vineri, 24 aprilie 2015

Povestea acestei fotografii ar merita să fie cunoscută

Aceasta fotografie a fost făcută în unul din episoadele cele mai absurde și mai sângeroase din cel de-al Doilea război mondial.

”Militare est peccatum?”. Această întrebare de-a lungul secolelor a chinuit conștiințele și a interogat mințiile cele mai ascuțite. Tema este strâns legată de cea a războiului, nu mai puțin controversată, și a legitimității sale. Alături de ”să nu ucizi” al poruncii a V-a, Catehismul admite că în cazuri extreme războiul poate să fie justificat.

Considerăm totuși că nu orice pace este și dreaptă: nu este pace atunci când se încalcă demnitatea umană și se neagă drepturile persoanei. Doar într-o societate utopică orice pace – înțeleasă ca și tăcere a armelor – este apriori corectă. În același timp, este fructul unei simplificări inacceptabile a se considera că există o contradicție de nedepășit între a fi soldați și a fi creștini. Din contră, creștinul este chemat să întrupeze credința sa  mai ales în împrejurările cele mai tragice și mai obscure a aventurii umane.

De altfel, această fotografie – grăitoare și frumoasă – o explică bine. A fost făcută în 1945, în unul din locurile cele mai absurde și mai sângeroase din al Doilea război mondial: cel din Pacific. Suntem pe insula japoneză Iwo Jima, în 3 martie 1945. Numai este mult timp până la capitularea țării Soarelui Răsare și totuși armata niponă luptă ca niciodată, secerând cât mai multe victime.

Din Iwo Jima e foarte cunoscută și o altă fotografie, cea care imortalizează un pluton al marinei care intenționeză să înalțe steagul Statelor Unite pe teritoriul abia eliberat de inamici. O adevărată icoană, chiar un monument care este admirat la Washington. Până și această fotografie a soldaților americani care primesc Sfânta Împărtășanie în timpul Sfintei Liturghii este semnificativă, așadar ar merita să fie mult mai cunoscută. O Sfântă Liturghie, să ne imaginăm, cântată printre bombe și zgomotul armelor, celebrată pe plaja pătată de sânge și pe fundal debarcarea întregii forțe navale de asalt a americanilor. Pare ireal, și totuși e dovada unei realități profunde și impresionante.

Oamenii, dacă vor, dacă se încredințează Cerului lăsându-se ajutați de El, sunt capabili de lucruri foarte mari chiar și în mijlocul celor mai de neînțeles ticăloșii umane.
Un întreg dosar  Il Timone ne dezvăluie pe larg și cu inteligență, reușind să explice chiar și ceea ce aparent e de neînțeles.
Traducere: ARM
 
Sursa:aleteia.org
Doamne! Fă în aşa fel încât să-i pot apropia de Tine pe toţi cei care se apropie de mine.”. Monseniorul Vladimir Ghika