duminică, 22 iunie 2014

Don Camillo. Lume măruntă

 Don Camillo.Lume măruntă recenzie
Autor: Giovannino Guareschi
Rating:Giovannino Guareschi Don Camillo. Lume măruntă rating - recenzii carti
Editura: Vellant
Anul apariţiei: 2008
Traducător: Geo Vasile
352 de pagini
ISBN:978-973-88758-8-3



2008 a fost Centenarul Giovannino Guareschi, un jurnalist şi umorist italian foarte popular, tradus la noi abia anul acesta. Citindu-i cele patruzeci de povestiri cuprins în Don Camillo. O lume măruntă am ajuns la o întrebare pentru cititorii înrăiţi: sunteţi gata să citiţi o carte scrisă de cineva despre care nu aţi auzit niciodată? Vă încîntă să experimentaţi sau preferaţi calea prudentă a cărţilor "verificate"?
La întrebarea asta s-a adăugat faptul că povesteam cu mare entuziasm despre Don Camillo, sufletul acestei cărţi, ca şi cum ar fi fost o mare descoperire, ca să îmi fie atrasă atenţia de către cineva: dar e foarte cunoscut, toată lumea citea în Italia, a fost şi un film, foarte amuzant.
Însă chiar este o descoperire: ambiţia de a surprinde lumea măruntă din Bassa, de-a lungul Padului, umorul cald şi împunsătura satirică duc la potrivirea perfectă dintre un basm cu eroi fabuloşi şi satira cu personaje politice. Mai mult, povestirile lui Guareschi sunt dintre acelea care nu-şi pierd farmecul în timp, sunt întîmplări petrecute într-un sat care nu îmbătrîneşte, aşa cum nici personajele care le înfăptuiesc nu se schimbă. Este vorba, dacă vreţi, de o secvenţă din literatură fără obligaţii.
Don Camillo, preotul satului, pare că se află într-o luptă neobosită pentru putere cu Peppone, primarul comunist. Altfel spus, catolicismul şi comunismul luptă pentru supremaţie, însă cu mijloace neconvenţionale: de la subtile ofense la sabotaj, de la bombe făcute cadou la meciuri de box, de la şantaj la ciomăgeli serioase. De fapt, pe aceşti doi adversari înfocaţi îi leagă un fel de prietenie la fel de puternică precum concurenţa dintre ei şi încăpăţînarea de a avea ultimul cuvînt. Comunitatea întreagă urmăreşte, ca la spectacol, disputele dintre cei doi şi dependenţa lor unul de celălalt. Dependenţă fiindcă nu-i e uşor nici unuia să piardă singurul om cu care se poate măsură, singurul care, dincolo de politică, îi seamănă.
Al treilea personaj din aceasta lume măruntă este Isus Cristos din altar, cu care Don Camillo se consultă de fiecare dată:
"O oră mai tîrziu, iată-l pe Don Camillo întors acasă şi pregătindu-se să-i dea scurtul raport lui Cristos.
- Toate au ieşit ca la carte, aşa cum îmi sugerase domnia ta.
- Bravo, don Camillo. Dar un singur lucru mă miră: ţi-am spus eu cumva să-l iei de picioare şi să-l arunci în şanţ?
Don Camillo desfăcu larg braţele."
De cele mai multe ori, consilierul atoateştiutor este şi el uimit de şiretenia lui don Camillo sau înduioşat de gesturile lui de credinţă, nedelicate, dar sincere.
Cred că morală pentru aceste povestiri ar fi ideea că binele şi răul nu sunt absolute, ele se amestecă într-o lume măruntă, dar deloc simplificată.
În final, vă invit să vedeţi un episod din filmul de care pomeneam într-un paragraf anterior: (vezi sursa!)
În plus, pentru a cunoaşte mai mult din lumea măruntă a lui don Camillo, puteţi accesa site-ul oficial Giovannino Guareschi şi pe cel neoficial, MondoGuareschi.

Scris de
 Mihaela Butnaru

Frédéric Lenoir: Francisc, primăvara evangheliei

Editura Sapientia din Iaşi anunţă apariţia cărţii Francisc, primăvara evangheliei, scrisă de Frédéric Lenoir şi tradusă în limba română de pr. Petru Ciobanu. Cartea apare în colecţia “Creştinism în contemporaneitate”, formatul 14×20, are 136 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (LibrariaSapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 12 lei.
“Evanghelia invită înainte de toate să i se răspundă lui Dumnezeu care ne iubeşte şi ne mântuieşte, recunoscându-l în ceilalţi şi ieşind din noi înşine pentru a căuta binele tuturor. Această invitaţie nu trebuie lăsată în umbră cu niciun preţ! Toate virtuţile se află în slujba acestui răspuns de iubire. Dacă această invitaţie nu străluceşte cu putere şi atracţie, edificiul moral al Bisericii riscă să devină un castel din cărţi de joc şi acesta este cel mai mare pericol pentru noi. Pentru că atunci nu va fi propriu-zis Evanghelia ceea ce se vesteşte, ci unele accente doctrinare sau morale care provin din anumite opţiuni ideologice. Mesajul va risca să îşi piardă prospeţimea şi să nu mai aibă parfumul evangheliei“, scria Papa Francisc în Evangelii gaudium, nr. 39.
Într-adevăr, aşa este chemată să fie Biserica mereu: capabilă să surprindă vestind tuturor că Isus Cristos a învins moartea, că braţele lui Dumnezeu sunt mereu deschise, că răbdarea Sa nu are margini, că El este mereu alături de noi şi ne aşteaptă pentru a ne vindeca, pentru a ne ierta. Acesta este şi mesajul pe care vrea să îl transmită recenta carte apărută la Editura Sapientia: Francisc, primăvara evangheliei, scrisă de filosoful şi eseistul francez Frédéric Lenoir şi tradusă în limba română de pr. Petru Ciobanu. Prin acest studiu, autorul doreşte să se apropie mai mult de personalitatea Papei Francisc, care, îndată după alegerea sa ca Episcop al Romei şi urmaş al Sfântului Petru, a atras atenţia tuturor, credincioşi sau necredincioşi. Mulţi au fost impresionaţi de simplitatea sa, de căldura sa, de umilinţa, de omenia sa; alţii au fost surprinşi de libertatea sa de cuvânt, de condamnarea aroganţei, a imoralităţii sau a ipocriziei, de refuzul protocolului şi condamnarea luxului; alţii au fost mişcaţi de gesturile şi cuvintele sale în favoarea celor săraci, a celor excluşi, a celor marginalizaţi, a celor refugiaţi, a femeilor şi a copiilor victime ale sclaviei sexuale; în sfârşit, alţii au apreciat la el condamnarea logicii financiare care îl distruge pe om şi planeta, grija sa pentru dreptatea socială, angajarea sa în favoarea păcii, refuzul de a-i judeca pe cei care nu sunt în cele mai bune relaţii cu morala creştină tradiţională.
Autorul a structurat tematica acestei cărţi în jurul a patru idei centrale. Prima constituie o analiză a gesturilor, acţiunilor şi cuvintelor Sfântului Părinte Francisc de când a fost ales Papă. A doua prezintă dorinţa Sfântului Părinte Francisc după o Biserică săracă şi umilă. Cea de-a treia surprinde intenţia Papei de a repune iubirea şi îndurarea în inima oricărei practici bisericeşti. A patra scoate în evidenţă voinţa Sfântului Părinte de a deschide Biserica şi de a o implica în marile probleme ale timpului nostru (dreptatea socială, ecologia, dialogul dintre popoare şi culturi în vederea binelui comun al omenirii). Recomandăm această carte tuturor acelora care doresc să înţeleagă mai mult orizontul de gândire şi trăire a Papei Francisc, dar şi acelora care caută răspunsuri la întrebări precum: ce înseamnă a fi o Biserică săracă pentru cei săraci? Cum trebuie să ne raportăm la cei care nu se comportă în acelaşi fel ca noi? Ce importanţă are pentru noi astăzi Evanghelia? (prezentare semnată de Ştefan Tamaş)

Imagini