marți, 27 mai 2014

Celebrarea ecumenică din bazilica Sfântului Mormânt, o premieră fără precedent în istoria recentă


Luni, 26 mai, a fost ultima zi din pelerinajul Papei Francisc la Locurile Sfinte. După ce sâmbătă a vizitat Iordania iar duminică dimineață Statul Palestina, Pontiful a ajuns duminică după amiază în Israel, de unde s-a întors la Roma în seara zilei de luni.

”Cu puțin timp înainte de vizita Papei în Statul Palestina, presa israeliană se întreba cu îngrijorare: ce va spune Papa la Betleem? Răspunsul papei Francisc nu s-a lăsat așteptat și la sfârșitul Sfintei Liturghii, anunțul surprinzător: a invitat în casa lui din Vatican pentru o întâlnire de rugăciune, ca să ceară împreună de la Dumnezeu darul păcii, pe președintele palestinian Mahmoud Abbas și pe omologul său izraelian Shimon Peres.

Papa Francisc: ”Toți ne dorim pacea; atâția oameni construiesc pacea zi de zi prin gesturi mărunte; mulți suferă și îndură cu răbdare povara atâtor încercări pentru a o construi. Și toți, mai ales cei care sunt puși în slujba popoarelor lor, avem datoria de a ne face instrumente și constructori de pace, mai întâi de toate prin rugăciune. Să construiești pacea, e greu, dar să trăiești fără pace este un coșmar. Toți bărbații și femeile din această țară și din lumea întreagă ne cer să ducem înaintea lui Dumnezeu aspirația lor arzătoare de pace”.

Anunțul pe care Papa l-a adresat personal președintelui israelian pe aeroportul din Tel Aviv este de importanță istorică și deja cei doi președinți și-au arătat disponibilitatea de a accepta invitația. ”A venit momentul de a arăta curajul păcii”, a spus mai înainte Papa adresându-se președintelui Abbas la întâlnirea cu autoritățile palestiniene, o pace care se bazează pe recunoașterea din partea tuturor a dreptului celor două state de a exista și de a se bucura de pace și securitate în cadrul frontierelor recunoscute la nivel internațional.

Papa Francisc: ”Le urez popoarelor palestinian și izraelian și respectivelor autorități să întreprindă acest fericit exod către pace cu acel curaj și acea fermitate de care este nevoie în orice exod”.

La ceremonia de sosire de pe aeroportul din Tel Aviv, unde a fost primit de președintele Shimon Peres și premierul Benjamin Netanyahu, Papa a formulat urarea ca această țară binecuvântată să fie un loc în care să nu fie nici un spațiu pentru cei care, instrumentalizând și exasperând valoarea propriei apartenențe religioase, devin intoleranți și violenți față de apartenența celuilalt.

De aici, un nou apel al Suveranului Pontif: ”Să fie recunoscut la nivel universal că Statul Israel are dreptul de a exista și de a se bucura de pace și securitate în cadrul frontierelor recunoscute internațional. Să fie recunoscut în egală măsură că Poporul palestinian are dreptul la o patrie suverană, de a trăi cu demnitate și de a călători în libertate. Soluția celor două State să devină realitate și să nu rămână un vis”.

Mergând la bazilica Nativității de la Betleem, duminică dimineață, Papa a făcut un alt gest care în câteva minute a făcut înconjurul lumii: a cerut să oprească automobilul panoramic, a coborât și s-a recules în rugăciune și tăcere în fața zidului de separare izraelian, pe care erau scrise cuvinte împotriva ocupației.

Într-un ”crescendo” de emoții, cuvinte și gesturi, Papa Francisc, neobosit, continuă să ceară ”calea păcii astfel încât spadele să se schimbe în pluguri” iar această țară să înflorească din nou în prosperitate și concordie”.

După ceremonia de bun venit, desfășurată pe aeroportul din Tel Aviv, Papa Francisc a parcurs cu elicopterul armatei israeliene distanța de 60 de km până la Ierusalim, mai precis, la heliportul de pe Muntele Scopus.

Ziua intensă pe care Papa a petrecut-o duminică după amiază la Ierusalim a culminat cu celebrarea ecumenică din bazilica Sfântului Mormânt. Rugăciunea comună cu reprezentanții celorlalte Biserici a fost precedată de întâlnirea privată cu patriarhul ecumenic de Constantinopol, Bartolomeu, la sediul Delegației Apostolice a Sf. Scaun, în același spațiu în care, cu 50 de ani în urmă avea loc, pentru prima dată după veacuri de răceală și distanță, îmbrățișarea istorică dintre un Episcop al Romei, Paul al VI-lea, și un patriarh de Constantinopol, Atenagora. Asemenea ”Comunicatului comun”, semnat acum 50 de ani de cele două personalități, papa Francisc și patriarhul Bartolomeu au semnat o ”Declarație Comună” cu privire la angajarea celor două Biserici, catolică și ortodoxă, în promovarea unității între creștini și a valorilor spirituale.

Celebrarea ecumenică din bazilica Sfântului Mormânt reprezintă o premieră fără precedent în istoria recentă, mai mult, în istoria creștinătății: s-au rugat împreună pentru prima dată reprezentanții tuturor Bisericilor din Țara Sfântă, catolici, greco-ortodocși, armeni, sirieni, copți, etiopieni, anglicani, luterani și celelalte confesiuni.

”Asemenea veneraților noștri predecesori papa Paul al VI-lea și patriarhul ecumenic Atenagora, care s-au întâlnit aici la Ierusalim acum 50 de ani” – se citește în Declarația Comună – ”tot astfel și noi, papa Francisc și Bartolomeu, patriarhul ecumenic, am voit să ne întâlnim în Țara Sfântă, "unde Mântuitorul nostru comun, Cristos Domnul, a trăit, a învățat, a murit, a înviat și s-a înălțat la cer, de unde l-a trimis pe Duhul Sfânt asupra Bisericii care lua ființă". (Comunicatul comun dintre papa Paul al VI-lea și patriarhul Atenagora, publicat după întâlnirea din 6 ianuarie 1964). Această întâlnire a noastră, ce reprezintă o reuniune ulterioară a Episcopilor Bisericilor de Roma și de Constantinopol, fondate de cei doi frați apostoli, Petru și Andrei, este pentru noi izvor de imensă bucurie spirituală și ne oferă ocazia de a reflecta asupra profundității și autenticității legăturilor existente între noi, rod al unui drum plin de har de-a lungul căruia am fost călăuziți de Domnul, începând din acea zi binecuvântată de acum 50 de ani”. ”Pe deplin conștienți că o astfel de unitate se manifestă în iubirea față de Dumnezeu și de aproapele, aspirăm la ziua în care în sfârșit vom participa împreună la banchetul euharistic”. ”Din această Cetate Sfântă a Ierusalimului ne exprimăm profunda noastră îngrijorare pentru situația creștinilor din Orientul Mijlociu și pentru dreptul lor de a rămâne în patrie ca cetățeni cu drepturi depline. Ne îndreptăm cu încredere rugăciunea noastră spre Dumnezeu cel atotputernic și milostiv pentru pace în Țara Sfântă și în Orientul Mijlociu”. ”Uniți de același ideal și amintind exemplul oferit acum 50 de ani la Ierusalim de către papa Paul al VI-lea și patriarhul Atenagora, facem apel la creștini, la credincioșii de orice tradiție religioasă și la toți oamenii de bună voință să recunoască situația de urgență a momentului, care ne îndeamnă să căutăm reconcilierea și unitatea familiei umane, în spiritul deplinului respect al diferențelor legitime, pentru binele întregii umanități și al generațiilor viitoare”, încheie Declarația Comună, semnată de papa Francisc și patriarhul Bartolomeu la Ierusalim.

După întâlnirea privată de la sediul Delegației Apostolice, ierarhii celor două Biserici s-au întâlnit din nou la bazilica Sfântului Mormânt, unde au fost primiți de cei trei superiori ai bazilicii, reprezentând Comunitățile greco-ortodoxă, catolică franciscană și armeană. ”Este un har extraordinar să fim aici adunați în rugăciune”, a spus papa Francisc în cuvântul său, după cântarea evangheliei în greacă și latină despre învierea lui Isus.

Papa Francisc: • ”Ne aflăm în reculegere în preajma mormântului gol, pentru a redescoperi măreția vocației noastre creștine: suntem bărbați și femei de înviere, nu de moarte”. ”Orice rană, orice suferință, orice durere, au fost luate pe umerii săi de Bunul Păstor, care s-a dat pe sine însuși și prin jertfa sa ne-a deschis calea către viața veșnică. Rănile sale deschise sunt ferestre prin care se revarsă asupra lumii torentul milostivirii sale”. ”Să nu lăsăm să ne fie furat fundamentul speranței noastre”. ”Să nu facem să lipsească omenirii vestea cea frumoasă a Învierii! Și să nu fim surzi la chemarea puternică spre unitate care răsună din acest loc, în cuvintele Celui care, înviat fiind, ne numește pe noi toți «frații mei»!”.

”Desigur– a recunoscut papa Francisc - nu putem nega dezbinările care încă mai există între noi, discipolii lui Isus” și ”acest loc sacru ne face să simțim această dramă cu o și mai mare suferință” dar divergențele ”nu trebuie să ne înspăimânte și să paralizeze drumul nostru”.

Papa Francisc: ”Trebuie să credem că, după cum a fost răsturnată piatra de la mormânt, tot la fel vor fi îndepărtate obstacolele care încă împiedică deplina comuniune dintre noi”.

În fine, Succesorul lui Petru și-a exprimat speranța de a găsi ”o formă de exercitare a slujirii petrine a Episcopului Romei care, în conformitate cu misiunea sa, să se deschidă la o situație nouă și să fie în contextul actual o slujire de iubire și comuniune recunoscută de toți”.

Cuvintele papei Francisc s-au situat pe același registru spiritual folosit de patriarhul Bartolomeu:
Patriarhul Bartolomeu: ”Acest mormânt iradiază mesaje de curaj, speranță și viață”. Mormântul gol arată biruința asupra morții și a răului, drept care nu trebuie să ne fie teamă de moarte și de rău, conștienți că istoria nu poate fi programată. ”Orice efort al omenirii contemporane de a-și plăsmui viitorul în autonomie și fără Dumnezeu, este o prezumpție zadarnică”. În fine, ne îndeamnă să respingem frica cea mai răspândită, probabil, din era noastră modernă, frica de celălalt, de cel diferit, de cel care are o altă credință. Amintind că întâlnirea dintre Paul al VI-lea și Atenagora a risipit teama care a ținut despărțite vreme de un mileniu cele două Biserici și a ”schimbat teama în iubire. Aceasta este singura cale de străbătut pentru ca, după cum s-a rugat Mântuitorul, «toți să fie una»".

După celebrarea ecumenică de la Sfântul Mormânt, papa Francisc, patriarhul Bartolomeu, ceilalți patriarhi și episcopi de diferite confesiuni au luat cina împreună la sediul Patriarhatului Latin din Ierusalim.

Sursa:ro.radiovaticana.va

Interviu cu patriarhul Bartolomeu despre întâlnirea cu papa Francisc la Ierusalim



De Mario Ponzi

În 1964 a început un drum "care de acum nu se mai poate opri": încă n-am ajuns "la ţinta unităţii creştinilor", însă din acel moment "am învăţat să ne iertăm unii pe alţii pentru greşelile şi neîncrederea din trecut şi am făcut paşi importanţi spre reapropiere şi reconciliere". Acum "a venit momentul de a merge înainte - afirmă Bartolomeu, Patriarh ecumenic de Constantinopol, - şi cu Papa Francisc vom face chiar un frumos pas înainte". Aceasta este o convingere pe care Patriarhul a nutrit-o de când l-a întâlnit pe Pontif cu ocazia celebrărilor pentru începerea slujirii petrine. Pentru aceasta a propus să reevoce împreună a cincizecea aniversare a "îmbrăţişării istorice din Ierusalim". Despre roadele pe care el le aşteaptă de la această întâlnire Bartolomeu vorbeşte în interviul acordat ziarului nostru în ajunul plecării spre Ţara Sfântă.

Papa Francisc pe urmele lui Paul al VI-lea după cincizeci de ani. În această perioadă s-a trecut de la "dialogul iubirii" la "dialogul adevărului". Şi acum cum va putea continua drumul în vederea ţintei finale?

Nu este nicio îndoială că întâlnirea istorică dintre venerabilii noştri predecesori, Patriarhul ecumenic Atenagora şi Papa Paul al VI-lea - pe care Biserica catolică romană îl va beatifica în scurtă vreme - a marcat un nou început în relaţiile dintre catolicismul roman şi ortodoxie. Este bine de amintit că acea întâlnire urma după un întreg mileniu de neîncredere reciprocă şi de înstrăinare teologică între marile noastre tradiţii. În pofida istoriei noastre comune de Scriptură şi Tradiţie, cele două Biserici ale noastre riscau aşadar să fie dăunate de izolare şi de autosuficienţă, mergând pe drumuri diferite încă din secolul al XI-lea. Întâlnirea la Ierusalim, la 5 ianuarie 1964, a fost un punct de plecare extraordinar pentru drumul lung de reconciliere şi de dialog, pe care generaţiile succesive au fost chemate să-l continue. Privind în urmă la ultimii cincizeci de ani, putem fi recunoscători lui Dumnezeu pentru ceea ce a fost realizat fie în "dialogul de iubire" fie în "dialogul de adevăr". Spiritul de iubire fraternă şi de respect reciproc a luat locul vechilor polemici şi al suspiciunii.

Şi la nivel teologic?

Comisia mixtă internaţională pentru dialogul teologic al celor două Biserici a produs diferite documente comune importante. Însă suntem conştienţi că există încă multe de făcut între cele două Biserici ale noastre, precum şi în interiorul lor. Fără îndoială, drumul este lung şi dificil. Totuşi, ca discipoli ai Domnului nostru, care l-a rugat pe Tatăl şi i-a îndemnat pe discipolii săi să fie "una" - ut unum sint, se citeşte în Evanghelia lui Ioan (17,21) - nu avem altă alternativă decât să continuăm acest drum de reconciliere şi de unitate. Orice altă cale ar fi o ruşinoasă trădare a voinţei Domnului şi o întoarcere inacceptabilă la trecutul nostru separat.

Dumneavoastră aţi spus recent că speraţi să puteţi convoca în curând Marele Conciliu al Bisericii Ortodoxe pentru a simboliza unitatea Bisericii dumneavoastră. Va putea să fie ocazie şi pentru a redescoperi valoarea unităţii tuturor creştinilor?

În timpul ultimei adunări, synaxis, a conducătorilor Bisericilor ortodoxe autocefale din lume, pe care am găzduit-o la Istanbul de la 6 la 9 martie, primaţii Bisericilor ortodoxe au vorbit despre problema Sfântului şi Marelui Sinod al Bisericii ortodoxe, hotărând în mod unanim că, accelerând procesul de pregătire, va fi convocat la Constantinopol în 2016. Acest sinod, aşa cum afirmaţi dumneavoastră, va fi un semn vital de unitate dintre Bisericile ortodoxe, într-un timp în care lumea cere un răspuns unificat la provocările sale fundamentale. În cursul acestei adunări i-am informat pe fraţii primaţi despre apropiata noastră întâlnire cu Papa Francisc la Ierusalim. Ei au exprimat astfel sprijinul lor pentru eveniment şi au reafirmat angajarea în favoarea dialogului teologic cu Biserica catolică romană. Acest lucru este important, deoarece întâlnirea de la Ierusalim va fi mult mai mult decât o confirmare simbolică puternică a disponibilităţii noastre de a continua drumul de iubire început în urmă cu cincizeci de ani de predecesorii noştri în spirit de fidelitate faţă de adevărul Evangheliei. Va fi şi o ocazie importantă pentru ca lumea să poată vedea o apropiere unită - dincolo de identităţile confesionale şi de diferenţe - de suferinţa creştinilor în atâtea locuri, în special în regiunile în care creştinismul s-a născut şi s-a dezvoltat. În afară de asta va fi şi o oportunitate pentru a vorbi despre nedreptăţile pe care membrii cei mai vulnerabili ai societăţilor contemporane sunt constrânşi să le îndure, precum şi despre consecinţele îngrijorătoare ale crizei ecologice.

Există multă aşteptare pentru această întâlnire. Mulţi nutresc speranţe concrete pentru un decisiv pas înainte care să ducă la depăşirea obstacolelor care încă se interpun în calea unităţii dintre creştini. Care sunt aşteptările dumneavoastră şi speranţele dumneavoastră?

Astăzi, mai mult decât în urmă cu cincizeci de ani, este o nevoie urgentă de reconciliere şi acest lucru face din apropiata noastră întâlnire cu Papa Francisc la Ierusalim un eveniment cu mare semnificaţie. Desigur este vorba - aşa cum trebuie să înţelegem şi să admitem cu umilinţă - numai despre un prim pas pentru a merge în întâmpinarea lumii, ca afirmare a dorinţei noastre de a mări eforturile în favoarea reconcilierii creştine şi paşnice. Cu toate acestea asta va demonstra disponibilitatea şi responsabilitatea noastră comună în a continua pe drumul pregătit de predecesorii noştri. Apoi, ca lideri ecleziastici şi spirituali, ne vom întâlni pentru a adresa un apel şi o invitaţie tuturor persoanelor, făcând abstracţie de credinţa şi virtuţile lor, pentru un dialog care în fond este îndreptat spre cunoaşterea adevărului lui Cristos şi pentru a gusta bucuria imensă care însoţeşte întâlnirea cu El. Totuşi, în ultimă analiză, acest lucru este posibil numai umplând despărţirea interioară a unora de ceilalţi şi prin unitatea tuturor oamenilor în Cristos, care este adevărata plinătate a iubirii şi a bucuriei.

Dar acesta era şi obiectivul întâlnirii din 1964.

Desigur că din 1964 până astăzi nu am ajuns la comuniunea deplină, care trebuie să fie obiectivul ultim al credincioşilor discipoli ai lui Cristos. Însă am învăţat să ne iertăm unii pe alţii pentru greşelile şi neîncrederea din trecut; şi am făcut paşi importanţi spre reapropiere şi reconciliere. Atenagora şi Paul al VI-lea au fost desigur mari anticipatori ai unităţii. În orice caz, un alt pas important spre reconciliere şi unitate va fi făcut, cu harul lui Dumnezeu, la 25 mai 2014, prin întâlnirea cu fratele nostru Papa Francisc. Fie ca să poată fi conformă voinţei lui Dumnezeu.

(După L `Osservatore romano, 24 mai 2014)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu 

Sursa:www.ercis.ro

Lansarea cartii “Sperante pe cartela” (video)