duminică, 14 septembrie 2014

Pelerinaj la Sanctuarul Maria Scăiuş. Hirotonire de preot

De sărbătoarea „Naşterii Maicii Domnului”, la 8 septembrie a.c. a avut loc un pelerinaj la icoana Maicii Domnului de la Scăiuş. Este primul pelerinaj oficial care se organizează cu ocazia acestei sărbători la Sanctuarul marian de la Scăiuş.
Cu ocazia acestui pelerinaj a avut loc prima hirotonire de preot în noua biserică, de curând terminată. Diaconul Valentin Marcu este cel de al 101-lea preot hirotonit de Prea Sfinţia Sa, Alexandru în cei 20 de ani de episcopat pe care i-a aniversat chiar în această zi, după dorinţa dumnealui de a săvârşi Sfânta Liturghie Arhierească aniversară în Sanctuarul Marian de la Scăiuş ale cărui lucrări sunt finalizate, acest lucru fiind şi o încununare a celor douăzeci de ani de episcopat.
Tânărul nou hirotonit a absolvit cursurile facultății de Teologie din de la Blaj, obţinând licenţa în anul 2007. Între anii 2007-2009 a urmat studiile la Universitatea „Urbaniana” din Roma, obținând un master în Teologie Morală. Din anul 2009 este înscris la doctorat iar în prezent urmează cursurile şcolii doctorale la Institutul Pontifical „Ioan Paul al II-lea” din cadrul universităţii „Lateraniensis” din Roma.
La sosire P.S. Alexandru a fost întâmpinat cu Sfânta Evanghelie şi Sfânta Cruce de pr. Iulian Hasciar, parohul locului. Programul liturgic a început cu rugăciunea Sfântului Rozar.
La Sfânta Liturghie Arhierească, alături de Prea Sfinţitul Alexandru Mesian au concelebrat: Mons. Angelo-Narcis Pop, Vicar General, pr. Gabriel Buboi, rectorul Colegiului Pontifical „Pio Romeno” din Roma, pr. Ovidiu Cozmuţa, Protopop de Oraviţa, pr. Teodor Baba Protopop de Lugoj, pr. Andrei Baici (Sibiu), pr. Narcis Ardelean, pr. Gheorghe Cristescu, pr. Iulian Hasciar, parohul locului, invitaţi veniţi din partea părintelui neohirotonit: pr. Iulian Serafim, paroh la Roma Nord, pr. Alin Cîndea, viceparoh la Beclean pe Someş (Eparhia de Cluj), pr. Petru Chirtoş (Cluj). Răspunsurile au fost date de Corul „Reînvierea” al catedralei din Lugoj, dirijat de d-na Prof. Olimpia Drăgan.
În cuvântul de învățătură, Prea Sfinţitul Alexandru a vorbit despre despre Prea Curata Fecioară Maria. „De ce oare Maica Domnului” a spus P.S. Alexandru „a dorit să lase un semn la Scăiuş şi nu în alte locuri mai cunoscute? Pentru că Prea Curata Fecioară Maria vrea să-şi exprime umilinţa ei” a afirmat prea Sfinţia Sa. Regina Apostolilor şi a Universului a spus: „iată servitoarea Domnului!” Această umilinţă rămâne mereu peste veacuri. De aceea locul acesta, Scăiuş, a rămas ca un „Nazaret” de-a lungul celor 80 de ani. „Totuşi nu putem rămâne indiferenţi” a subliniat prea Sfinţia Sa, „ci trebuie să ne arătăm recunoştinţa faţă de Prea Curata Fecioară Maria şi în anul acesta jubiliar am considerat să construim o biserică pentru că peste tot unde apar semne şi prezenţa Prea Curatei Fecioare Maria, acolo ulterior se construiesc şi biserici”. În continuare Prea Sfinţitul Alexandru l-a felicitat şi încurajat pe tânărul preot nou hirotonit.
Părintele Valentin a mulţumit bunului Dumnezeu pentru chemarea la preoţie. „Preoţia este şi mărturie” a spus pr. Valentin „la fel ca şi mărturisirea de credinţă pe care martirii noştri ne-au lăsat-o moştenire, de aceea în slujirea mea cer ajutorul şi mijlocirea martirilor noştri, pentru că noi nu suntem uniţi doar cu Roma ci suntem uniţi şi cu martirii noştri. În această zi de sărbătoare şi bucurie, aici, la Scăiuş, unde Sfânta Fecioară Maria a lăcrimat, Domnul prin iubirea Sa m-a chemat la slujirea preoţească”. A mulţumit Prea Fericitului Părinte Cardinal Lucian pentru posibilitatea de a studia la Blaj – Mica Romă. Recunoştinţă şi mulţumiri a adus Prea Sfinţitului Episcop Alexandru pentru acordarea Sfintei Taine a Preoţiei, precum şi pentru tot sprijinul acordat de-a lungul anilor de studii, atât în ţară cât şi în Italia, pentru grija şi iubirea asigurate.
Un gând aparte de mulţumită şi recunoştinţă a avut pentru familie: părinţii şi soţia lui, naşii, precum şi faţă de cei apropiaţi. De-asemenea Părintele a mulţumit tuturor celor care au contribuit la formarea lui preoţească: profesori, formatori şi îndrumători spirituali. A mulţumit colegilor de facultate prietenilor, părintelui protopop Cozmuţa din parohia Oraviţa de unde este originar, precum şi altor credincioşi. Nu în ultimul rând a mulţumit şi corului care a contribuit la solemnitatea acestui eveniment.
La final Prea Sfinţitul Alexandru a fost felicitat cu ocazia celor 20 de ani de episcopat. A primit din partea corului catedralei un frumos buchet de flori.
La sfârşitul Sfintei Liturghii s-a rostit rugăciunea de Consfinţire la Inima Neprihănită a Prea Curatei Fecioare Maria.
Evenimentul s-a încheiat cu binecuvântarea personală pe care noul Părinte hirotonit a făcut-o, începând cu P.S. Alexandru continuând cu preoţii şi toţi credincioşii prezenţi.
Reamintim că pelerinaje la Scăiuş se organizează permanent, în special la sărbătorile Maicii Domnului de peste an (25 martie, 15 august, 8 septembrie, 21 noiembrie) şi în jurul datei de 30 septembrie la prima lăcrimare a Maicii Domnului (1934).
Următorul pelerinaj la sanctuarul Maria Scăiuş va avea loc sâmbătă, 27 septembrie 2014 cu ocazia sfinţirii solemne a noii biserici.
Raimondo-Mario Rupp
Mai multe fotografii se găsesc AICI.

Sursa

O Cruce și o Mamă


Meditație pentru Duminica Înălțării Sfintei Cruci, Ev Io 19,6-35

Avem astăzi o minunată ocazie să medităm la nașterea tainică a Bisericii, ca Mireasă a lui Cristos. Dacă facem o paralelă între Evanghelia ascultată și Cartea Facerii, găsim nenumărate analogii simbolice între felul în care Dumnezeu îl mântuiește pe Adam de singurătate, dăruindu-i-o pe Eva și modul în care noua Evă, Biserica, ia naștere prin patima Mântuitorului, devenind o familie pentru fiecare dintre noi. Peste Adam, Dumnezeu trimite un somn și acesta adoarme la umbra pomilor Raiului; la fel, noul Adam, Cristos, adoarme răstignit pe Pomul Raiului, Crucea dătătoare de viață. Creatorul atinge coasta primului om, pentru a da naștere Evei; la fel, sutașul străpunge coasta noului Adam, iar din sângele și apa ce izvorăsc ia naștere Biserica, noua Evă Mireasă a Fiului Ceresc. Două izvoare de viață: pe de o parte apa, simbol și materie a Botezului, cel dintâi sacrament, prin care cu toții intrăm în Biserica lui Cristos. Pe de altă parte Sângele, Sacramentul Euharistiei, prin care suntem hrăniți, susținuți, apărați și mântuiți, zi de zi și clipă de clipă.

Fratele Mihai din Prilog spunea că trei lucruri esențiale trebuie să se regăsească într-o Biserică adevărată: Sfânta Treime, Sfânta Cruce și Maica Sfântă. Evangheliile ne prezintă momente în care Sfânta Treime se reveleaza în întregime, așa cum e de exemplu momentul botezului Domnului. Aici îl vedem pe Fiul în apele Iordanului, îl contemplăm pe Spiritul Sfânt sub forma unui porumbel și auzim deasemenea glasul Tatălui. Capitolul 19 de la Ioan, din care face parte și evanghelia ascultată, ne vorbește pe larg despre misterul Crucii și felul în care acest instrument de tortură devine loc de mântuire și revelație a iubirii nemărginite a Tatălui pentru noi. Iar în fragmentul de astăzi aflăm nu doar că avem un Tată în Ceruri ci și o Mamă, primită la picioarele Crucii. În momentul de maximă suferință, Isus se gândește tot la noi. Și transformă lacrimile Maicii Sfinte în tot atâția fii mântuiti. Suntem învesmântați în acea clipă, în mod misterios, în profunda iubire dintre Isus și Maica Lui.

Evanghelia de astăzi ne aduce aminte de felul în care Crucea Mântuitorului și maternitatea Mariei sunt și rămân profund legate: avem o Mamă ce ne iubește de-a pururi și ne păzește, mai ales în momentele în care Crucea apasă mai greu pe umerii noștri. O Mamă ce ne veghează ca pe tot atâția fii preaiubiți în care îl vede în chip tainic pe Cel ținut în brațe și hrănit și înfășat în peștera din Betleem. Cât de mare trebuie să fie iubirea unei astfel de Mame, pentru a-i iubi cu o iubire perfectă pe cei pentru care Iubirea ochilor Săi, Fiul ei drag, a fost bătut, biciuit, răstignit și omorât?

O astfel de Inimă de Mamă, tainic trandafir străpuns de sabia durerii, este garanția iubirii și a mântuirii noastre de către Fiul Ceresc! “Nu lăsa Măicuță să pierim pe cale, noi ce suntem fii lacrimilor tale!”

PS Claudiu
Episcopul Curiei


Ev Io 19,6-35
Când L-au văzut deci arhiereii şi slujitorii au strigat, zicând: Răstigneşte-L! Răstigneşte-L! Zis-a lor Pilat: Luaţi-L voi şi răstigniţi-L, căci eu nu-I găsesc nici o vină. Iudeii i-au răspuns: Noi avem lege şi după legea noastră El trebuie să moară, că S-a făcut pe Sine Fiu al lui Dumnezeu. Deci, când a auzit Pilat acest cuvânt, mai mult s-a temut. Şi a intrat iarăşi în pretoriu şi I-a zis lui Iisus: De unde eşti Tu? Iar Iisus nu i-a dat nici un răspuns. Deci Pilat i-a zis: Mie nu-mi vorbeşti? Nu ştii că am putere să Te eliberez şi putere am să Te răstignesc? Iisus a răspuns: N-ai avea nici o putere asupra Mea, dacă nu ţi-ar fi fost dat ţie de sus. De aceea cel ce M-a dat in mainile tale mai mare păcat are.Deci Pilat, auzind cuvintele acestea, L-a dus afară pe Iisus şi a şezut pe scaunul de judecată, în locul numit pardosit cu pietre, iar evreieşte Gabbata. Şi era Vinerea Paştilor, cam la al şaselea ceas, şi a zis Pilat iudeilor: Iată Împăratul vostru. Deci au strigat aceia: Ia-L! Ia-L! Răstigneşte-L! Pilat le-a zis: Să răstignesc pe Împăratul vostru? Arhiereii au răspuns: Nu avem împărat decât pe Cezarul. Atunci L-a predat lor ca să fie răstignit. Şi ei au luat pe Iisus şi L-au dus ca să fie răstignit. Şi ducându-Şi crucea, a ieşit la locul ce se cheamă al Căpăţânii, care evreieşte se zice Golgota, Unde L-au răstignit, şi împreună cu El pe alţi doi, de o parte şi de alta, iar în mijloc pe Iisus. Iar Pilat a scris şi titlu şi l-a pus deasupra Crucii. Şi era scris: Iisus Nazarineanul, Împăratul iudeilor! Deci mulţi dintre iudei au citit acest titlu, căci locul unde a fost răstignit Iisus era aproape de cetate. Şi era scris: evreieşte, latineşte şi greceşte. Şi stăteau, lângă crucea lui Iisus, mama Lui şi sora mamei Lui, Maria lui Cleopa, şi Maria Magdalena. Deci Iisus, văzând pe mama Sa şi pe ucenicul pe care Îl iubea stând alături, a zis mamei Sale: Femeie, iată fiul tău! Apoi a zis ucenicului: Iată mama ta! Şi din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine.După aceea, ştiind Iisus că toate s-au săvârşit acum, ca să se împlinească Scriptura, a zis: Mi-e sete. Deci iudeii, fiindcă era vineri, ca să nu rămână trupurile sâmbăta pe cruce, căci era mare ziua sâmbetei aceleia, au rugat pe Pilat să le zdrobească fluierele picioarelor şi să-i ridice. Deci au venit ostaşii şi au zdrobit fluierele celui dintâi şi ale celuilalt, care era răstignit împreună cu el. Dar venind la Iisus, dacă au văzut că deja murise, nu I-au zdrobit fluierele. Ci unul din ostaşi cu suliţa a împuns coasta Lui şi îndată a ieşit sânge şi apă. Şi cel ce a văzut a mărturisit şi mărturia lui e adevărată; şi acela ştie că spune adevărul, ca şi voi să credeţi.