valoare de 12.000 euro.
La finalul celor 6 luni de competitie (1 ianuarie - 30 iunie 2014), castigatorul va obtine titlul de Orasul Reciclarii si marele premiu: o zona eco wi-fi, un spatiu inedit de relaxare, 100% eco si cu acces liber la internet in valoare de 12.000 euro. - See more at: http://www.constantins.org/2014/05/haideti-impreuna-sa-colectam-selectiv.html#sthash.hX1blrwR.dpuf
La finalul celor 6 luni de competitie (1 ianuarie - 30 iunie 2014), castigatorul va obtine titlul de Orasul Reciclarii si marele premiu: o zona eco wi-fi, un spatiu inedit de relaxare, 100% eco si cu acces liber la internet in valoare de 12.000 euro. - See more at: http://www.constantins.org/2014/05/haideti-impreuna-sa-colectam-selectiv.html#sthash.hX1blrwR.dpuf
http://www.colecteazaselectiv.ro/orasul-reciclarii/


http://www.colecteazaselectiv.ro/orasul-reciclarii/

Mai multe info:
http://www.colecteazaselectiv.ro/orasul-reciclarii/

Protejarea mediului nu este o opțiune
E un principiu de viață!
aaa... și era să uit...
Cine turtește nervii risipește
și natura ocrotește! 

Surorile baziliene, călugăriţele de cartier


Locuitorii cartierului Gheorgheni din Cluj-Napoca le-au văzut la începutul anilor 90 forfotind pe lângă ei, la magazine, în staţia de autobuz, pe liniile de transport publice. Erau îmbrăcate în straie lungi negre, cu un guler alb şi cu o bentiţă albă mai lată pe marginea dinspre cap a vălului negru. „Pinguinii, pinguinii!”, le ciufuleau copiii, dar ele nu s-au supărat, nici nu s-au amestecat în a schimba replici cu ei. Prima casă a lor a răsărit tot atunci într-o curte lângă blocurile cele mai amărâte ale Gheorgheniului, blocuri de confort II, garsoniere confort III. Apoi a apărut un altar în aer liber, apoi prin anii 2000 o biserică nouă, albă. Apoi încă o casă cu chilii. Gata, erau instalate, deveniseră „Surorile din Gheorgheni”.

Sunt în număr de 48, cu voturile depuse, şi au o novice. Ordinul lor are o mănăstire la Cluj, una la Gherla şi alta la Baia Mare. Sunt de toate vârstele, unele mai tinere altele mai împovărate de ani. Programul zilnic constă din orele de rugăcine care încep dimineaţa devreme, programul zilnic, participarea le slujbe, şi se încheie cu rugăciunea de seară. În mănăstire fiecare soră are camera ei, rolul ei, îndatoririle ei. Sora Ana Maria Fekete a fondat în anii războiului o comunitate de Surori Baziliene în Biserica greco-catolică. Comunitatea intră în clandestinitate împreună cu biserica greco-catolică şi continuă să existe în toiul persecuţiei prin colaborarea cu Părinţii Iezuiţi care ajung la Gherla, tot din cauza persecuţiei, cu domiciliu obligatoriu. Sora Ana Fekete – superioara şi fondatoarea lor a fost dusă în închisoare, tinerele surori de atunci şi-au continuat cu devotament viaţa lor consacrată Domnului. Călugăriţele participau la Sf. Liturghie în biserica romano- catolică şi armeană. Aveau un program foarte bine organizat, de rugăciune, muncă şi recreaţie. Multe dintre ele s-au întors acasă în familie. Securitatea le-a anchetat, le-a urmărit. „Nu aveau cum să ne distrugă, noi am jurat şi aveam credinţă”, spune sora Angela. Au continuat să participe la slujbele în clandestinitate ale preoţilor greco-catolici, să aibă ajutorul călugărilor din Ordinul Bazilian Vasile Cel Mare, sau al comunităţii piariste romano-catolice. Deseori, la diverse evenimente sau întruniri, Sr. Ana le arăta novicelor, un document care era păstrat pe masă sub o cruce cu picior. Era aprobarea de la Roma pentru înfiinţarea Comunităţii.

Anul 1990 le-a adus marea schimbare. Intrau în legalitate şi abia atunci multă lume, colegi, rude, cunoştinţe şi-a putut explica felul lor de viaţă, celibatul, viaţa retrasă.

Ordinul Surorilor Baziliene este condus în acest moment de Sora Valentina. Este născută în 1962, a fost înveşmântată în clandestinitate în 1980 la 18 ani. A depus voturile simple în 1982 iar pe cele perpetue (pe viaţă), în 1987. Până în 1990 ea a fost superioara locală în clandestinitate. Din 2007 este Superioară Provincială. A studiat la Roma la Pontificio Istituto „Regina Mundi”anexat la Universitatea Pontificală Gregoriană, pe care l-a absolvit în 1998 cu diploma „Summa cum Laude” cu o lucrare de licenţă cu cu tema „Spiritul Sfânt în Sf. Vasile cel Mare”.

O lucrare de care sunt foarte mândre este înfiinţarea unei grădiniţe. În anul 1999 a început să funcţioneze în cartierul Andrei Mureşanu pe strada Zriny, aproape de Piaţa Cipariu o grădiniţă pe care surorile o patronează şi în ziua de azi. Grădinţa e amplasată într-o fostă casă familială pe care ele au amenajat-o şi au extins-o. Grădiniţa Confesională „Sfânta Ana” are acum înscrişi 86 de copii împărţiţi în cinci grupe. Copiii au pe lângă programa obişnuită cursuri de engleză, italiană, blok-flote, dansuri populare.

 Ce fac surorile baziliene?

Sora Augusta activează de peste 10 ani la Cabinetul „Providence” unde se ocupă de mamele gravide şi de cele cu noi născuţi, în vederea consilierii lor pentru a aduce la viaţă copiii şi pentru a lupta împotriva avortului. Face lecţii de consiliere, gimnastică şi consultaţii, ecograf. Mai lucrează ca asistentă medicală şi ca educatoare la Grădiniţa Sf. Ana.

Sora Adriana Doci este asistentă medicală la Policlinica „Sf. Familie” din Cluj.

Sora Veronica Chindriş este bucătăreasă la Casa de Exerciţii Spirituale „Manresa”, a Părinţilor Iezuiţi din Cluj.

Sora Daniela Tămaş este vânzătoare la Libraria „Viaţa Creştină” din Cluj-Napoca.

Sora Veridiana Bolfa este bibliotecară la Biblioteca Facultăţii de Teologie de la Cluj.

Surorile Cristina Fârte, Marta David, Elisabeta Sângeorzan sunt educatoare la Gradiniţa Confesională „Sf. Ana”. Tot acolo lucrează şi surorile Natalia, Gabriela şi Ştefania.

Sora Antonia Sîngeorzan lucrează la Catedrala „Schimbarea la Faţă”din Cluj.

Sora Lucia Bumb este profesoară de muzică la Liceul Greco-catolic „Inochenţie Micu – Cluj”. Este şi administrator la Grădiniţa Confesională „Sf. Ana”.

De asemenea, munca de cateheză a copiilor din parohii este foarte importantă pentru ele.

Au grijă de săraci, oferind zilnic prânzul pentru 15 persoane. La Paşti şi Crăciun se îngrijesc să facă daruri săracilor din Cluj şi din satele apropiate.

Au făcut şi fac muncă de asistenţă a celor bolnavi şi batrâni la domiciliu, uneori în cadrul Asociaţiei catolice specializate, Caritas, dar şi în afara ei.

Sursa:transilvaniareporter.ro

Anunţ: Relicva Sf. Ioan Paul al II-lea la Blaj

Marţi, 13 mai 2014, în Catedrala Sfânta Treime din Blaj, începând cu ora 17:00, vor avea loc manifestări dedicate împlinirii a 15 de ani de la vizita Sfântului Papă Ioan Paul al II-lea în România, la Bucureşti.

Cu această ocazie va fi expusă spre venerare şi o relicvă a Sfântului Papă Ioan Paul al II-lea, adusă la Blaj prin bunăvoinţa Înalt Preasfinţiei Sale Ioan Robu, Arhiepiscopul Diecezei de Bucureşti.

13 mai  este o dată semnificativă în viaţa Sfântului Ioan Paul al II-lea, fiindcă în 1981, pe când se pregătea să îi salute pe credincioșii adunați în Piața Sfântului Petru, a fost victima unui atentat dus la capăt de Mehmet Ali Ağca, care a tras cu pistolul din apropiere. Acel glonț aproape l-a costat viața pe Sfântul de curând canonizat, care avea să afirme despre atentat: „o mână a tras cu glonțul, alta i-a modificat traiectoria”, făcând referire la Fecioara Maria, pe care o venera în mod deosebit şi a cărei apariţie la Fatima se sărbătoreşte tot pe 13 mai.

Cu această ocazie sunt așteptați un număr mare de credincioși greco-catolici și nu numai.

ACC

:)

:)

Predica Preafericitului Cardinal Lucian rostită cu ocazia pelerinajului de la Sighet (+Album Foto)


Episcopii greco-catolici din România, în frunte cu Preafericirea Sa Cardinalul Lucian și o parte din episcopatul romano-catolic, au participat sâmbătă, 10 mai 2014, alături de pelerini din întreaga ţară, la tradiţionalul pelerinaj la „Cimitirul săracilor" unde odihnesc, printre atâtea morminte anonime, şi rămăşiţele pământeşti ale episcopilor catolici care şi-au dat viaţa pentru credinţă în închisoarea de la Sighet în timpul prigoanei comuniste: Valeriu Traian Frențiu, episcop greco-catolic de Oradea; Ioan Suciu, episcop greco-catolic, Administrator Apostolic al Arhidiecezei de Alba Iulia și Făgăraș; Tit Liviu Chinezu, episcop greco-catolic; Anton Durcovici, episcop romano-catolic de Iași care va fi beatificat peste o săptămână (17 mai 2014).

Pelerinajul a început cu o procesiune de la Muzeul Memorial Sighet (ora 9.00) înspre „Cimitirul Săracilor" și a culminat cu celebrarea Sfintei și Dumnezeieștii Liturghii la cimitir (ora 10.30).

Mai jos vă punem la dispoziție Predica Preafericitului Cardinal Lucian rostită cu această ocazie:

Înalt Preasfințiile și Preasfințiile Voastre,
Cucernici Părinți,
Stimate oficialități,
Dragi credincioși,


În Apostolul din această duminică din Faptele Apostolilor, citim cum Sf. Petru dăruiește tămăduire paraliticului Enea din cetatea Lida, ce de opt ani zăcea la pat, rostind aceste cuvinte: „Enea, te vindecă Isus Cristos. Ridică-te şi strânge-ţi patul”. O vindecare tainică, explicitată mai apoi în lectura Sf. Evanghelii din această a patra duminică după Praznicul Învierii, numită Duminica Slăbănogului. La Ierusalim, lângă Poarta Oilor, era o scăldătoare, numită Vitezda, având cinci foișoare. Acolo Domnul Isus îl vindecă pe un nefericit paralizat de 38 de ani. „Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă”.  Sau, cu alte cuvinte: „Înviază Dumnezeu și să se risipească vrăjmașii Lui”. Fiindcă în fața cuvântului Domnului, nici o boală, nici o neputință, nici o suferință nu pot triumfa. Cu adevărat, Împărăția inaugurată de Isus este înnoire, este schimbare, este sfărmarea tuturor barierelor: fără bolnavi, fără slăbănogi, fără durere și fără moarte. Și ceea ce ne impresionează cel mai mult în această Evanghelie este faptul că starea „normală” pentru creștini este cea de nevoie, de necesitate, de a fi ajutați de un Altul, precum slăbănogul de astăzi, și totodată, de a ne lăsa ajutați de acest Altul misterios, spre a se evita riscul imobilismului ca persoane sau ca Biserică.

Aici la Sighet, acești martiri care din ceruri se roagă cu noi și pentru noi, au înțeles bine acest risc. Au înțeles bine că trebuiau să se ridice, la chemarea Domnului, trebuiau să își ia patul pătimirilor lor ca persoane și ca Biserică, și să pășească pe calea pregătită lor și nouă de Mântuitorul, să pășească pe Calea Crucii, să pășească în urma Crucii Domnului.

Locul pe care pășim freamătă de dorurile lor. Dacă Soarele românilor a răsărit la Blaj, aici, pe pământul sfânt al Sighetului, lumina Soarelui de lumină dătător, Isus Domnul, a știut să insufle curaj, tărie, dăruire și eroism mucenici celor multi, știuți și neștiuți care își așteaptă învierea sub această glie. Lumină din lumina Lui; putere din Jertfa Lui; dăruire din dragostea Lui. Jertfe din iertare și din iubire, ochi contemplând cerul mărginit doar de Crucile de gratii. Sângele meu care pentru voi și pentru mulți se varsă. Și sângele lor, vărsat în potirul Jertfei Domnului, aici la Sighet, unde ei au înțeles cu adevărat că nu trebuie să ne temem de cei care ucid trupurile.
  
Ierarhi, preoți, persoane consacrate și mireni, care au știut să „citească” semnele timpului, descoperind degetul Proniei Divine în zbuciumul acelor vremuri. Sfinți care ne cer nu doar să le pomenim memoria, și nu doar să ne închinăm jertfei lor, ci mai ales să îi imităm și să credem în credința lor. 

Fiindcă martirul este în primul rând un martor, iar martor este cel care este de față la săvârșirea unui eveniment. Au fost de față mucenicii noștri la nașterea lui Isus în peștera străină-rece a celulelor; au fost martori ai jertfei tainice a lui Domnului prezent cu toată gloria și dumnezeirea Sa într-o firimitură de pâine și într-o picătură cu vin. Au primit iertarea și dezlegarea de pe urmă prin ciocănituri în perete. Au împărtășit împreună cu Învățătorul paharul amărăciunilor și al durerilor, și s-au rugat precum întâiul martir Sf. Ștefan: „Doamne Isuse primește spiritul meu”. Și tot ca Sf. Ștefan: „Doamne nu le socoti lor păcatul acesta” (Fap 7, 59-60). Au întâlnit chipul luminos al Domnului în întunericul celulei simbolic numită „neagra”, și mai ales au crezut că El este cel care își conduce Mireasa Sa - Biserica spre altarul Crucii și cel al Învierii.

O Golgota glorioasă este acest pământ neprihănit pe care călcăm. Așa cum amintea Cardinalul Leonardo Sandri în urmă cu 4 ani, „aici am putea celebra Sfânta Liturghie fără a avea nevoie de un antimis”,  fiindcă călcăm pe un antimis făcut nu din pânză ci din trupuri sfinte, pe care se slujește Liturghia cea fără de sfârșit.   Au știut să scrie cu sânge istoria glorioasă a unei Biserici martire, o Biserică puţin însemnată, deloc interesantă pentru cei puternici din această lume, însă care nu o dată de-a lungul istoriei sale a dovedit că „porțile iadului nu o vor birui”.

De la arhiereii întemeietori ai Sfintei Uniri, Teofil și Atanasie și până astăzi, Biserica martirilor de la Sighet dovedește că este semnul limpede al lucrării lui Dumnezeu în sânul poporului român, în ciuda nenumăratelor piedici și furtuni. Și totodată, mărturisește cum credința catolică şi cultura unei țări pot să viețuiască împreună, și pot să aducă roade bogate sub inspirația valorilor perene ale Evangheliei, și pentru desăvârșirea binelui comun.

Uniți cu Papa de la Roma, ce de pe Scaunul celui Intai intre Apostolilor săruta lanțurile cu care erau înlănțuiți, vlădicii noștri martiri erau pe deplin conștienți de misiunea profetică a Bisericii pe care o păstoreau în catacombe, și care găsise în Sfânta Unire cu Roma de acum mai bine de 3 veacuri o asigurare a păstrării neştirbite a comorilor de tradiție și de spiritualitate primite de la înaintaşi, şi pe care, cu toții astăzi, suntem datori a le transmite noilor generaţii. 

Așa cum amintește Pontiful de sfântă pomenire Ioan Paul al II-lea în Scrisoarea Apostolică publicată în anul 2000 cu ocazia celui de-al treilea centenar de la Unirea cu Biserica Romei, « în această „mulţime multă” îmbrăcată în veşminte albe de martiri şi de mărturisitori ai Bisericii voastre, „care vin din strâmtorarea cea mare şi şi-au spălat veşmintele lor şi le-au făcut albe în sângele Mielului” şi care „sunt înaintea tronului lui Dumnezeu”, strălucesc nume ilustre de episcopi precum Vasile Aftenie, Ioan Bălan, Valeriu Traian Frenţiu, Ioan Suciu, Tit Liviu Chinezu, Alexandru Rusu şi al cardinalului Iuliu Hossu. Ei, precum acei rugători care „slujesc ziua şi noaptea în templul lui Dumnezeu”, împreună cu alţi martiri şi mărturisitori, mijlocesc pentru poporul lor, bucurându-se din partea acestuia de o adevărată şi profundă veneraţie. Mărturia muceniciei şi a mărturisirii de credinţă în Cristos şi în unitatea Bisericii Sale se înalţă precum tămâia jertfei de seară către tronul lui Dumnezeu în numele întregii Biserici, din partea căreia se bucură de cinste şi de devoţiune ».

Din această devoțiune am venit și noi astăzi să ne facem părtași, în acest loc sfânt, de pe care, precum pe Scara lui Iacob, mulți ucenici ai Domnului au urcat la cer. Încredințăm aici Biserica noastră și pe toți fiii ei, ocrotirii și purtării de grijă a Maicii Bunului Sfat: Maica Sfântă din Grădina Învierii să ne conducă spre unicul Învățător și Izvor de lumină, care este Fiul Ei. Amin.

Cristos a înviat!

Între litania disperării și cea a speranței (Audio)

Meditație pentru Duminica a IV-a după Paști (Slăbănogului) Ev Io 5,1-15
Îngerii mişcă întotdeauna apele. Fiindcă sunt trimişii Celui de Sus. O apă stătătoare este semn al lipsei de vigoare, semn de moarte. Aripile îngerilor, asemenea unor uriaşe pânze de corabie, dau un imbold vital apelor stătute ale existenţei noastre, pentru a le repune în mişcare. E doar o adiere, fiindcă suntem noi cei care trebuie să “prindem” această dumnezeiască suflare pentru a ne avânta pe urmele îngerilor în văzduh.

Îngerii sunt doar semne. Trimişi să deschidă calea Fiului lui Dumnezeu, cel care revarsă asupra noastră încontinuu Spiritul Vieţii.  După Înviere acest suflu este primul semn al vremurilor noi: “Şi Iisus le-a zis iarăşi: Pace vouă! …Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Spirit Sfânt” (Ioan 20, 21-22)

E interesant faptul că slăbănogul din Evanghelie este printre puţinii care nu îi cer nimic Mântuitorului. Treizeci şi opt de ani îşi spun cu putere cuvântul: omul nu mai are forţă nici măcar pentru a cere, pentru a spera. Nu mai are lacrimi pentru a plânge.

Simbolul celor treizeci şi opt de ani riscă să ne strivească şi pe noi. Având în faţa ochilor doar realitatea dură a lumii în care trăim, ni se poate părea că nimic nu se va schimba niciodată. Că nu mai e nimic de făcut şi de sperat. Nici în ţara aceasta, nici în Biserică, nici în viaţa noastră. Un glas şuierat pare să ne şoptească încontinuu o anti-litanie. Una a disperării: “Nimeni nu vă mai poate salva. Nimeni! Niciodată! Nicidecum!” Un fir asemenea unei pânze de paianjen se ţese perfid în jurul nostru, încercând să ne facă tot mai mult una cu patul neputinţelor noastre.

 


Din mila Cerului, chiar şi atunci, sau mai ales atunci când rugăciunea nu mai e decât un geamăt nesfârşit al inimii, un Călcâi cade ca un fulger din Înaltul Cerului şi străpunge întotdeauna această pânză malefică. Un Călcâi promis nouă dintru începuturi, ce apasă şi sufocă acel înfiorător şuierat. În liniştea ce se lasă, un glas răsună pentru fiecare dintre noi: “Vrei să te faci sănătos?” Avem deplina, teribila libertate de a spune da sau nu lui Dumnezeu. Isus bate la o uşă care se deschide doar din interior.

Dacă îi spunem “da”, pe urmele Maicii Sfinte, geamătul nostru se transformă în cânt de bucurie: “Domnul este luminarea mea şi mântuirea mea; de cine mă voi teme? Domnul este apărătorul vieţii mele; de cine mă voi înfricoşa?” (Psalmul 26, 1-2)

Ne spun misticii că şi dacă doar gândul ni se îndreaptă spre Maica noastră, Ea este deja lângă noi. Călcâiul ei zdrobeşte pe cel ce încearcă să sufoce în noi darurile Spiritului Sfânt, în primul rând bucuria. Ni-l dăruieşte în schimb încontinuu pe Cel Unul-Născut, ce ne vindecă prin cuvântul Său: “Bucuraţi-vă!”

Să destrămăm iţele păcatelor prin Taina Mărturisirii. În aceasta Domnul ne face oameni noi şi sănătoşi încontinuu. Pe toţi. Ori de câte ori avem nevoie. Oricât de păcătoşi am fi.

Să întoarcem spatele păcatelor, aşa cum am promis la botez, abandonând astfel patul neputinţelor noastre, pentru a ne aşeza în leagănul inimii Maicii Preacurate.

Cine oare va putea să ne despartă de iubirea lui Dumnezeu?

PS Claudiu
Episcopul Curiei

Ev Io 5,1-15
In zilele acelea era o sărbătoare a iudeilor şi Iisus S-a suit la Ierusalim. Iar în Ierusalim, lângă Poarta Oilor, era o scăldătoare, care pe evreieşte se numeşte Vitezda, având cinci pridvoare. În acestea zăceau mulţime de bolnavi, orbi, şchiopi, uscaţi, aşteptând mişcarea apei. Căci un înger al Domnului se cobora la vreme în scăldătoare şi tulbura apa şi cine intra întâi, după tulburarea apei, se făcea sănătos, de orice boală era ţinut. Şi era acolo un om, care era bolnav de treizeci şi opt de ani. Iisus, văzându-l pe acesta zăcând şi ştiind că este aşa încă de multă vreme, i-a zis: Voieşti să te faci sănătos? Bolnavul I-a răspuns: Doamne, nu am om, care să mă arunce în scăldătoare, când se tulbură apa; că, până când vin eu, altul se coboară înaintea mea. Iisus i-a zis: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă. Şi îndată omul s-a făcut sănătos, şi-a luat patul şi umbla. Dar în ziua aceea era sâmbătă. Deci ziceau iudeii către cel vindecat: Este zi de sâmbătă şi nu-ţi este îngăduit să-ţi iei patul. El le-a răspuns: Cel ce m-a făcut sănătos, Acela mi-a zis: Ia-ţi patul şi umblă. Ei l-au întrebat: Cine este omul care ţi-a zis: Ia-ţi patul tău şi umblă? Iar cel vindecat nu ştia cine este, căci Iisus se dăduse la o parte din mulţimea care era în acel loc. După aceasta Iisus l-a aflat în templu şi i-a zis: Iată că te-ai făcut sănătos. De acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu-ţi fie ceva mai rău. Atunci omul a plecat şi a spus iudeilor că Iisus este Cel ce l-a făcut sănătos.

Fă curat în jurul tău și vei fi fericit!

Am fost pasionat de ecologie de când știam să leg câteva cuvinte și, nu numai că mergeam la campaniile de plantat copăcei (care deseori erau furați apoi sau distruși) dar și la acțiunile de curățare a spațiilor verzi.
Ba la un moment dat, mi-am făcut și eu o mini echipă de adunat gunoaie (unii ne spuneau „Micii gunoieri”) cu care mergeam în diverse părți ale localității mele și acolo adunam toate gunoaiele. Din păcate pe atunci nu aveam aparat foto să imortalizez acele momente așa că nu mi-au rămas decât amintirile. Dar știu că mergeam mai ales în spații greu accesibile pentru mașinile pentru curățenie și astfel aveam parte și de un soi de aventură. Era o strângere de gunoaie cu adrenalină :))
Astăzi lucrurile s-au schimbat și lumea a evoluat, iar datorită unor inițiative ca a acelora de la Eco-Rom Ambalaje pentru a găsi și desemna Orașul Reciclării, lumea este mai informată, chemată și încurajată să facă ceva pentru acest mic punct albastru din Univers. Mic acolo dar imens și important pentru noi!
Eu lupt pentru orașul DEVA, cetatea urieșilor dornici de a avea spații verzi, aer curat și flori înmiresmate. Și de ce nu și animăluțe fericite...

.
http://www.colecteazaselectiv.ro/orasul-reciclarii/
 
Orașele participante la această campanie sunt: Arad, Bacău, Brașov, București-Sectoarele 3 și 6, Cluj-Napoca, Craiova, Deva, Drobeta-Turnu Severin, Focșani, Iași, Mediaș, Roman, Satu Mare, Sfântu Gheorghe, Slobozia, Târgu Jiu, Tulcea, Zalău, Bârlad, Brăila, Călăraşi, Constanța, Galaţi, Miercurea Ciuc, Odorheiu Secuiesc, Oradea, Ploiești, Slatina, Suceava, Târgu Secuiesc, Vaslui.

http://www.colecteazaselectiv.ro/orasul-reciclarii/

Ce putem face?
* să fim portavocea acestui demers inițiat de Eco-Rom Ambalaje pentru a desemna Orasul Reciclari.
* să încercăm să strângem un grup de voluntari care să meargă la primării pentru a-și arăta dorința de a participa la o astfel de campanie 
* să gândească un plan de atac :)
* să se fixeze mai multe dăți în care să se facă astfel de acțiuni ca astfel să participe cât mai multă lume
* să se creeze o plagină web, blog, vlog etc. pentru a se anunța evenimentele și mediatiza rezultatele
* Unde-s mulți puterea crește, așa că să ne chemăm toate cunoștințele, prietenii
* să adunăm selectiv
* etc.

Marele premiu: La finalul celor 6 luni, câștigătorul va obține titlul de Orașul Reciclării și marele premiu: o zonă eco wi-fi, un spațiu inedit de relaxare, 100% eco și cu acces liber la internet în valoare de 12.000 euro.
La finalul celor 6 luni de competitie (1 ianuarie - 30 iunie 2014), castigatorul va obtine titlul de Orasul Reciclarii si marele premiu: o zona eco wi-fi, un spatiu inedit de relaxare, 100% eco si cu acces liber la internet in valoare de 12.000 euro. - See more at: http://www.constantins.org/2014/05/haideti-impreuna-sa-colectam-selectiv.html#sthash.hX1blrwR.dpuf
La finalul celor 6 luni de competitie (1 ianuarie - 30 iunie 2014), castigatorul va obtine titlul de Orasul Reciclarii si marele premiu: o zona eco wi-fi, un spatiu inedit de relaxare, 100% eco si cu acces liber la internet in valoare de 12.000 euro. - See more at: http://www.constantins.org/2014/05/haideti-impreuna-sa-colectam-selectiv.html#sthash.hX1blrwR.dpuf
http://www.colecteazaselectiv.ro/orasul-reciclarii/


http://www.colecteazaselectiv.ro/orasul-reciclarii/

Mai multe info:
http://www.colecteazaselectiv.ro/orasul-reciclarii/

Protejarea mediului nu este o opțiune
E un principiu de viață!