marți, 20 septembrie 2016

10 motive pentru a angaja o persoana care a fost cercetaș, după revista Forbes

A citi într-un curriculum că o persoană a fost cercetaș garantează că are capatitățile fundamentale pentru piața actuală a muncii

Succesul metodologiei cercetășești este mai mult decât verificat. De când fondatorul ei, generalul britanic Robert Baden-Powell, dorea să răspândească valorile creștine – el era creștin – prin intermediul unei metodologii formative pentru tineri, acestă propunere nu face decât să se extindă.
Acum revista Forbes, una dintre publicațiile cele mai prestigioase care se ocupa de teme legate de companii și de economie, a publicat, în ediția sa spaniolă, prin bunăvoința doamnei Ana Saenz de Miera, directoarea în Spania și Portugalia a asociației Ashoka, un articol în care explică de ce este recomandabil să angajezi o persoană care a fost cercetaș.
În Spania și Catalonia, Cercetașele și Cercetașii din Federația Scoutismului European dezvoltă acestă operă cu acelaș zel ca și fondatorului mișcării, urmând regulile cercetășiei în favoarea formării transversale a persoanei – fizică, mentală și spirituală.
Iată cele 10 caracteristici care după Frobes prin munca unui cercetaș aduc plus valoarea pentru compania și societatea în care acesta trăiește:
Știe să lucreze în echipă
Poate să aibă chiar și 15 ani de experiență de lucru în echipă, tot timpul cu respect pentru celălalt ca și valoare transversală. Știe să ridice un cort sau să organizeze o tabără de vară pentru 200 de copii în mod benevol. Formarea în cercetășie este prin natura sa cooperativă și pe proiecte.
Este creativ
Găsește de mulți ani soluții creative la situații nefavorabile. A trebuit să improvizeze acoperișuri în fața furtunilor neprevăzute; a inventat jocuri de vichingi motivând 100 de copii pentru 15 zile sau a organizat o campanie de strângere de fonduri pentru acoperirea cheltuielilor unei tabere de lucru în Siria.
Respectă scara sa de valori și cuvântul dat
Este obișnuit să își programeze și să dezvolte activități bazate pe valorile cercetășiei, care au un context bine definit (ceva ca și „codul etic” la care ne referim în lumea profesională). Acest fapt provoacă în el necesitatea de a crede în proiectele din care face parte și de a le alinea intereselor și pasiunilor sale. Adevărul, noblețea, justiția, solidaritatea și respectul pentru cuvântul dat sunt valori de neschimbat.
Știe să conducă și să fie condus
Chiar de când a împlinit 6 ani ia decizii și muncește la diferite proiecte în acelaș timp. În unele din acestea conduce în altele este condus de către tovarășii săi. Când conduce o face cu acordul și încrederea celorlați, punându-se în locul lor și fiind coerent în deciziile sale. Când este condus muncește în echipă cu respect, promovând consensul și coeziunea.
Este simpatic
Ca și într-o firmă, într-un gupul de cercetași trăiesc împreună băieți și fete de toate tipurile, de vârste, de capacități și interese diferite. Empatia joacă un rol esențial pentru conviețuirea și ajutorul reciproc. Un cercetaș a învățat că nu toți trebuie să ducă aceiași greutate în rucsac, ci că acesta se distribuie în baza capacităților fiecăruia, sau că excursia cea mai reușită nu este aceea în care se ajunge cel mai sus, ci aceea care este la îndemâna întregului grup.
Valorizează efortul
De mici, în activitățile din viața cercetășească, foarte legată de natură, trebuie să fie orientați pentru a învăța a se autodepăși chiar și atunci când crede că nu mai are forța de a face nici măcar un alt pas; surâde în fața dificultăților și se forțează în îndeplinirea a tot ceea ce își propune.
Știe să-și pună obiective și să le evalueze
Încă de la 6 ani, cercetașul se obișnuiește să-și propună obiective, atât personale cât și de echipă, pentru ca apoi să se autoevalueze și să primească evaluarea altora. Feedback-ul constructiv este deci o practică pe care un cercetaș o stăpânește la perfecțiune când începe viața sa de muncă.
Este generos
„A da”și „a împărtășii” sunt verbele cele mai prezente în viața cercetășească. Apa care rămâne într-o  sticlă nu este a proprietarului, ci a cui are mai mare nevoie, și un șef cercetaș poate să ajungă să investească 1000 de ore pe an ca și voluntar; ore dedicate educării copiilor pentru a fi persoane mai bune.
Luptă împotriva injustiției
Prin mottoul „lasă lumea mai bună decât ai găsit-o”, pedagogia cercetășească se bazează pe faptul că copii sunt capabili să înțeleagă și să pună în practică propriul potențial pentru a ameliora mediul care îi înconjoară înfruntând cu curaj provocările care li se prezintă și nu privesc în alături când sunt în fața injustițiilor, ci acționează pentru a schimba situația.
Este o persoană „cu resurse”
Are o profundă experiență în dinamizarea reuniunilor, inventează un joc pentru a depășii un conflict, vorbește în public sau găsește o companie mai ieftină pentru închirierea unui autocar. Este dinamic și îndrăzneț, și este obișnuit să rezolve probleme diverse atât ca formă cât și ca dimensiune.

Nu sunt oare capacități pe care toți le căutăm în persoanele pe care le introducem în echipa noastră de lucru?
  • Dacă ai fost cercetaș sau șef cercetaș, introdu acest lucru în CV-ul tău și spune-l în interviurile pentru un loc de muncă.
  • Dacă cauți talente, nu pierde din vedere avantajele competitive ale unui cercetaș.
  • Dacă ești o mamă sau un tată care dorești să iți educi copiii cu capacități atât de esențiale, inscrieți copiii la cercetași, chiar dacă acesta înseamnă co trebuie să te terzești devreme sâmbătă dimineața.
* Fiabilitatea acestor principii sunt proporționale cu numărul de ani petrecuți ca și cercetaș, și crește în mod semnificativ dacă a fost și șef cercetaș.

Traducere: P. AM

A se vedea...

http://www.stephenwiltshire.co.uk/art_gallery.aspx?Id=1224
elefant.ro
 „Pe orice mlădiţă, care este în Mine şi n-aduce roadă, El o taie; şi pe orice mlădiţă care aduce roadă, o curăţeşte, ca să aducă şi mai multă roadă.” – Ioan 15:2
Lucruri de care Dumnezeu nu ne întreabă…
Dumnezeu nu te întreabă ce fel de maşină ai condus, dar te întreabă câţi oameni ai condus cu ea atunci când aveau nevoie de un mijloc de transport.
Dumnezeu nu te întreabă câţi metri pătraţi are casa ta, dar te întreabă câţi oameni au fost bine primiţi în ea.
Dumnezeu nu te întreabă despre hainele la modă pe care le ai în dulap, dar te întreabă pe câţi oameni nevoiaşi i-au îmbrăcat aceste haine.
Dumnezeu nu te întreabă ce poziţie socială ai avut, dar te întreabă cum te-ai comportat cu ceilalţi.
Dumnezeu nu te întreabă care a fost salariul cel mai mare pe care l-ai avut, dar te întreabă ce compromisuri ai făcut pentru a-l obţine.
Dumnezeu nu te întreabă cât de mult ai muncit peste program la serviciu, dar te întreabă cât de mult ai „muncit peste program” cu familia şi pentru cei dragi.
Dumnezeu nu te întreabă câţi prieteni ai avut, dar te întreabă pentru câţi oameni ai fost un adevărat prieten.
Dumnezeu nu te întreabă ce culoare a avut pielea ta, dar te întreabă ce fel de caracter ai avut.
Dumnezeu nu te întreabă de câte ori vorbele tale au spus adevărul, dar te întreabă de câte ori nu l-au spus.