sâmbătă, 23 decembrie 2017

Trei moduri simple pentru a face ziua de Crăciun cu adevărat sfântă

Este destul de ciudat faptul că una dintre zilele din an pe care ne este cel mai dificil să o facem sfântă este chiar ziua de Crăciun. Dacă ea reprezintă o zi plină de bucurie pe care o petrecem în familie, o considerăm mai degrabă o petrecere decât o zi sfântă. Suntem copleșiți foarte ușor de emoția cadourilor și pierdem din vedere motivul real al sărbătorii.
Iată câteva moduri simple care să ne ajute să sfințim cu adevărat ziua de Crăciun și să ne păstrăm sufletul concentrat asupra lui Cristos.
1. Nu uita de Sfânta Liturghie din ziua de Crăciun
V-ar putea părea evident, dar acest lucru merită repetat. Participarea la Sfânta Liturghie din ziua de Crăciun reprezintă o modalitate de a rămâne concentrați asupra adevăratului eveniment care se celebrează. Biserica ne oferă lecturi minunate și imagini care ne amintesc de noaptea sfântă din urmă cu două mii de ani și ne învață că sărbătoarea Crăciunul reprezintă mult mai mult decât cadourile și petrecerile. Prin participarea la Sfânta Liturghie îi oferim Domnului ființa noastră și acceptăm darul Lui cel mai mare pentru noi: Sfânta Euharistie. În timpul Liturghiei, El vine la noi sub forma pâinii și a vinului și nu dorește să locuiască într-o iesle, ci în inimile noastre.
După participarea la Sfânta Liturghie, este bine să îngenunchem și să rămânem câteva momente în rugăciune. Acest lucru ne ajută să dăm adevăratul ton Crăciunului și să rămânem concentrați asupra Pruncului Isus.
2. Începe ziua în solitudine și rugăciune
Treziți-vă înaintea copiilor și rămâneți într-un moment de liniște. Și această modalitate ajută la promovarea unui spirit de rugăciune în ziua de Crăciun. În Psalmul 45 Dumnezeu ne spune: „Opriți-vă și cunoașteți că Eu sunt Dumnezeu”. Știm cu toții că, odată ce se trezesc copiii, începe haosul. De aceea, este bine să începeți ziua de Crăciun în „camera interioară” a tăcerii și a rugăciunii, concentrându-vă atenția asupra lui Cristos.
3. Încheie ziua în solitudine și în rugăciune
Începutul și sfârșitul zilei sunt adesea asemănate cu două „coperți”. Ce se întâmplă între aceste două coperți este adesea de necontrolat, iar găsirea unui moment de respiro nu este un lucru ușor. De aceea, este întotdeauna bine ca ziua să fie încheiată așa cum a fost începută: în liniște și în rugăciune.
Ziua de Crăciun este o zi minunată din mai multe motive, iar încheierea ei cu o mulțumire reprezintă o modalitate foarte bună de a păstra spiritul Crăciunului, de a-ți concentra atenția asupra lui Dumnezeu și de a fi recunoscător pentru ceea ce ai, decât să te oprești asupra cadourilor primite.
În cele din urmă, aceste modalități pot părea simple și evidente, dar uneori nu reușim să le punem în practică. Sfințirea zilei de Crăciun nu trebuie să fie un mare eveniment orchestrat în care toți să fie forțați să recite o mulțime de rugăciuni înainte să deschidă cadourile. Poate fi mai utilă imitarea simplității și a umilinței Nașterii lui Cristos. Faceți lucruri mici, dar cu o inimă mare.
Cristos nu a venit în lume cu fanfare și spectacole de lumini. A venit în mijlocul nopții, în tăcere. Acolo îl vom găsi pe Isus, în ziua de Crăciun.

Traducere: Liviu Ursu

Sursa:it.aleteia.org

vineri, 22 septembrie 2017

Tu ce preferi?

Prefer să stai cu mine câteva minute cât trăiesc, în loc de o noapte întreagă când deja am murit.
Prefer să-mi strângi uşor mâna acum cât trăiesc, în loc să te apleci copleşit peste trupul meu când am murit.
Prefer să mă suni măcar o dată, acum când trăiesc, în loc să pleci într-o călătorie neaşteptată, după ce am murit.
Prefer să-mi dăruieşti o singură floare acum, cât trăiesc, în loc să-mi aduci flori la mormânt.
Prefer să înălţăm către ceruri o rugăciune acum, cât trăiesc, decât o slujbă ţinută la moartea mea.
Prefer să-mi spui câteva vorbe de consolare acum, cât trăiesc, decât un poem sfâşietor la înmormântare.
Prefer să mă bucur de cele mai mici detalii acum, cât trăiesc, și nu de manifestări importante la moartea mea...!
Vitamine pentru suflet

vineri, 15 septembrie 2017

Știați că...

Ceapa are numeroase beneficii pentru organismul nostru. Această legumă este o sursă bogată de fier (previne anemia), fibre, potasiu, vitaminele A (protejează pielea şi mucoasele), B (ajută la creşterea metabolismului, îmbunătăţirea sistemului imunitar și a celui nervos şi menţinerii sănătăţii pielii şi muşchilor) şi vitamina C (creşte rezistenţa sistemului imunitar). În plus, ceapa are proprietăţi antibiotice, antiinflamatoare (de efect pentru gută şi artrită), antiseptice (luptă împotriva bacteriilor, inclusiv E. Coli şi Salmonella, infecţii la nivelul tractului urinar), antimicrobiene şi carminative (de efect pentru constipaţie şi balonări).
Este bine de știut și faptul că această legumă poate să acumuleze seleniu din sol, o substanță protectoare împotriva apariției cancerului. Un studiu realizat de cercetătorii italieni a demonstrat că mâncatul cepei reduce mult riscul de apariție a mai multor tipuri de cancer – amintim câteva dintre ele: bucal, esofagian, colo-rectal, laringian, de sân, ovarian, de prostată, renal. În plus, consumul zilnic de ceapă (crudă) reduce cu cel puțin 50% riscul de apariție a cancerului de stomac și a celui de sân.
Pe de altă parte, ceapa conține sulfura de alil, un compus cunoscut pentru calităţile lui ce protejează vasele de sânge împotriva problemelor cauzate de colesterol. Cercetătorii cred că aceşti compuşi sulfuroşi din ceapă, împreună cu quercetina (un antioxidant) pot fi responsabili pentru o mai bună densitate osoasă.
Aceste legume ajută digestia prin intermediul unui carbohidrat special numit fructooligozaharid. Acesta serveşte ca aliment pentru bacteriile bune prezente în tractul intestinal şi combate bacteriile rele. Pe de altă parte, fructooligozaharidul îmbunătăţeşte funcţiile digestive prin acţionarea la nivelul tranzitului intestinal.

vineri, 8 septembrie 2017

NAŞTEREA SFINTEI FECIOARE MARIA

În omilia sa, „La Naşterea Maicii Domnului”, Sfântul Andrei, episcop din Creta, spunea: „Sărbătorirea de astăzi cinsteşte naşterea Maicii Domnului, dar însemnătatea şi scopul acestui eveniment decurg din întruparea Cuvântului dumnezeiesc. De fapt, Maria se naşte, este alăptată şi creşte pentru a fi Mama Regelui nemuritor al veacurilor, Mama lui Dumnezeu. Tot pentru acest motiv, Biserica sărbătoreşte şi ziua venirii în lume a Mariei – aşa cum face numai pentru Ioan Botezătorul şi, natural, pentru Cristos –, spre deosebire de ceilalţi sfinţi, pe care-i sărbătoreşte de ziua «naşterii pentru cer»”. Naşterea Mariei este minunată şi sublimă, nu prin ceea ce cărţile apocrife istorisesc cu bogăţie de amănunte şi cu naivitate, ci prin faptul că reprezintă un moment hotărâtor în realizarea planului de mântuire urmat de iubirea veşnică a lui Dumnezeu. Mulţi Sfinţi Părinţi au cinstit sărbătoarea naşterii Maicii Domnului cu sublime cântări de laudă izvorâte din cunoaşterea adâncă a Bibliei, din sensibilitatea şi elanul lor poetic. Să citim câteva frânturi din a doua Predică despre Naşterea Mariei a Sfântului Petru Damian:

„Dumnezeu atotputernicul, mai înainte de căderea omului în păcat, a prevăzut această cădere şi a hotărât, înaintea tuturor veacurilor, mântuirea omului. A hotărât deci să se nască din Maria. Astăzi este ziua în care Dumnezeu începe să realizeze planul său veşnic, deoarece este necesar să fie construită casa, mai înainte ca Regele să coboare şi să locuiască în ea. Casă frumoasă, căci, aşa precum înţelepciunea şi-a construit o locuinţă cu şapte coloane splendid ornamentate, la fel, acest palat al Mariei se sprijină pe cele şapte daruri ale Duhului Sfânt. Solomon a sărbătorit în modul cel mai solemn inaugurarea unui templu de piatră; cum nu vom sărbători şi noi naşterea Mariei, templul Cuvântului Întrupat? «În ziua aceea, mărirea Domnului a coborât asupra templului din Ierusalim sub forma unui nor, care l-a întunecat. Domnul, care face să strălucească soarele pe cer, drept locuinţă a lui între noi şi-a ales întunericul» (1Regi 8, 10-12), spunea Solomon în rugăciunea înălţată de el către Domnul. Noul Templu, Maria, se va vedea umplut de însuşi Dumnezeu, care vine să fie lumina tuturor neamurilor.

După întunericul păgânismului şi lipsa de credinţă a iudeilor, reprezentate de templul lui Solomon, urmează lumina zilei în templul Mariei. Se cuvine deci să înălţăm cântări de laudă pentru această zi şi pentru Acela care se naşte într-însa. Dar cum o vom putea lăuda cu vrednicie? Nu este cu putinţă să arătăm faptele eroice ale unui martir sau virtutea unui sfânt, deşi sunt omeneşti. Şi cum ar putea cuvântul muritor, vremelnic şi trecător să o preamărească pe Aceea care a adus la lumina zilei Cuvântul care rămâne în veci? Cum să îndrăzneşti a spune: Creatorul se naşte din creatură?”

Sursa: calendarcatolic.ro

miercuri, 6 septembrie 2017

Pixul timpului!

Ani de zile am căutat formula magică... aceea care te ajută să călătorești în timp...
Apoi am croșetat un covor cu ață binecuvântată... nici ea nu m-a dus înapoi sau înainte în timp...
Am evoluat și m-am gândit că ar fi potrivită o mașină... chiar și Wells m-a ajutat...
Am rămas blocat în timp... în prezent... și nu puteam face nimic... până într-o zi!

Era o stradă lungă și puțin luminată. Nu mergeam aproape niciodată pe acolo, dar în seara aceea, ceva parcă mă chema. Am înaintat speriat ca de fiecare dată când întâlneam noutatea. Undeva pe la mijloc, o mantie încălzea sau acoperea un om bătrân. Barba îl trăda! M-a privit a chemare și apoi, pentru că eu rămâneam în continuare crispat, a dat la o parte o mică parte a mantiei și o mână aproape scheletică îmi făcea un semn de apropiere. Temător m-am mișcat dar am rămas la distanță. El mi-a spus cu o voce ca un susur de râu: „Știu ce cauți. Îți citesc inima! Eu am ceea de ce ai nevoie!” Mâna lui schilodă mi-a întins un pix și mi-a spus: „Tot ce vei scrie cu acest pix, va avea un efect în viața reală. Dacă vrei să schimbi ceva, puterea lui o va face. Dar ai grijă, orice schimbare aduce o schimbare, bună sau rea. În tine sau în alții. Aici sau acolo. Cândva sau în prezent. Folosește-l cu înțelepciune!” Apoi s-a luat și a plecat, dispărând parcă mâncat de pământ.
Stăteam sub lumina palidă a Lunii și mă întrebam tâmp ce voi face în continuare. Deciziile mele trebuiau luate cu înțelepciune... puteam (re)scrie istoria!

Anii au trecut și mai aveam încă suficientă pastă în pix... știam să scriu mai bine de mână, chiar caligrafic. Și acest timp m-a învățat câtă responsabilitate este pe umerii unui om care poate controla timpul. Mi-am dat seama că nu te va face mai fericit un câștig la loto și nici bogățiile lumii acesteia. Le poți avea toate și tot să te simți gol pe dinăuntru. Așa că am învățat să fac bine, să mă întorc în timp și să le spun oamenilor despre anumite calamități ce vor urma (mă credeau nebun!), să le spun despre bolile grele ce le vor purta (se uitau bizar la mine!) să-i sfătuiesc să le de-a altfel de povețe copiilor lor pentru a nu ajunge criminali (mă întrebau de ce mă bag în viața lor!) sau să le fiu alături acelor persoane care în viitor s-au sinucis... timpul m-a înțelepțit și mi-am dat seama că lucrarea aceasta nu poate fi a unui singur om... mi-am cheltuit viața și timpul pentru a realiza mai multe exemplare ale acelui pix dar nu am reușit... am îmbătrânit atât de mult încât, când m-am uitat într-o dimineață în oglindă, mi-am dat seama că eu eram bătrânul de altădată de pe strada aceea lungă și puțin luminată... sfârșitul îmi era aproape... știam ce am de făcut...



Un astfel de pix există și astăzi, în prezent... el nu te poate ajuta să călătorești în timp, dar te poate ajuta să-ți schimbi un gând... un gând care poate era rău (Te urăsc!) într-unul bun (Te iubesc!). Ai scris, dar poți șterge și rescrie... pixurile din gama Frixion distribuită de Dacris cu care poți șterge și rescrie ce vrei tu!


vineri, 1 septembrie 2017

Indictul sau “revelionul spiritual”

Pe 1 septembrie a început Noul An bisericesc. Semnificaţia simbolică a acestei date se leagă de Sfânta Tradiţie, potrivit căreia, în această zi s-a început crearea lumii, şi tot în această zi, Mântuitorul Isus şi-ar fi început activitatea publică. Această dată reprezintă un “reziduu juridic” formulat în Imperiul Bizantin, pe baza calculării timpului practicat în Imperiul Roman. Aşa-numitele “Indicturi”, reprezentau, iniţial, epoci ciclice fiscale, acest sistem fiind introdus de împăratul Iulius Cezar în anul 46 î. Cr. În perioada de glorie a Imperiului Bizantin, noul “Indict” se respecta cu multă solemnitate, ocazie cu care Patriarhul Constantinopolului celebra un oficiu liturgic cu totul deosebit în catedrala Sfânta Sofia.

Totodată, cu luna Tisri, adică cu septembrie, începe şi calendarul evreiesc, ocazie cu care în cea dintâi zi evreii aveau zi de odihnă, aducând  Domnului jertfe de ardere de tot.
    
Odată cu începerea Noului An bisericesc, se cuvine subliniat faptul că, în Biserica Răsăriteană, Anul are o conotaţie mariană. Dacă cea dintâi sărbătoare a Anului liturgic este Naşterea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu pe 8 septembrie, ultimul mare praznic este Adormirea Maicii Domnului pe 15 august. Biserica doreşte, în felul acesta, să îşi manifeste cultul de “preacinstire” adus Maicii Preacurate, Cea care L-a purtat în sânul Său feciorelnic şi pe braţele Sale pe Cuvântul Întrupat, Mântuitorul lumii Isus Cristos.
 
    
„Cealaltă vreme a vieţii noastre în pace şi întru pocăinţă a o săvârşi (…) de la Domnul să cerem”.



DCC

Sursa

luni, 10 iulie 2017

Să mai și râdem...

Ai carte, ai cu ce să te ştergi la fund!
http://fs.gallup.unm.edu/folclor11.pdf
Iubeşte-ţi copilul ca şi cum ar fi al tău!
http://fs.gallup.unm.edu/folclor10.pdf
Decât repede şi bine, mai degrabă încet şi prost!
http://fs.gallup.unm.edu/folclor9.pdf
Cine-i harnic şi munceşte are tot ce vrea,
cine-i leneş şi chiuleşte are tot aşa!

http://fs.gallup.unm.edu/folclor8.pdf
Dovada supremă că există fiinţe inteligente în afara
Pământului este că nu au încercat să ne contacteze!

http://fs.gallup.unm.edu/folclor7.pdf
Cum îţi aşterni, cum vine altul şi se culcă în locul tău!
http://fs.gallup.unm.edu/folclor6.pdf
Ca românu’ nu-i nici unu’: unde-s mulţi, putea fi unu’!
http://fs.gallup.unm.edu/Bancuri5.pdf
Mai bine burtos de la bere, decât cocoşat de la muncă!
http://fs.gallup.unm.edu/Bancuri4.pdf
Fie pâinea cât de rea, tot ţi-o fură cineva!
http://fs.gallup.unm.edu/Bancuri3.pdf
Cine râde la urmă e mai încet la minte
http://fs.gallup.unm.edu/Bancuri2.pdf
Viaţa e tristă la noi, în schimb salariul e hazliu
http://fs.gallup.unm.edu/Bancuri.pdf


by Florentin Smarandache

vineri, 30 iunie 2017

Fiecare cu ziua lui de naștere :)

Fiecare își serbează, măcar o dată în an, ziua de naștere. Dar ce spuneți când o companie este sărbătorită? Astăzi este ocazia celor de la Dacia Plant... da. La mulți ani Dacia Plant! 15 ani!

De 15 ani, românii se bucură de o gamă variată de produse bio, ceaiuri nenumărate care ajută la menținerea sănătății, a recuperării ei sau pur și simplu diverse cure, etc.


Fiind un brand autohton, eu zic că ar trebui să îi apreciem și să ne aprovizionăm mereu cu produsele lor culese din diverse părți ale țării unde aerul curat și pacea naturii pregătesc miracole.

În farmacii naturiste sau pe site-ul producătorului (www.daciaplant.ro) veți găsi foarte multe produse, surprize, reduceri și oferte interesante.

„Dacia Plant a fost fondata in anul 2002 de citiva tineri pasionati care au vrut sa demonstreze ca produsele naturale sunt eficiente, sigure si ii ajuta cu adevarat pe oameni sa fie mai sanatosi”.

Intrați numai pe site... și veți descoperi frumoasa lume Dacia Plant.

Cu ocazia împlinirii a 15 ani, Dacia Plant va organiza un concert în Piața Sfatului din Brașov, iar printre artiștii care vor urca pe scenă se numără și trupa Phoenix.



vineri, 16 iunie 2017

Nihil sine Musica!

Am auzit de „Nihil sine Deo” sau „Nihil sine morte”, dar la mine se aplică mai cu seamă „Nihil sine musica!”

Muzica este tot ce am mai bun!


Dacă ar dispărea muzica de pe mapamond într-o zi? Dacă toți oamenii ar surzi subit? Cred că omenirea ar continua să existe, dar viața ar fi mai plictisitoare, lipsită de sens și frumusețe acustică.


De când eram foarte mic, ascultam muzică clasică... eram pur și simplu înnebunit de ea, Pentru întâia oară cred că radiul mi-a adus în timpane liniile acestea melodice apoi am început să le caut. Treptat mi-am adunat o colecție serioasă de CD-uri și DVD-uri ca un adevărat meloman.


Eu cred că, muzica, pentru a te bucura cu adevărat de ea, nu doar ascultă, ea trebui înțeleasă. Deseori, prin intermediul ei ni se transmit sentimentele compozitorului – sufletul gândului său. Cu ajutorul muzicii, ne întoarcem în timp, trăim pentru câteva clipe într-un secol de mult apus, dar regăsit… De fapt, inclusiv prin muzică se poate face istorie. Ea ne aduce în prezent o parte din trecut, din patrimoniul omenirii.
Muzica poate trezi în tine sentimente pe care înainte nu le cunoșteai; să nască în lăuntrul tău dorințe de care nu erai conștient. Și, cel mai frumos, muzica vorbește într-o limbă în care poate fi înțeleasă de oricine! „Este limbajul infinitului”, după Voltaire.
Când mă gândesc că o piesă sau alta a fost ascultată de atâtea persoane, din timpuri și locuri diferite, mă face să cred că trăiesc într-un continuu prezent, trăiesc cu ei, veșnic… eu voi trece, dar altcineva va asculta aceste piese! Da, „muzica este mijlocul care ne permite să comunicăm cu viața de apoi”, spunea compozitorul Robert Schumann.


Am aprofundat de atunci mult problema muzicii și, recunosc, m-a inspirat enorm. Atât de mult încât de câțiva ani lucrez la un proiect livresc ce are în centru tocmai tema muzicii. Este o îmbinare interesantă, inovativă și sper că va fi receptată bine de către cititori. Dar până atunci...


Știați că...
... în Evul Mediu exista meseria de ce se numea „broscar”? Activitatea lui se desfășura în general seara și trebuia să umble pe malul apei pentru a o lovi ca astfel broaștele să se sperie și să plece ca astfel să-i lase pe mai marii vremii să aibă un somn liniștit...
... că sunetul, are nevoie de 3 secunde pentru a parcurge un kilometru, pe când fulgerul se vede instantaneu...
... că balenele albastre sunt inteligente, au ureche muzicală și unele reușesc să facă vocalize până la un sfert de oră, fără întrerupere, stând nemișcați, cu capul în sus, fără să mai inspire aer. Femelele putând asculta această declarație de dragoste de la o depărtare chiar și de 9 km. Concertele lor pot dura ore sau chiar câteva zile în șir.
... că Parasaurolophus era un dinozaur cu cioc de rață și cap muzical. Când respira prin nas aerul trecea printr-un tub din vârful capului, emițând un sunet ca de trompetă[1].
... că un imn găsit în Siria, pe o tăbliță de piatră din 1400 î.Hr., este cel mai vechi cântec scris cunoscut până azi[1].
... că la origine, cuvântul „muzică”, are grecescul „musiké”, care înseamnă „arta muzelor”.
... că Grecia are unul dintre cele mai lungi imnuri din lume, cu 158 de strofe[2].
... că Neil Armstrong a luat cu el o înregistrare a celebrei simfonii „Din lumea nouă” de Dvorak, pentru a descoperi o lume nouă – Luna[3].


Dacă iubești muzica clasică atunci trebuie să știi că între 1 și 9 iulie va avea loc cea de-a III-a ediție a Marilor Serate Muzicale ale Bucureștiului, eveniment ce reunește interpreți de renume, din țară și din străinătate ce vor interpreta cele mai frumoase lucrări clasice. Spectacolele vor avea loc la Opera Comică pentru Copii, între 1 și 6 iulie și  pe scena Ateneului Român, între 7 și 9 iulie. Evenimentul este organizat de Primăria Municipiului București și Fundaţia Euterpe în parteneriat cu Opera Comică pentru Copii.
Poți consulta programul complet pentru fiecare zi, precum și artiștii care vor concerta aici sau: https://www.facebook.com/MarileSerate/?fref=ts

Și acum, îmi vine să adorm lin, ca un râu cristalin ce alunecă spre marea viselor, pe caldele note ale cântului Wiegenlied (Op. 49) de Johannes Brahms. Pleoapele pline de griji și gânduri, se închid treptat, precum poarta masivă a unei cetăți. Nimic să nu-mi tulbure somnul… 


[1]5000 de lucruriuimitoare, Ed. Litera, București, 2013, p. 111.
[2]5000 de lucruriuimitoare, Ed. Litera, București, 2013, p. 111.
[3]5000 de lucruriuimitoare, Ed. Litera, București, 2013, p. 111.


[1]5000 de lucruriuimitoare, Ed. Litera, București, 2013, p. 23.

luni, 12 iunie 2017

joi, 8 iunie 2017

luni, 5 iunie 2017

Interesant: https://www.facebook.com/MMotivation.ro/videos/1634875580141072/

miercuri, 10 mai 2017

„Apele cele mari nu pot să stingă dragostea, şi râurile n-ar putea s-o înece.” - Cântarea Cântărilor 8:7
Părinţii mei au fost căsătoriţi timp de 55 de ani. Într-o dimineaţă, pe când cobora scările ca să pregăteacă micul dejun, mama a făcut infarct. Tatăl meu a prins-o, a ridicat-o cum a putut şi a urcat-o în maşină. Cu toată viteza, tot timpul în depăşire şi nerespectând regulile, a reuşit să o ducă la spital. Din nefericire, era prea târziu.
În timpul înmormântării, tatăl meu nu a scos niciun cuvânt, privirea lui părea pierdută. Aproape că nici nu a plâns. În acea noapte, toţi copiii am stat cu el. Într-o atmosferă de durere şi nostalgie, ne-am amintit câteva momente vesele din viaţa noastră de familie. La un moment dat, tatăl meu ne-a cerut să-l ducem la cimitir. Am încercat să-l convingem că era noapte şi nu puteam să facem asta. „Nu vă certaţi, vă rog, cu un om care tocmai a pierdut-o pe cea care i-a fost alături timp de 55 de ani...” A urmat un moment de linişte respectuoasă şi apoi am plecat la cimitir.
Ajunşi la mormânt, tatăl meu a mângâiat piatra, a plâns şi a început să ne spună: „Au fost 55 de ani frumoşi! Ştiţi? Nimeni nu poate vorbi despre iubirea adevărată dacă nu ştie ce înseamnă să petreci astfel viaţa cu o femeie... Amândoi am trecut prin momente de criză. Când mi-am schimbat serviciul, ne-am făcut bagajele, am vândut casa şi ne-am mutat în alt oraş. Am împărtăşit bucuria de a ne vedea copiii cu facultatea terminată; am plâns unul lângă altul la pierderea celor dragi, ne-am rugat împreună în saloanele de spital; ne-am avut alături la durere şi ne-am iertat greşelile unul altuia... Copii, acum ea s-a dus şi sunt mulţumit. Ştiţi de ce? Pentru că a plecat înaintea mea şi nu a trebuit să treacă prin agonia şi durerea de a mă îngropa, de a rămâne singură după plecarea mea. Sunt eu cel care trece prin aceasta şi Îi mulţumesc lui Dumnezeu! O iubesc atât de mult încât n-aş fi dorit ca ea să sufere...”
Ricardo Martinez



marți, 9 mai 2017

„Voi sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă.” - Matei 5:14
Două pietricele trăiau între altele în albia unui râu. Se distingeau pentru că erau de un albastru intens. Când ieșea soarele, străluceau ca două bucățele de cer. Discutau în fiecare zi despre ce își doreau să ajungă.
Într-o zi, au fost adunate de un om. Un timp s-au sufocat în diverse cutii până când cineva le-a luat și le-a turtit pe un perete, plasându-le într-un lăcaș de ciment lipicios. Au plâns, au implorat, au insultat, au amenințat, dar două lovituri de ciocan le-au împins și mai mult în acel ciment.
De atunci s-au tot gândit cum să scape. S-au împrietenit cu un fir de apă, care, din când în când, curgea peste ele, și i-au spus: „Scurge-te pe sub noi și scoate-ne din peretele ăsta nenorocit!” Firicelul de apă le-a ascultat și, după câteva luni, cele două pietricele jucau puțin în locașul lor din perete.
Într-o zi, în sfârșit au căzut. De pe pământ, contemplau locul de unde căzuseră. Era un splendid mozaic format din mii de pietricele, reprezentând chipul lui Iisus Hristos. Dar în figura Lui era ceva ciudat... era orb... Pietricelele au înțeles în sfârșit.
În întunericul în care căzuseră, fără să observe, omul care făcea curățenie le-a măturat și le-a aruncat la gunoi.
Humberto Agudelo



luni, 24 aprilie 2017

Testamentul unui bunic pentru nepoții săi

Un bunic le-a lăsat nepoților săi o serie de sfaturi din experiența personală. Dar mesajul său poate fi o învățătură pentru mulți.

La sfatul fiicei sale, James Flanagan le-a scris o scrisoare nepoților pe care aceștia să o citească când vor ajunge la maturitate. Difuzată pe rețelele sociale după moartea autorului, scrisoarea a fost deja vizualizată de milioane de ori.

„Dragă Ryan, Conor, Brendan, Charlie și Mary Catherine,

Fiica mea Rachel, care dă dovadă de înțelepciune și atenție, a insistat să vă scriu câteva sfaturi, din experiența vieții mele. Am început să vă scriu de azi, 8 aprilie 2012, cu o zi înainte de a împlini 72 de ani.

Sunteți un dar minunat de la Dumnezeu, atât pentru noi cât și pentru lume. Amintiți-vă aceasta, mai ales în vremuri dificile.

Nu vă fie frică de nimeni și de nimic atunci când vine vorba de a vă trăi viața. Urmați-vă visele și speranțele, chiar dacă acestea par imposibil de atins pentru alții. Mulți oameni nu fac ceea ce-și doresc sau ce ar trebui să facă, de teama de a nu fi judecați. Evitați pesimiștii! Ce poate fi mai rău decât să te uiți în urmă și să spui: „aș fi făcut asta sau cealaltă.“ Asumați-vă riscul de a face greșeli.

Toți oamenii sunt la fel. Unii poartă haine frumoase, au diplome și titluri (pentru o vreme), au putere și își doresc ca voi să credeți că sunt deasupra altora. Nu-i credeți! Acești oameni au aceleași dubii, aceleași temeri și speranțe ca și voi. Mănâncă, beau și dorm ca voi. Întrebați-i asupra autorității lor, dar fiți atenți la modul în care o veți face.

Faceți-vă o listă cu ceea ce v-ar place să realizați: să călătoriți, să învățați o meserie, să stăpâniți o limbă, să cunoașteți pe cineva în mod special... Să faceți în așa fel încât lista să fie suficient de lungă și în fiecare an încercați să vă împliniți o parte din dorințe. Nu lăsați pe mâine ceea ce puteți face azi (sau luna viitoare, sau anul următor). Faceți în așa fel încât lucrurile să se întâmple. Cel mai bun moment pentru a începe un astfel de proiect este acum!

Fiți buni și-i ajutați pe apropiații voștri, în special pe cei mai fragili și pe copii. Fiecare persoană care se confruntă cu dificultăți și ar putea avea nevoie de ajutorul vostru.

Citiți cât mai multe cărți. Cărțile sunt o sursă incredibilă de plăcere, de înțelepciune și de inspirație. Nu au nevoie nici de baterii, nici de conexiune, vă pot însoți peste tot.

Fiți sinceri!

Călătoriți în mod constant, mai ales în tinerețe. Nu așteptați să aveți „suficienți bani“, nu așteptați să vină „momentul potrivit“, acest lucru nu se va întâmpla niciodată. Faceți-vă pașaportul acum!

Alegeți-vă profesia în funcție de ceea ce vă place să faceți. Desigur, vor exista dificultăți, dar munca voastră trebuie să o faceți cu multă bucurie. Aveți grijă să nu vă alegeți profesia doar pentru bani, fiindcă acest lucru vă va paraliza sufletele.

Nu țipați. Acest lucru nu funcționează și te va răni și pe tine și pe cei din jurul tău. De fiecare dată când am țipat, a fost un eșec.

Respectați-vă întotdeauna promisiunile făcute copiilor. Nu spuneți „vom vedea“ când vreți să spuneți „nu“. Copiii așteaptă să li se spună adevărul.

Să nu spuneți niciodată cuiva că-l iubiți dacă nu este adevărat.

Trăiți în armonie cu natura: ieșiți în aer liber, plimbați-vă în păduri, în munți, la mare, în desert... Este important pentru sufletul vostru.

Îmbrățișați-i pe cei pe care îi iubiți. Spuneți-le cât de mult contează pentru voi, nu așteptați până când va fi prea târziu.

Fiți recunoscatori".

Traducere: ACC


Sursa:it.aleteia.org

duminică, 23 aprilie 2017

Patru motive pentru a recita Rozariul în fiecare zi: legătura cu Fatima

de Tom Hoopes
Acest an marchează cea de-a 100-a aniversare a aparițiilor de la Fatima. Mesajul de la Fatima despre „convertirea păcătoșilor” ajunge în mod providențial la un an după Anul Milostivirii.
Totodată, aș dori să subliniez și importanța celui de-al doilea mesaj de la Fatima: recitarea Rozariului în fiecare zi.
Familia mea recită Rozariul în fiecare zi, de când fiica mea, Cecilia, avea nouă ani. Eram redactor la National Catholic Register când mi-a spus: „Tată, la locul de muncă continui să spui cât de important este Rozariul. Noi acasă de ce nu îl recităm niciodată?”.
Din acel moment am început să-l recităm și suntem extrem de recunoscători. Iată patru motive pentru care ar trebui să o faceți și voi:
1. Rozariul zilnic oferă familiei vostre „o pauză de rugăciune” în fiecare zi. De-a lungul anilor, am descoperit că, atunci când recităm Rozariul suntem mai uniți și mai puternici ca familie.
De ce? Sfântul Ioan Paul al II-lea descrie motivul în Scrisoarea sa despre Rozariu: „Rugați-vă Rozariul pentru fii, și chiar mai mult împreună cu ei, educându-i de mici la acest moment de rugăciune zilnică. Reprezintă un ajutor spiritual care nu trebuie desconsiderat”.
Rozariul oferă o pauză familiei ocupate, reduce la tăcere zgomotul lumii, ne unește și ne face să ne concentrăm asupra lui Dumnezeu și nu asupra noastră. Într-o familie realizează minuni, atât la nivel psihologic, cât și afectiv. Dar, de asemenea, face mult mai mult.
2. Rozariul zilnic ne dăruiește o enormă putere spirituală în lupta noastră împotriva păcatului.
Este o lecție pe care o uităm tot timpul. În viața spirituală, puterea noastră nu este de ajuns. Ne putem gândi că suntem buni sau virtuoși, dar oricând o ispită neașteptată ne poate învinge.
Aceste lucruri ne sunt amintite de Catehism și de Constituția pastorală Gaudium et Spes. Omul trebuie să lupte pentru a face tot ceea ce este drept. Cu sacrificiul personal și cu ajutorul harului divin, reușește să ajungă la integritatea sa interioară.
Răspunsul Scripturii la această problemă este reprezentat de îndemnul repetat la rugăciune. Dacă ne dorim să avem o șansă în viața noastră creștină, avem nevoie de un timp regulat, sistematic și concentrat pentru a ne conecta la puterea spirituală a lui Isus Cristos, Domnul nostru și la Maria, Mama noastră.
3. Recitarea Rozariului reprezintă lucrul cel mai bun pe care putem să-l facem pentru Biserică în vremuri de încercări.
Papa Francisc a amintit că atunci când era Episcop în Argentina s-a alăturat unui grup care recita Rozariul cu Sfântul Părinte Ioan Paul al II-lea: „Mă rugam în mijlocul poporului lui Dumnezeu, din care făceam parte eu și toți cei care erau în acel loc, conduși de către Păstorul nostru... Am simțit că acel om, ales să conducă Biserica, reparcurgea un drum până la Mama sa din ceruri, un drum început încă din copilărie... Am înțeles prezența Mariei în viața Papei. Din acel moment recit în fiecare zi misterele Rozariului”.
4. Recitarea Rozariului va schimba lumea
La Fatima, Fecioara Maria a spus-o în mod expres: „Rugați-vă Rozariul în fiecare zi pentru a aduce pace în lume”.
Dedicarea familiei mele la Rozariul zilnic a crescut după atacurile teroriste din 11 septembrie 2001, când Papa Ioan Paul al II-lea a cerut Rozarii zilnice pentru pace.
Recitarea Rozariului nu este un lucru ușor, iar de multe ori recitarea lui devine mecanică sau din obligație. Chiar și așa are valoare. Pentru noi și pentru întreaga lume. În fiecare zi.

Traducere: Liviu Ursu

sâmbătă, 22 aprilie 2017

Incredibila poveste a Papei care a cerut ajutor din Purgator

Papa Inocențiu al III-lea a fost unul dintre cei mai influenți papi din istorie. Pontificatul său a durat 18 ani (1198-1216). El a fost acela care i-a acordat Sfântului Francisc de Assisi și micului său grup de adepți, permisiunea de a fonda Ordinul Fraților Minori. De asemenea, el a fost acela care a convocat Conciliul al IV-lea din Lateran (1215), în care a fost definită la nivel dogmatic doctrina transsubstanțierii.
A făcut mari eforturi pentru a combate ereziile și pentru a respinge invazia hoardelor musulmane în Europa. Energia sa se datora în mare parte vârstei neobișnuite la care a fost ales papă: avea doar 37 de ani.
După 18 de ani de pontificat, muri subit. Imediat după moarte, i-a apărut Sfintei Lutgarda de Aywieres, în Belgia. Sfânta Lutgarda este considerată una dintre marile mistice ale secolului al XIII-lea, și cunoscută pentru miracole care au avut loc prin mijlocirea sa, viziuni și un extraordinar talent pentru predare.
Când Papa Inocențiu i-a apărut, i-a mulțumit pentru rugăciunile oferite în timpul vieții sale, explicându-i totodată și faptul că nu a ajuns direct în cer. Se afla în Purgator pentru a se curăți de trei lipsuri precise pe care le-a săvârșit în viață.
Conform doctrinei catolice, atunci când un creștin moare și nu are nicio pedeapsă de ispășit pentru păcatele sale, poate ajunge direct în cer. Mulți însă, vor trece înainte prin Purgator, pentru a se curăța și pentru a putea ajunge fără nicio pată în fața lui Dumnezeu.
Papa Inocențiu i-a cerut Sfintei Lutgarda să se roage pentru el, iar în ceea ce privește Purgatorul a spus: „Cât este de îngrozitor! și va dura secole, dacă nu mă ajutați. În numele Mariei, am primit favorul de a veni și a vă ruga: ajutați-mă!”.
Sufletele care ajung în Purgator nu reușesc să se elibereze de pedeapsa purificării prin propriile merite, ci noi care rămânem pe această lume putem să le oferim rugăciuni și penitențe pentru a le alina suferințele.
Cât timp trebuie să ne rugăm și să ne sacrificăm pentru un suflet? Nu știm acest lucru, dar Sfântul Augustin a scris în Confesiunile sale că mama sa, Sfânta Monica, între aproximativ zece și cinsprezece ani după moarte, încă a mai cerut rugăciuni pentru ea.
În lumea spirituală nu există timp, dar Purgatoriul poate „să dureze” echivalentul a mulți ani în lumea materială, până când sufletul repară consecințele păcatelor sale deja iertate. Să-l rugăm întotdeauna pe Dumnezeu ca, în harul Său, să țină cont de rugăciunile noastre și de sacrificiile noastre și să aline durerea sufletelor din Purgator.

Traducere: Liviu Ursu

vineri, 21 aprilie 2017

Un copil își salvează tatăl dintr-un accident și atribuie meritul îngerilor



Pe 30 iulie 2016, în Idaho (SUA), un copil în vârstă de 8 ani a salvat viața tatălui său, după ce o mașină la care acesta lucra a căzut peste el și i-a strivit trupul.
Micuțul J.T. Parker, fratele său mai mare Mason de 17 ani și tatăl lor se aflau în curtea casei atunci când a avut loc accidentul. Văzând cele întâmplate și fiind unicul care putea să acorde de îndată un ajutor, deoarece fratele mai mare a părăsit curtea, J.T. a luat imediat un cric și a încercat să ridice mașina.
„Nu mă puteam mișca”, a spus Stephen, tatăl celor doi. „Eram complet blocat. Totul era în mâinile lui J.T. Nu credeam că poate să ridice mașina și mă gândeam că totul este terminat”.
După ridicarea mașinii, J.T. a plecat în căutarea fratelui mai mare pentru ca acesta să anunțe serviciul de urgență. La sosirea ambulanței s-a putut constata că Stephen avea doar câteva coaste fracturate. „Niciun organ intern nu a fost afectat. A fost un miracol”, a declarat Stephen, care a revenit acasa după doar 2 zile.
O săptămână mai târziu, părinții lui J.T., și-au filmat fiul în timp ce acesta încerca să ridice din nou mașina. De această dată însă nu a mai reușit. Atunci când l-au întrebat de unde a avut putere să o ridice în ziua accidentului, acesta a răspuns pur și simplu: „Îngerii”.
„Cred că bunicul meu și sora mea, ambii decedați, l-au ajutat”, a afirmat Stephen. Apoi mama băiatului, Jodi, a spus: „Acest lucru reprezintă un miracol. Alfel nu aș putea să-mi explic. Cred că avem responsabilitatea de a le spune oamenilor că miracolele există”.

Traducere: Liviu Ursu



Sursa:it.aleteia.org

joi, 20 aprilie 2017

miercuri, 19 aprilie 2017

Hugh Jackman: "Sunt creștin și îmi dedic fiecare rol lui Dumnezeu"

Hugh Jackman, confirmând că a acceptat să joace rolul apostolului Pavel într-un film despre viața personajului biblic, a vorbit în public despre credința sa creștină.

Într-un interviu acordat revistei Parade, actorul a spus că de mic participa la slujbele diferitelor Biserici și a ajuns să creadă că într-o zi va deveni și el predicator.

"Sunt creștin. Am fost tot timpul în Biserici. Când eram de 13 ani am avut o premoniție ciudată: că într-o zi voi fi la amvon, precum preotul predicator pe care l-am văzut", a mărturisit el.
Foto: Anton Ivanov/Shutterstock

Jackman a adăugat că îi place foarte mult să recite deoarece îi oferă un sentiment de pace și îi dedică toate interpretările lui Dumnezeu.

"Poate părea ciudat. În momentele de glorie, atletul Eric Liddell spunea: "Când alerg, simt că sunt plăcut lui [Dumnezeu]". Simt această plăcere atunci când recit, și totul este bine, mai ales pe scenă", a mai spus Jackman.

"Simt că toată lumea este în căutarea unui sentiment sau a cuiva care ne poate uni. Noi îl numim "Dumnezeu". În fiecare seară, înainte de a urca pe scenă, mă opresc și îmi dedic munca lui Dumnezeu, mă încredințez Lui."

Jackman se pregătește să joace într-un film în care va interpreta rolul apostolului Pavel, dând un nou accent convertirii, misiunii și încarcerării Apostolului neamurilor.

Jackman va fi și producătorul filmului, împreună cu Matt Damon și Ben Affleck. Cel care a scris scenariul este Matt Cook.

Traducere: ACC


Sursa:it.aleteia.org