sâmbătă, 21 iunie 2014

Zece moduri de a creşte în rugăciune

Autor: pr. Ed Broom 
Traducere: George Farcaş 
Sursa: CatholicExchange, 17 iunie 2014 

Rugăciunea
Rugăciunea
Rugăciunea este cheia spre mântuire. Sf. Augustin spune că cel care se roagă bine trăieşte bine; cel care trăieşte bine are parte de o moarte bună iar pentru cel care are parte de o moarte bună totul este bine. Sf. Alfons reafirmă acelaşi principiu: “Cel care se roagă mult va fi mântuit; cel care nu se roagă va fi osândit; cel care se roagă puţin azi, poimâine deloc, îşi pune mântuirea în primejdie”. Acelaşi sfânt a afirmat că în lume nu există oameni puternici sau slabi, ci oameni care ştiu să se roage, şi oameni care nu ştiu să se roage. Cu alte cuvine, rugăciunea este puterea noastră în toate timpurile şi în toate locurile.
Dorim să vă oferim zece cuvinte de încurajare, care să ne ajute pe autostrada către cer, prin efortul de a creşte în viaţa noastră de rugăciune!
1. Convingerea sau hotărârea. Nu există nici o persoană în această lume, în orice întreprindere, care nu a fost animat de o convingere fermă în a-şi îndeplini ţelul. Sportivii de performanţă, muzicienii desăvârşiţi, profesorii de specialitate sau scriitorii, nu au ajuns la perfecţiune prin simpla iluzie, ci prin convingere, sau determinare perseverentă în a atinge ţelul dorit. Din acest motiv, Doctorul rugăciunii, Sf. Tereza de Avila, afirmă: “Trebuie să luăm o hotărâre hotărâtă de a nu renunţa niciodată la rugăciune”. Dacă credem cu adevărat, cu toată inima noastră în comorile nepreţuite care decurg din rugăciune, vom face scopul nostru în viaţă să creştem constant în rugăciune.
2. Duhul Sfânt ca învăţător. Sf. Paul spune că noi nu ştim cu adevărat cum să ne rugăm, dar este Duhul Sfânt care intervine pentru noi şi ne învaţă să spunem “Abba”, Tată. Duhul Sfânt este Maestrul interior sau Învăţătorul. Odată cu Sf. Fecioară Maria, Apostoli au petrecut nouă zile şi nouă nopţi în rugăciune şi post şi au fost pătrunşi de puterea Duhului Sfânt. Înainte de a începe să te rogi, cheamă-l pe Duhul Sfânt să te ajute în slăbiciunile tale. În timp ce te rogi cere-i Duhului Sfânt să fie prezent, pentru a-ţi lumina mintea şi inima. Este mai aproape de tine decât îţi poţi imagina. Dacă eşti în stare de har, El îşi face locuinţă în inima ta.
3. Timp, loc, bunăvoinţă şi linişte. La fel ca în oricare artă, învăţăm prin practicare. Acest principiu se regăseşte şi în rugăciune. Pentru a învăţa să ne rugăm trebuie să ne găsim timp, un loc, trebuie bunăvoinţă şi să avem parte de linişte. Aşa cum se spune în sport, se poate spune şi pentru rugăciune: “Practica te face perfect”.
4. Penitenţa. Se poate ca rugăciunea noastră să ajungă insipidă, plictisitoare, fără viaţă, anemică şi stagnantă din mai multe motive. Un posibil motiv poate fi viaţa condusă de senzualitate, indulgenţă, lăcomie, sau pur şi simplu trăirea mai mult după pofta trupească decât cea sufletească. Aşa cum ne aminteşte Sf. Paul, trupul şi sufletul sunt în opoziţie reciprocă. Isus a stat în rugăciune şi post timp de patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi. Apostolii şi-au petrecut nouă zile şi nouă nopţi în rugăciune şi post. Nu se poate ajunge la o viaţă mistică serioasă condus doar de suflet dacă acesta nu există şi o viaţă ascetică, de lepădare de sine, de mortificare şi penitenţă. O pasăre are nevoie de două aripi pentru a zbura: la fel şi urmaşul lui Cristos. Cele două aripi pentru a ne înălţa în viaţa mistică sunt rugăciunea şi penitenţa. Dacă nu ai încercat în viaţa ta de pocăinţă să te consulţi cu un bun director spiritual, atunci începe prin a face mici acte de pocăinţă pentru a ajunge să ai voinţă şi putere, astfel încât să faci mai multe acte eroice de pocăinţă. Dacă nu ai alergat niciodată, începe prin a alerga de la un bloc la altul, şi vei ajunge apoi să alergi kilometrii întregi.
5. Direcţiunea spirituală. Sportivii au nevoie de antrenori. Studenţii au nevoie de profesori; profesorii au nevoie de mentori pentru a învăţa arta. În egală măsura, războinicii rugăciuni au nevoie să fie îndrumaţi, iar această îndrumare se numeşte direcţiune spirituală. Sf. Ignaţiu de Loyola a insistat pe viaţa spirituală ca fiind un drum care trebui însoţit. Sf. Tereza de Avila a avut câţiva sfinţi ca îndrumători în lungul şi durerosul drum către perfecţiune, aceştia fiind Sf. Ioan al Crucii, Sf. Petru din Alcantara şi Sf. Francisc Borgia. Există multe obstacole în drumul spiritual, mai ales când acesta implică o viaţă de rugăciune. Din acest motiv, a avea un director spiritual bine pregătit, care cunoaşte cum acţionează diavolul, capcanele care sunt mereu prezente şi pericolele în care ne aflăm, ne poate ajuta să creştem în mod constant în sfinţenie, printr-o viaţă mai profundă şi mai autentică de rugăciune.
6. Rugăciunea şi acţiunea. Sf. Tereza de Avila subliniază faptul că creşterea autentică în rugăciune este dovedită de creşterea în sfinţenie, fapt la care se ajunge prin practicarea virtuţilor. Isus a spus că noi cunoaştem copacii după fructele pe care le fac aceştia. De asemenea, viaţa autentică de rugăciune se înfiripă mai departe din practicarea virtuţilor: a credinţei, speranţei, carităţii, bunătăţii, slujirii, umilinţei şi iubirii constante pentru aproapele şi pentru mântuirea sufletului său nemuritor. Sf. Fecioară Maria este un model pentru toate, dar mai ales pentru legătura intimă dintre contemplaţie şi acţiune. În misterul Bunei vestiri o admirăm pe Sf. Fecioară Maria cuprinsă de rugăciune; iar apoi, în următorul mister, Vizita la verişoara ei, Elisabeta, Maria urmează inspiraţia Duhului Sfânt, de a-i sluji acesteia din iubire. Într-adevăr, o putem numi pe Sf. Fecioară Maria o adevărată “Contemplativă în acţiune”. Asemenea Sf. Fecioară şi noi suntem chemaţi să fim “Contemplativi în acţiune”.
7. Studiaţi şi citiţi despre rugăciune. Sf. Tereza de Avila nu permitea femeilor care nu ştiau să citească să între în ordinul carmelitanelor. De ce? Motivul a fost acela că ştia cât de multe se putea învăţa – pe mai multe teme, dar mai ales despre rugăciune – prin lecturi spirituale solide. Căutaţi cărţi bune despre rugăciune şi citiţi! O să aveţi parte de multe idei utile făcând o bună lectură spirituală. Ca sugestie: citiţi partea a IV-a a Catehismului Bisericii Catolice. Aceasta este o capodoperă spirituală despre rugăciune.
8. Reculegerile spirituale. Un mod propice pentru a ne afunda cu adevărat mai adânc în rugăciune este acela de a rezerva mai mult timp rugăciunii; acest fapt îl numim reculegere spirituale sau exerciţiile spirituale. Unul dintre cele mai eficace sunt exerciţiile ignaţiene. Pot dura o lună întreagă, opt zile, dar şi un sfârşit de săptămână se poate dovedi a fi de o mare însemnătate. Isus, văzându-i pe Apostoli copleşiţi de muncă, i-a îndemnat: “Veniţi deoparte pentru un timp şi odihniţi-vă…” Această odihnă despre care vorbeşte Isus a fost interpretată ca o chemare la exerciţiile spirituale! Consultă-ţi agenda anuală şi oferă o perioadă de timp reculegerii spirituale. Cu cât oferi perioade mai lungi pentru rugăciune, cu atât rugăciunea ta devine din ce în ce mai adâncă.
9. Spovada şi rugăciunea. Câteodată, rugăciunea se dovedeşte a fi extrem de dificilă, acest lucru datorându-se unei conştiinţe murdare. Isus a spus: “Fericiţi cei cu inima curată, pentru că ei îl vor vedea pe Dumnezeu” (Mt 5,8). După o spovadă bună, în care Preţiosul Sânge al lui Isus spală sufletul şi conştiinţa noastră de păcate, ochii interiori ai sufletului pot vedea şi contempla faţa lui Dumnezeu cu o mai mare claritate.

10. SfFecioară şi rugăciunea. Aşa cum am menţionat importanţa Duhului Sfânt de a fi cu noi ca Maestru interior, aşa o putem ruga constant pe Sf. Fecioară Maria să se roage pentru noi, dar şi cu noi, de fiecare dată când dedicăm timp şi efort rugăciunii. Ea nu ne va dezamăgi niciodată. Aşa cum Isus a transformat apa în vin la nunta din Cana, prin mijlocirea Sf. Fecioare Maria, tot cu ajutorul ei rugăciunea noastră poate fi transformată dintr-o rugăciune fără gust şi fără savoare, într-un vin bun plin de devoţiune. Sf. Fecioară nu ne va dezamăgii niciodată! Cereţi-i ajutorul.
Va invit sa citit gratuit si online, noul numar al revistei Timpul, editata de grupul editorial Adenium.
Contine 24 de pagini si poate fi descarcata in format pdf de aici.