sâmbătă, 14 martie 2015

Papa Francisc şi Sfântul Ioan Bosco

„Am intrat în seminar în anul 1956. În luna august a anului succesiv m-am îmbolnăvit de pneumonie. Eram aproape pe moarte. Au decis să mă opereze la plămân. În acea perioadă, mă vizita la spital părintele Pozzoli (…) în al doilea an în Seminar maturizasem vocaţia religioasă care s-a născut în mine. De aceea, o dată vindecat, decis să nu mă întorc în Seminar ci să mă alătur Companiei lui Isus. Părintele Pozzoli îmi dă drum liber… ” – acesta este un pasaj scris de părintelui Jorge Mario Bergoglio în 1990, care se poate citi în ultima carte a Librăriei Editura Vaticană (LEV), intitulată „Papa Francisc şi Sfântul Ioan Bosco”. Volumul este scris de preotul argentinian Alejandro León şi a fost publicat pe 3 martie, în Vatican.

Cartea reproduce patru scrisori ale părintelui Bergoglio, care reparcurg drumul vieţii sale, ale familiei sale emigrate în Argentina, precum şi naşterea propriei sale vocaţii. Asupra acestui drum a  avut o influenţă semnificativă părintele Pozzoli – preot salezian, îndrumător spiritual şi consilier al familiei Bergoglio.

Volumul „Papa Francisc şi Sfântul Ioan Bosco” este rezultatul cercetării asupra influenţei saleziene în educaţia şi viaţa familiară a lui Jorge Bergoglio. Obiectivul publicaţiei – scrie autorul în introducere – este acela de a apropia întâlnirea dintre Sfântul Ioan Bosco şi papa Francisc, într-o mod simplu, dar complet (…) pornind de la rădăcinile saleziane ale familiei sale, a imersiunii sale în evenimentele istorice pe care a trebuie să le trăiască, reparcurgând experienţa sa saleziană, în aşa fel încât să poată fi scoasă în evidenţă dimensiunea ecleziastică a carismei saleziene: ca dar, şi provocare”.

Întâlnirea cu spiritualitatea Sfântului Ioan Bosco a avut loc pentru Borgoglio încă din copilărie. În cea de a doua scrisoare reprodusă în volum, tot din 1990, părintele Bergoglio destăinuie cum participa de mic copil la Sărbătoarea Mariei Ajutătoare a Creştinilor, în timp ce frecventa oratoriul Sfântului Francisc de Sales şi a cunoscut preoţii confesori salezieni din San Carlos. În 1949, pentru un an de zile, a fost elev al Colegiului salezian din Ramos Mejía. Bergoglio îşi aminteşte din acea perioadă compendiul pedagogiei saleziane: „Colegiul crea trezirea conştiinţei pentru adevărul lucrurilor, a unei culturi catolice care nu este bigotă sau dezorientată. Studiul, valorile sociale ale timpului comunitar, ajutorul celor mai nevoiaşi, sportul, competenţele, milostivirea… totul era real şi forma obişnuinţe care, dădeau împreună  forma unui fel de a fi, cultural”.

A treia scrisoare reprodusă în carte este di 1986 şi se referă la experienţa salezianului Artemide Zatti, prieten personal al lui bergoglio şi astăzi Fericit al Bisericii.

A patra scrisoare este din 1992 şi este predica pronunţată de Bergoglio în Catedrala din Buenos Aires cu ocazia a 500 de ani de la descoperirea Americii.  În volum este repropus şi textul unei conferinţe ţinute de preotul Jorge Mario Borgoglio la Universitatea din Salvador în 1976, când erau marcaţi 100 de ani de la prezenţa salezienilor în Argentina.

Volumul cuprinde de asemenea mărturiile ale altor salezieni, care l-au cunoscut pe Jorge Mario Bergoglio din 1949 până în 2013, când a fost ales Succesor al lui Petru. O secţiune specială este dedicată legăturii dintre familia saleziană şi papa Francisc, în care sunt cuprinse mărturiile rectorului major al salezienilor, don Pascual Chávez Villanueva, a succesorului său, don Angel Fernandez Artime, şi a superioarei generale a Fiicelor Mariei Apărătoare a Creştinilor, sora Yvonne Reungoat.

Ultima parte a volumului cuprinde fotografici cu Bergoglio din copilărie până în zilele noastre, şi unele inserţii fotografice mai vechi de un secol, ale operelor saleziene prezente în Argentina.

(M. Caba)

Sursa:ro.radiovaticana.va