miercuri, 10 decembrie 2014

Neprihănita Zămislire, o dogmă incomodă


De Vincenzo Sansonetti

”Preacurata  Fecioara Maria, chiar din clipa zămislirii ei, printr-un har și un privilegiu unic a lui Dumnezeu și în vederea meritelor lui Isus Cristos, a fost ferită de orice urmă a păcatului originar”. Aceasta este în esență  dogma Neprihănitei Zămisliri, proclamată de Fericitul Papă Pius al IX-lea prin bula ”Ineffabilis Deus” la 8 decembrie 1854. 

La rugăciunea Angelus din 8 decembrie 2013 Papa Francisc amintind de dogmă zicea: ” Asupra ei,  a acelei fete din acel sat îndepărtat, asupra ei s-a fixat privirea Domnului , care a ales-o să fie  Mama Fiului Său.  În vederea acestei maternități, Maria a fost ferită de păcatul strămoșesc, adică de acea fractură în comuniunea cu Dumnezeu, cu ceilalți și cu creația care rănește în profunzime orice ființă umană. Dar această fractură a fost vindecată cu anticipație în Mama celui care a venit să ne elibereze din robia păcatului”. Fecioara nu putea să fie atinsă de păcatul părinților: doar o creatură concepută pură și fără urmele păcatului ar fi putut să primească în pântecele ei corpul lui Cristos. 

Să ne reamintim de 8 decembrie 1854. În acea dimineață, în bazilica Sf. Petru, care era plină de credincioși, în momentul citirii bulei Pius al IX-lea este lovit de o rază de lumină provenind de undeva de sus. Fenomen inexplicabil , deoarece în nici un moment al anului, și cu atât mai puțin la începutul iernii, raza luminii nu putea pătrunde prin ferestrele bazilicii și să ajungă în locul unde se afla Papa. Un fel de ”aprobare” cerească? Prevestirea unui mai fericit viitor în viața chinuită a Bisericii, în acei ani în care a fost atacată foarte dur de masoni și de anticlericali? Cine știe. 

La doar câteva luni după, în 12 aprilie 1855, are loc un alt episod misterios. Același Pius al IX-lea este în vizită la Colegiul de ”Propaganda Fide”. Pe neașteptate pardoseala se prăbușește. Cine și-a băgat coada, diavolul în persoană? Ultimul Papă rege arată o surprinzătoare luciditate și, în momentul căderii strigă: ”Fecioară Neprihănită, ajută-ne!”.  În mod miraculos nimeni nu pățește nimic. 

În timp s-a așternut chiar și între catolici o eroare: confuzia între maternitatea feciorelnică a Mariei și neprihănita sa zămislire. Sunt două mistere diferite: primul se referă la fecioria perpetuă a Mariei, înainte, în timpul și după nașterea divină. Al doilea se referă la faptul că Maria, chiar din clipa conceperii ei (părinții ei au fost Ioachim și Ana) fusese  ferită de păcatul strămoșesc. 

Dubiul care i-a chinuit și pe mari Sfinți, precum Sf. Benedict, constă în faptul că  proclamarea neprihănitei zămisliri a Mariei ar putea  oarecum umbrii aducerea mîntuirii universale a lui Cristos, validă pentru toate creaturile. Pius al IX-lea i-a pus pe toți de acord, invitând pe credincioși să considere neprihănita zămislire un privilegiu special acordat de Dumnezeu Mariei. 

Neprihănita Zămislire s-a dovedit de la început o dogmă incomodă, și e și astăzi, deoarece aduce în fața ochilor un fapt, o realitate pe care modernitatea și cultura contemporană tot timpul a respins-o: misterul păcatului originar. Începând de la Rousseau omul are pretenția de a fi autosuficient și de a se considera imun greșelilor care, oricum, sunt identificate în ”structuri sociale”. Dar în acest mod nu se edifică paradisul terestru, ci mai degrabă se fabrică lagăre și gulaguri, sau se distrug fundamentele conviețuirii civile, prin idiologiile nihiliste care sunt astăzi în vogă. Omul devine călău lui însuși.

Dimpotrivă ne naștem cu păcatul originar,suntem plini de păcate. Dar cu ajutorul Fecioarei, care ne conduce la Cristos, putem să devenim precum Tatăl ne-a gândit și ne-a vrut de la început: Fiii săi. După cum amintește Papa Francisc: ” Și noi, din totdeauna, am fost aleși de Dumnezeu ca să trăim o viață sfântă, liberă de păcat” (Angelus, 8 decembrie 2013)

Traducere: ARM

Sursa:www.lanuovabq.it

"Sfântul Iosif" i-a scris Preşedintelui Tribunalului din Nantes


"Nu vă atingeţi de ieslea noastră" - este o reacţie pe Facebook la decizia Tribunalului din Nantes prin care se interzice expunerea unei iesle de Crăciun în holul Consiliului Judeţean din Vendée (Franţa). Reacţia este pentru cei care nu se vor lăsa scandalizaţi decât de faptul că o istorie similară cu cea de acum 2000 de ani se întâmplă familiilor creştine din zilele noastre.
"În atenţia domnului Preşedinte al Tribunalului din Nantes

Subsemnatul Iosif, tâmplar de meserie, vă adresez această scrisoare recomandată ca răspuns la hotărârea de expulzare a familiei mele dintr-o locuinţă.

Domnule Preşedinte,

Prin decizia din 14 noiembrie 2014, Tribunalul din Nantes, prezidat de domnia voastră, a dispus expulzarea noastră dintr-un adăpost pe care familia mea a avut şansa să-l găsească pe holul Consiliului Judeţean al Departamentului Vendée (Franţa).

Prin această scrisoare îmi exprim indignarea faţă de această decizie.

În primul rând, vreau să vă spun că acest adăpost a fost singura noastră scăpare după ce nu am reușit să găsim nici o altă cazare de urgență. Situația precară în care ne aflăm este rezultatul eșecului politicii pentru locuințe a guvernului actual, cu toate că era unul din angajamentele principale ale proiectului prezidențial propus de Francois Hollande în timpul campaniei electorale (Angajamentul 23).

Vă readuc aminte faptul că articolul L613-3 din legea construcțiilor și a locuințelor prevede că un chiriaş nu poate fi expulzat dintr-o locuinţă pe durata perioadei de iarnă și că aceste norme sunt aplicabile atât în cazul locuinţelor mobilate sau nemobilate. Conform legii perioada de iarnă începe la 1 noiembrie, cu 14 zile înaintea deciziei de expulzare emisă de tribunal.

Probabil nu ştiaţi, dar soția mea este în a opta lună de sarcină, și, deși povestea este un pic cam greu de crezut, copilul ei nenăscut are, se pare, un viitor luminos. Nu ar trebui ca naşterea acestui copil să fie afectată din cauza deciziei de a ne expulza, deoarece ar putea avea consecințe relativ grave pentru viitorul întregii omeniri.

Domnule Președinte, am reluat căutarea noastră cu speranța de a găsi un adăpost până la sfârşitul sarcinii soției mele; sper că vom găsi locuri mai primitoare.

Dacăvă veţi hotărî să răspundeţi scrisorii mele, ne-o puteți trimite printr-un prieten, Baltazar de Persia, el ar trebui să vină să ne viziteze în curând din cauza unui poveşti despre o stea pe care nu am înțeles-o foarte bine.

Vă rog să agreaţi, Domnule Preşedinte, expresia înaltei mele consideraţii.
"

Traducere: ACC
Sursa:lesalonbeige.blogs.com