luni, 4 iulie 2016

Mama moare în timpul nașterii ... dar apoi un miracol se întâmplă

În 15 ore, mai mult de 150 de mii de oameni s-au rugat pentru Melanie și copilul ei
Contracțiile au început în săptămâna 39 a sarcinii. Ceea ce părea a fi începutul unei nașteri normale a devenit un caz de viață și de moarte.
Atunci când Melanie și Doug Pritchard se pregăteau să aibă primul lor copil, au optat spre o clinică pro-viață. Ei au vrut să fie sigur că, dacă este necesar, medicii s-ar fi luptat pentru viața ei și copilului. Această decizie a făcut diferența. Primul lor fiu, Brady, s-a născut cu o naștere naturală și totul a mers bine.
Atunci când, în 2010, profesoara universitară a început să simtă contracții (era gravidă a doua oara), soțul ei, Doug a însoțit-o la spitalul local din Phoenix, Arizona.
La spital, după ce au verificat dacă copilul a fost în regulă, moașa a așteptat să crească contracțiile și în cele din urmă să se rupă apa. Dar atunci ceva teribil s-a întâmplat: cu toate că semnele vitale păreau a fi normale, Melanie a început să aibă amețeli, stări de greață, iar apoi a leșinat.
În timp ce asistenta a început verificarea stării pacientei, bătăile inimii și tensiunea arterială au scăzut la zero. Ea a devenit complet vânătă. Chiar și bătăile inimii și a tensiunii arteriale a copilului nenăscut, au început să scadă.
Spitalul a emis apoi o alertă cunoscută în SUA ca fiind "cod albastru", declarând-o pe Melanie clinic decedată, asta în situația în care copilul se afla în interiorul corpului ei. Apoi a început cursa pentru a salva copilul, cu o operație cezariană de urgență.
Doug, în acel moment, a început să se roage pentru soția și fiica lui, mărturisind că nu s-a simțit niciodată atât de disperat și de speriat.
El s-a rugat lui Dumnezeu, spunând: "Doamne, știu că acest lucru este mai mult decât pot suporta, ceea ce înseamnă că ai un plan și că toate acestea au un scop. Am încredere în Tine, dar te rog, dacă este voia Ta, lasă-mă să-mi îmbrățișez din nou soția".
Apoi, a contactat rudele și prietenii, cerându-le să se roage pentru soția și fiica lor. Aceștia au distribuit pe rețelele de socializare cererile de rugăciune care au devenit virale.
O mică mulțime de oameni a început să se adune în spital. Melanie și fiica ei a fost printre cele 100 de problemele cele mai discutate pe Google și Twitter în 28 iulie 2010: în 15 ore, mai mult de 150 de mii de oameni s-au rugat pentru ele.
Din fericire, echipa medicală a reușit să salveze copilul, în timp ce o altă echipă a încercat să o readucă la viață pe Melanie, folosind un defibrilator și făcândui-se masaj cardiac în mod constant.
Fără succes, s-a constatat decesul timp de 10 minute, până când un medic a auzit o bătaie de inimă slabă, dar încă fără puls. Au început imediat procedura de resuscitare, cu o durată de peste 90 de minute, până când presiunea a început să crească.
Deși medicii au stabilizat situația, femeia era încă într-o foarte gravă. Pentru  salvarea vieții ei era necesară o altă intervenție chirurgicală.
Echipa medicală a anunțat apoi familia și încet, încet, toți s-au adunat în sala de așteptare știind că Melanie a suferit o embolie din care a rezultat un stop cardiac.
Între timp, Doug a mers să-și găsească fiica nou născută, neștiind dacă soția lui era vie sau moartă. Asistente medicale au cerut numele copilului, iar el a răspuns: "Gabriela, eroina lui Dumnezeu."
Medicii i-au explicat apoi lui Doug că soția lui a avut o embolie de lichid amniotic. Din uter a curs lichid în sânge, care a ajuns la inima si care a provoacat un stop cardiac, și că șansele de supraviețuire sunt drastic reduse. Potrivit medicilor, ea ar fi avut oricum probleme neurologice pentru tot restul vieții sale și asta pentru că a stat fără oxigen timp de 10 minute.
Doug s-a apropiat de patul unde era Melanie, ținută în viață de aparatele medicale, i-a luat mâna și a spus:
"Te iubesc. Te voi iubi mereu. Fiii noștri Brady și Gabriela sunt minunați și ei te iubesc. Dacă există în tine o strălucire care îți permite să lupți, luptă. Promite-mi că, indiferent de ceea ce va urma, te vei întâlni cu îngerul tău păzitor și te vei lăsa ghidată oriunde acesta va dori. Acesta te va ghida oriunde Dumnezeu vrea sa fii".
Apoi lucrurile s-au înrăutățit. Melanie a avut nevoie de două transfuzii de sânge și a fost transferată la un alt spital pentru o inverveție chirurgicală.
Îngrijorați că s-ar putea să nu supraviețuiască acestei intervenții chirurgicale, medicii i-au aratat o imagine a Gabrielei. În mod miraculos aceasta a reacționat și a început să miște.
Apoi au sedat-o și a dus-o în sala de operație.
Miracolul
Operatia a fost un succes și Melanie, în mod miraculos, a supraviețuit. Preotul, care cu câțiva ani în urmă oficiase căsătoria, s-a dus să viziteze familia în spital și i-a reamintit lui Doug: "Asta e ceea ce ai spus" tu "în ziua nuntii tale: în bucurie și în durere, în boală și în sănătate".
La 24 de ore după operație a început să respire mai ușor și i s-a îndepărtat masca de respirație artificială. Total conștientă a deschis ochii și a cerut să-și vadă soțul și fiica.
Asistente medicale au dus fiica mamei, iar aceasta pentru prima dată după mai mult de 48 de ore de la nașterea prin cezariană avea să o vadă și să o țină în brate..
Procesul de recuperare a Melaniei a surprins întreaga echipă medicală a spitalului.
După șase zile a părăsit spitalul, iar în săptămânile următoare recuperarea a fost completă, fără nicio urmă de sechele.

Mai târziu, Melanie a scris o carte în care a relatat povestea ei.
"Deși nu-mi amintesc acest eveniment extraordinar din viața mea, eu sunt recunoscătoare pentru a fi în viață și capabilă să-mi îmbrățișeze în fiecare zi, soțul și copiii. Sunt recunoscătoare pentru fiecare postare pe Facebook sau de pe Twitter, și pentru fiecare articol scris și distribuit de site-uri din întreaga lume. Mai presus de toate, sunt recunoscătoare celor care s-au rugat și au cerut altora să se roage pentru mine, un străin. Cuvintele nu pot exprima recunoștința pentru numărul mare de rugăciuni care m-au învăluit în acest eveniment dramatic. Sunt fericită să spun că rugăciunile au fost ascutate.
Grație medicilor, asistentelor medicale, donatorilor de sânge și lui Dumnezeu, Cel plin de îndurare, eu și Gabriela trăim și suntem bine."
"Nu există nicio zi în care să nu îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că mi-a permis să supraviețuisc și că m-a inspirat să aleg acest spital. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că i-a permis lui Doug, Brady și Gabrielei să aibă dinnou o familie. Dumnezeu are puterea de a ne scoate din întuneric, chiar și din moarte pentru a ne conduce la lumină".

Traducere: Orian Remus-Anghel