luni, 10 iulie 2017

Să mai și râdem...

Ai carte, ai cu ce să te ştergi la fund!
http://fs.gallup.unm.edu/folclor11.pdf
Iubeşte-ţi copilul ca şi cum ar fi al tău!
http://fs.gallup.unm.edu/folclor10.pdf
Decât repede şi bine, mai degrabă încet şi prost!
http://fs.gallup.unm.edu/folclor9.pdf
Cine-i harnic şi munceşte are tot ce vrea,
cine-i leneş şi chiuleşte are tot aşa!

http://fs.gallup.unm.edu/folclor8.pdf
Dovada supremă că există fiinţe inteligente în afara
Pământului este că nu au încercat să ne contacteze!

http://fs.gallup.unm.edu/folclor7.pdf
Cum îţi aşterni, cum vine altul şi se culcă în locul tău!
http://fs.gallup.unm.edu/folclor6.pdf
Ca românu’ nu-i nici unu’: unde-s mulţi, putea fi unu’!
http://fs.gallup.unm.edu/Bancuri5.pdf
Mai bine burtos de la bere, decât cocoşat de la muncă!
http://fs.gallup.unm.edu/Bancuri4.pdf
Fie pâinea cât de rea, tot ţi-o fură cineva!
http://fs.gallup.unm.edu/Bancuri3.pdf
Cine râde la urmă e mai încet la minte
http://fs.gallup.unm.edu/Bancuri2.pdf
Viaţa e tristă la noi, în schimb salariul e hazliu
http://fs.gallup.unm.edu/Bancuri.pdf


by Florentin Smarandache

vineri, 30 iunie 2017

Fiecare cu ziua lui de naștere :)

Fiecare își serbează, măcar o dată în an, ziua de naștere. Dar ce spuneți când o companie este sărbătorită? Astăzi este ocazia celor de la Dacia Plant... da. La mulți ani Dacia Plant! 15 ani!

De 15 ani, românii se bucură de o gamă variată de produse bio, ceaiuri nenumărate care ajută la menținerea sănătății, a recuperării ei sau pur și simplu diverse cure, etc.


Fiind un brand autohton, eu zic că ar trebui să îi apreciem și să ne aprovizionăm mereu cu produsele lor culese din diverse părți ale țării unde aerul curat și pacea naturii pregătesc miracole.

În farmacii naturiste sau pe site-ul producătorului (www.daciaplant.ro) veți găsi foarte multe produse, surprize, reduceri și oferte interesante.

„Dacia Plant a fost fondata in anul 2002 de citiva tineri pasionati care au vrut sa demonstreze ca produsele naturale sunt eficiente, sigure si ii ajuta cu adevarat pe oameni sa fie mai sanatosi”.

Intrați numai pe site... și veți descoperi frumoasa lume Dacia Plant.

Cu ocazia împlinirii a 15 ani, Dacia Plant va organiza un concert în Piața Sfatului din Brașov, iar printre artiștii care vor urca pe scenă se numără și trupa Phoenix.



vineri, 16 iunie 2017

Nihil sine Musica!

Am auzit de „Nihil sine Deo” sau „Nihil sine morte”, dar la mine se aplică mai cu seamă „Nihil sine musica!”

Muzica este tot ce am mai bun!


Dacă ar dispărea muzica de pe mapamond într-o zi? Dacă toți oamenii ar surzi subit? Cred că omenirea ar continua să existe, dar viața ar fi mai plictisitoare, lipsită de sens și frumusețe acustică.


De când eram foarte mic, ascultam muzică clasică... eram pur și simplu înnebunit de ea, Pentru întâia oară cred că radiul mi-a adus în timpane liniile acestea melodice apoi am început să le caut. Treptat mi-am adunat o colecție serioasă de CD-uri și DVD-uri ca un adevărat meloman.


Eu cred că, muzica, pentru a te bucura cu adevărat de ea, nu doar ascultă, ea trebui înțeleasă. Deseori, prin intermediul ei ni se transmit sentimentele compozitorului – sufletul gândului său. Cu ajutorul muzicii, ne întoarcem în timp, trăim pentru câteva clipe într-un secol de mult apus, dar regăsit… De fapt, inclusiv prin muzică se poate face istorie. Ea ne aduce în prezent o parte din trecut, din patrimoniul omenirii.
Muzica poate trezi în tine sentimente pe care înainte nu le cunoșteai; să nască în lăuntrul tău dorințe de care nu erai conștient. Și, cel mai frumos, muzica vorbește într-o limbă în care poate fi înțeleasă de oricine! „Este limbajul infinitului”, după Voltaire.
Când mă gândesc că o piesă sau alta a fost ascultată de atâtea persoane, din timpuri și locuri diferite, mă face să cred că trăiesc într-un continuu prezent, trăiesc cu ei, veșnic… eu voi trece, dar altcineva va asculta aceste piese! Da, „muzica este mijlocul care ne permite să comunicăm cu viața de apoi”, spunea compozitorul Robert Schumann.


Am aprofundat de atunci mult problema muzicii și, recunosc, m-a inspirat enorm. Atât de mult încât de câțiva ani lucrez la un proiect livresc ce are în centru tocmai tema muzicii. Este o îmbinare interesantă, inovativă și sper că va fi receptată bine de către cititori. Dar până atunci...


Știați că...
... în Evul Mediu exista meseria de ce se numea „broscar”? Activitatea lui se desfășura în general seara și trebuia să umble pe malul apei pentru a o lovi ca astfel broaștele să se sperie și să plece ca astfel să-i lase pe mai marii vremii să aibă un somn liniștit...
... că sunetul, are nevoie de 3 secunde pentru a parcurge un kilometru, pe când fulgerul se vede instantaneu...
... că balenele albastre sunt inteligente, au ureche muzicală și unele reușesc să facă vocalize până la un sfert de oră, fără întrerupere, stând nemișcați, cu capul în sus, fără să mai inspire aer. Femelele putând asculta această declarație de dragoste de la o depărtare chiar și de 9 km. Concertele lor pot dura ore sau chiar câteva zile în șir.
... că Parasaurolophus era un dinozaur cu cioc de rață și cap muzical. Când respira prin nas aerul trecea printr-un tub din vârful capului, emițând un sunet ca de trompetă[1].
... că un imn găsit în Siria, pe o tăbliță de piatră din 1400 î.Hr., este cel mai vechi cântec scris cunoscut până azi[1].
... că la origine, cuvântul „muzică”, are grecescul „musiké”, care înseamnă „arta muzelor”.
... că Grecia are unul dintre cele mai lungi imnuri din lume, cu 158 de strofe[2].
... că Neil Armstrong a luat cu el o înregistrare a celebrei simfonii „Din lumea nouă” de Dvorak, pentru a descoperi o lume nouă – Luna[3].


Dacă iubești muzica clasică atunci trebuie să știi că între 1 și 9 iulie va avea loc cea de-a III-a ediție a Marilor Serate Muzicale ale Bucureștiului, eveniment ce reunește interpreți de renume, din țară și din străinătate ce vor interpreta cele mai frumoase lucrări clasice. Spectacolele vor avea loc la Opera Comică pentru Copii, între 1 și 6 iulie și  pe scena Ateneului Român, între 7 și 9 iulie. Evenimentul este organizat de Primăria Municipiului București și Fundaţia Euterpe în parteneriat cu Opera Comică pentru Copii.
Poți consulta programul complet pentru fiecare zi, precum și artiștii care vor concerta aici sau: https://www.facebook.com/MarileSerate/?fref=ts

Și acum, îmi vine să adorm lin, ca un râu cristalin ce alunecă spre marea viselor, pe caldele note ale cântului Wiegenlied (Op. 49) de Johannes Brahms. Pleoapele pline de griji și gânduri, se închid treptat, precum poarta masivă a unei cetăți. Nimic să nu-mi tulbure somnul… 


[1]5000 de lucruriuimitoare, Ed. Litera, București, 2013, p. 111.
[2]5000 de lucruriuimitoare, Ed. Litera, București, 2013, p. 111.
[3]5000 de lucruriuimitoare, Ed. Litera, București, 2013, p. 111.


[1]5000 de lucruriuimitoare, Ed. Litera, București, 2013, p. 23.

luni, 12 iunie 2017

joi, 8 iunie 2017

elefant.ro%20

luni, 5 iunie 2017

Interesant: https://www.facebook.com/MMotivation.ro/videos/1634875580141072/

miercuri, 10 mai 2017

„Apele cele mari nu pot să stingă dragostea, şi râurile n-ar putea s-o înece.” - Cântarea Cântărilor 8:7
Părinţii mei au fost căsătoriţi timp de 55 de ani. Într-o dimineaţă, pe când cobora scările ca să pregăteacă micul dejun, mama a făcut infarct. Tatăl meu a prins-o, a ridicat-o cum a putut şi a urcat-o în maşină. Cu toată viteza, tot timpul în depăşire şi nerespectând regulile, a reuşit să o ducă la spital. Din nefericire, era prea târziu.
În timpul înmormântării, tatăl meu nu a scos niciun cuvânt, privirea lui părea pierdută. Aproape că nici nu a plâns. În acea noapte, toţi copiii am stat cu el. Într-o atmosferă de durere şi nostalgie, ne-am amintit câteva momente vesele din viaţa noastră de familie. La un moment dat, tatăl meu ne-a cerut să-l ducem la cimitir. Am încercat să-l convingem că era noapte şi nu puteam să facem asta. „Nu vă certaţi, vă rog, cu un om care tocmai a pierdut-o pe cea care i-a fost alături timp de 55 de ani...” A urmat un moment de linişte respectuoasă şi apoi am plecat la cimitir.
Ajunşi la mormânt, tatăl meu a mângâiat piatra, a plâns şi a început să ne spună: „Au fost 55 de ani frumoşi! Ştiţi? Nimeni nu poate vorbi despre iubirea adevărată dacă nu ştie ce înseamnă să petreci astfel viaţa cu o femeie... Amândoi am trecut prin momente de criză. Când mi-am schimbat serviciul, ne-am făcut bagajele, am vândut casa şi ne-am mutat în alt oraş. Am împărtăşit bucuria de a ne vedea copiii cu facultatea terminată; am plâns unul lângă altul la pierderea celor dragi, ne-am rugat împreună în saloanele de spital; ne-am avut alături la durere şi ne-am iertat greşelile unul altuia... Copii, acum ea s-a dus şi sunt mulţumit. Ştiţi de ce? Pentru că a plecat înaintea mea şi nu a trebuit să treacă prin agonia şi durerea de a mă îngropa, de a rămâne singură după plecarea mea. Sunt eu cel care trece prin aceasta şi Îi mulţumesc lui Dumnezeu! O iubesc atât de mult încât n-aş fi dorit ca ea să sufere...”
Ricardo Martinez



marți, 9 mai 2017

„Voi sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă.” - Matei 5:14
Două pietricele trăiau între altele în albia unui râu. Se distingeau pentru că erau de un albastru intens. Când ieșea soarele, străluceau ca două bucățele de cer. Discutau în fiecare zi despre ce își doreau să ajungă.
Într-o zi, au fost adunate de un om. Un timp s-au sufocat în diverse cutii până când cineva le-a luat și le-a turtit pe un perete, plasându-le într-un lăcaș de ciment lipicios. Au plâns, au implorat, au insultat, au amenințat, dar două lovituri de ciocan le-au împins și mai mult în acel ciment.
De atunci s-au tot gândit cum să scape. S-au împrietenit cu un fir de apă, care, din când în când, curgea peste ele, și i-au spus: „Scurge-te pe sub noi și scoate-ne din peretele ăsta nenorocit!” Firicelul de apă le-a ascultat și, după câteva luni, cele două pietricele jucau puțin în locașul lor din perete.
Într-o zi, în sfârșit au căzut. De pe pământ, contemplau locul de unde căzuseră. Era un splendid mozaic format din mii de pietricele, reprezentând chipul lui Iisus Hristos. Dar în figura Lui era ceva ciudat... era orb... Pietricelele au înțeles în sfârșit.
În întunericul în care căzuseră, fără să observe, omul care făcea curățenie le-a măturat și le-a aruncat la gunoi.
Humberto Agudelo



luni, 24 aprilie 2017

Testamentul unui bunic pentru nepoții săi

Un bunic le-a lăsat nepoților săi o serie de sfaturi din experiența personală. Dar mesajul său poate fi o învățătură pentru mulți.

La sfatul fiicei sale, James Flanagan le-a scris o scrisoare nepoților pe care aceștia să o citească când vor ajunge la maturitate. Difuzată pe rețelele sociale după moartea autorului, scrisoarea a fost deja vizualizată de milioane de ori.

„Dragă Ryan, Conor, Brendan, Charlie și Mary Catherine,

Fiica mea Rachel, care dă dovadă de înțelepciune și atenție, a insistat să vă scriu câteva sfaturi, din experiența vieții mele. Am început să vă scriu de azi, 8 aprilie 2012, cu o zi înainte de a împlini 72 de ani.

Sunteți un dar minunat de la Dumnezeu, atât pentru noi cât și pentru lume. Amintiți-vă aceasta, mai ales în vremuri dificile.

Nu vă fie frică de nimeni și de nimic atunci când vine vorba de a vă trăi viața. Urmați-vă visele și speranțele, chiar dacă acestea par imposibil de atins pentru alții. Mulți oameni nu fac ceea ce-și doresc sau ce ar trebui să facă, de teama de a nu fi judecați. Evitați pesimiștii! Ce poate fi mai rău decât să te uiți în urmă și să spui: „aș fi făcut asta sau cealaltă.“ Asumați-vă riscul de a face greșeli.

Toți oamenii sunt la fel. Unii poartă haine frumoase, au diplome și titluri (pentru o vreme), au putere și își doresc ca voi să credeți că sunt deasupra altora. Nu-i credeți! Acești oameni au aceleași dubii, aceleași temeri și speranțe ca și voi. Mănâncă, beau și dorm ca voi. Întrebați-i asupra autorității lor, dar fiți atenți la modul în care o veți face.

Faceți-vă o listă cu ceea ce v-ar place să realizați: să călătoriți, să învățați o meserie, să stăpâniți o limbă, să cunoașteți pe cineva în mod special... Să faceți în așa fel încât lista să fie suficient de lungă și în fiecare an încercați să vă împliniți o parte din dorințe. Nu lăsați pe mâine ceea ce puteți face azi (sau luna viitoare, sau anul următor). Faceți în așa fel încât lucrurile să se întâmple. Cel mai bun moment pentru a începe un astfel de proiect este acum!

Fiți buni și-i ajutați pe apropiații voștri, în special pe cei mai fragili și pe copii. Fiecare persoană care se confruntă cu dificultăți și ar putea avea nevoie de ajutorul vostru.

Citiți cât mai multe cărți. Cărțile sunt o sursă incredibilă de plăcere, de înțelepciune și de inspirație. Nu au nevoie nici de baterii, nici de conexiune, vă pot însoți peste tot.

Fiți sinceri!

Călătoriți în mod constant, mai ales în tinerețe. Nu așteptați să aveți „suficienți bani“, nu așteptați să vină „momentul potrivit“, acest lucru nu se va întâmpla niciodată. Faceți-vă pașaportul acum!

Alegeți-vă profesia în funcție de ceea ce vă place să faceți. Desigur, vor exista dificultăți, dar munca voastră trebuie să o faceți cu multă bucurie. Aveți grijă să nu vă alegeți profesia doar pentru bani, fiindcă acest lucru vă va paraliza sufletele.

Nu țipați. Acest lucru nu funcționează și te va răni și pe tine și pe cei din jurul tău. De fiecare dată când am țipat, a fost un eșec.

Respectați-vă întotdeauna promisiunile făcute copiilor. Nu spuneți „vom vedea“ când vreți să spuneți „nu“. Copiii așteaptă să li se spună adevărul.

Să nu spuneți niciodată cuiva că-l iubiți dacă nu este adevărat.

Trăiți în armonie cu natura: ieșiți în aer liber, plimbați-vă în păduri, în munți, la mare, în desert... Este important pentru sufletul vostru.

Îmbrățișați-i pe cei pe care îi iubiți. Spuneți-le cât de mult contează pentru voi, nu așteptați până când va fi prea târziu.

Fiți recunoscatori".

Traducere: ACC


Sursa:it.aleteia.org

duminică, 23 aprilie 2017

Patru motive pentru a recita Rozariul în fiecare zi: legătura cu Fatima

de Tom Hoopes
Acest an marchează cea de-a 100-a aniversare a aparițiilor de la Fatima. Mesajul de la Fatima despre „convertirea păcătoșilor” ajunge în mod providențial la un an după Anul Milostivirii.
Totodată, aș dori să subliniez și importanța celui de-al doilea mesaj de la Fatima: recitarea Rozariului în fiecare zi.
Familia mea recită Rozariul în fiecare zi, de când fiica mea, Cecilia, avea nouă ani. Eram redactor la National Catholic Register când mi-a spus: „Tată, la locul de muncă continui să spui cât de important este Rozariul. Noi acasă de ce nu îl recităm niciodată?”.
Din acel moment am început să-l recităm și suntem extrem de recunoscători. Iată patru motive pentru care ar trebui să o faceți și voi:
1. Rozariul zilnic oferă familiei vostre „o pauză de rugăciune” în fiecare zi. De-a lungul anilor, am descoperit că, atunci când recităm Rozariul suntem mai uniți și mai puternici ca familie.
De ce? Sfântul Ioan Paul al II-lea descrie motivul în Scrisoarea sa despre Rozariu: „Rugați-vă Rozariul pentru fii, și chiar mai mult împreună cu ei, educându-i de mici la acest moment de rugăciune zilnică. Reprezintă un ajutor spiritual care nu trebuie desconsiderat”.
Rozariul oferă o pauză familiei ocupate, reduce la tăcere zgomotul lumii, ne unește și ne face să ne concentrăm asupra lui Dumnezeu și nu asupra noastră. Într-o familie realizează minuni, atât la nivel psihologic, cât și afectiv. Dar, de asemenea, face mult mai mult.
2. Rozariul zilnic ne dăruiește o enormă putere spirituală în lupta noastră împotriva păcatului.
Este o lecție pe care o uităm tot timpul. În viața spirituală, puterea noastră nu este de ajuns. Ne putem gândi că suntem buni sau virtuoși, dar oricând o ispită neașteptată ne poate învinge.
Aceste lucruri ne sunt amintite de Catehism și de Constituția pastorală Gaudium et Spes. Omul trebuie să lupte pentru a face tot ceea ce este drept. Cu sacrificiul personal și cu ajutorul harului divin, reușește să ajungă la integritatea sa interioară.
Răspunsul Scripturii la această problemă este reprezentat de îndemnul repetat la rugăciune. Dacă ne dorim să avem o șansă în viața noastră creștină, avem nevoie de un timp regulat, sistematic și concentrat pentru a ne conecta la puterea spirituală a lui Isus Cristos, Domnul nostru și la Maria, Mama noastră.
3. Recitarea Rozariului reprezintă lucrul cel mai bun pe care putem să-l facem pentru Biserică în vremuri de încercări.
Papa Francisc a amintit că atunci când era Episcop în Argentina s-a alăturat unui grup care recita Rozariul cu Sfântul Părinte Ioan Paul al II-lea: „Mă rugam în mijlocul poporului lui Dumnezeu, din care făceam parte eu și toți cei care erau în acel loc, conduși de către Păstorul nostru... Am simțit că acel om, ales să conducă Biserica, reparcurgea un drum până la Mama sa din ceruri, un drum început încă din copilărie... Am înțeles prezența Mariei în viața Papei. Din acel moment recit în fiecare zi misterele Rozariului”.
4. Recitarea Rozariului va schimba lumea
La Fatima, Fecioara Maria a spus-o în mod expres: „Rugați-vă Rozariul în fiecare zi pentru a aduce pace în lume”.
Dedicarea familiei mele la Rozariul zilnic a crescut după atacurile teroriste din 11 septembrie 2001, când Papa Ioan Paul al II-lea a cerut Rozarii zilnice pentru pace.
Recitarea Rozariului nu este un lucru ușor, iar de multe ori recitarea lui devine mecanică sau din obligație. Chiar și așa are valoare. Pentru noi și pentru întreaga lume. În fiecare zi.

Traducere: Liviu Ursu

sâmbătă, 22 aprilie 2017

Incredibila poveste a Papei care a cerut ajutor din Purgator

Papa Inocențiu al III-lea a fost unul dintre cei mai influenți papi din istorie. Pontificatul său a durat 18 ani (1198-1216). El a fost acela care i-a acordat Sfântului Francisc de Assisi și micului său grup de adepți, permisiunea de a fonda Ordinul Fraților Minori. De asemenea, el a fost acela care a convocat Conciliul al IV-lea din Lateran (1215), în care a fost definită la nivel dogmatic doctrina transsubstanțierii.
A făcut mari eforturi pentru a combate ereziile și pentru a respinge invazia hoardelor musulmane în Europa. Energia sa se datora în mare parte vârstei neobișnuite la care a fost ales papă: avea doar 37 de ani.
După 18 de ani de pontificat, muri subit. Imediat după moarte, i-a apărut Sfintei Lutgarda de Aywieres, în Belgia. Sfânta Lutgarda este considerată una dintre marile mistice ale secolului al XIII-lea, și cunoscută pentru miracole care au avut loc prin mijlocirea sa, viziuni și un extraordinar talent pentru predare.
Când Papa Inocențiu i-a apărut, i-a mulțumit pentru rugăciunile oferite în timpul vieții sale, explicându-i totodată și faptul că nu a ajuns direct în cer. Se afla în Purgator pentru a se curăți de trei lipsuri precise pe care le-a săvârșit în viață.
Conform doctrinei catolice, atunci când un creștin moare și nu are nicio pedeapsă de ispășit pentru păcatele sale, poate ajunge direct în cer. Mulți însă, vor trece înainte prin Purgator, pentru a se curăța și pentru a putea ajunge fără nicio pată în fața lui Dumnezeu.
Papa Inocențiu i-a cerut Sfintei Lutgarda să se roage pentru el, iar în ceea ce privește Purgatorul a spus: „Cât este de îngrozitor! și va dura secole, dacă nu mă ajutați. În numele Mariei, am primit favorul de a veni și a vă ruga: ajutați-mă!”.
Sufletele care ajung în Purgator nu reușesc să se elibereze de pedeapsa purificării prin propriile merite, ci noi care rămânem pe această lume putem să le oferim rugăciuni și penitențe pentru a le alina suferințele.
Cât timp trebuie să ne rugăm și să ne sacrificăm pentru un suflet? Nu știm acest lucru, dar Sfântul Augustin a scris în Confesiunile sale că mama sa, Sfânta Monica, între aproximativ zece și cinsprezece ani după moarte, încă a mai cerut rugăciuni pentru ea.
În lumea spirituală nu există timp, dar Purgatoriul poate „să dureze” echivalentul a mulți ani în lumea materială, până când sufletul repară consecințele păcatelor sale deja iertate. Să-l rugăm întotdeauna pe Dumnezeu ca, în harul Său, să țină cont de rugăciunile noastre și de sacrificiile noastre și să aline durerea sufletelor din Purgator.

Traducere: Liviu Ursu

vineri, 21 aprilie 2017

Un copil își salvează tatăl dintr-un accident și atribuie meritul îngerilor



Pe 30 iulie 2016, în Idaho (SUA), un copil în vârstă de 8 ani a salvat viața tatălui său, după ce o mașină la care acesta lucra a căzut peste el și i-a strivit trupul.
Micuțul J.T. Parker, fratele său mai mare Mason de 17 ani și tatăl lor se aflau în curtea casei atunci când a avut loc accidentul. Văzând cele întâmplate și fiind unicul care putea să acorde de îndată un ajutor, deoarece fratele mai mare a părăsit curtea, J.T. a luat imediat un cric și a încercat să ridice mașina.
„Nu mă puteam mișca”, a spus Stephen, tatăl celor doi. „Eram complet blocat. Totul era în mâinile lui J.T. Nu credeam că poate să ridice mașina și mă gândeam că totul este terminat”.
După ridicarea mașinii, J.T. a plecat în căutarea fratelui mai mare pentru ca acesta să anunțe serviciul de urgență. La sosirea ambulanței s-a putut constata că Stephen avea doar câteva coaste fracturate. „Niciun organ intern nu a fost afectat. A fost un miracol”, a declarat Stephen, care a revenit acasa după doar 2 zile.
O săptămână mai târziu, părinții lui J.T., și-au filmat fiul în timp ce acesta încerca să ridice din nou mașina. De această dată însă nu a mai reușit. Atunci când l-au întrebat de unde a avut putere să o ridice în ziua accidentului, acesta a răspuns pur și simplu: „Îngerii”.
„Cred că bunicul meu și sora mea, ambii decedați, l-au ajutat”, a afirmat Stephen. Apoi mama băiatului, Jodi, a spus: „Acest lucru reprezintă un miracol. Alfel nu aș putea să-mi explic. Cred că avem responsabilitatea de a le spune oamenilor că miracolele există”.

Traducere: Liviu Ursu



Sursa:it.aleteia.org

joi, 20 aprilie 2017


miercuri, 19 aprilie 2017

Hugh Jackman: "Sunt creștin și îmi dedic fiecare rol lui Dumnezeu"

Hugh Jackman, confirmând că a acceptat să joace rolul apostolului Pavel într-un film despre viața personajului biblic, a vorbit în public despre credința sa creștină.

Într-un interviu acordat revistei Parade, actorul a spus că de mic participa la slujbele diferitelor Biserici și a ajuns să creadă că într-o zi va deveni și el predicator.

"Sunt creștin. Am fost tot timpul în Biserici. Când eram de 13 ani am avut o premoniție ciudată: că într-o zi voi fi la amvon, precum preotul predicator pe care l-am văzut", a mărturisit el.
Foto: Anton Ivanov/Shutterstock

Jackman a adăugat că îi place foarte mult să recite deoarece îi oferă un sentiment de pace și îi dedică toate interpretările lui Dumnezeu.

"Poate părea ciudat. În momentele de glorie, atletul Eric Liddell spunea: "Când alerg, simt că sunt plăcut lui [Dumnezeu]". Simt această plăcere atunci când recit, și totul este bine, mai ales pe scenă", a mai spus Jackman.

"Simt că toată lumea este în căutarea unui sentiment sau a cuiva care ne poate uni. Noi îl numim "Dumnezeu". În fiecare seară, înainte de a urca pe scenă, mă opresc și îmi dedic munca lui Dumnezeu, mă încredințez Lui."

Jackman se pregătește să joace într-un film în care va interpreta rolul apostolului Pavel, dând un nou accent convertirii, misiunii și încarcerării Apostolului neamurilor.

Jackman va fi și producătorul filmului, împreună cu Matt Damon și Ben Affleck. Cel care a scris scenariul este Matt Cook.

Traducere: ACC


Sursa:it.aleteia.org

luni, 10 aprilie 2017

Lecturile lunii martie 2017


Martie

01 martie – Savatie Baștovoi, Antiparenting, Ed. Cathisma, București, 2017 (apx. 77p.A4).
06 martie – Paulin Lecca, De la moarte la viață, Ed. Paideia, București, 2011 (apx. 77p.A4).
07 martie – Claudiu Lucian Pop, Viața ca o profeție: alungând umbra clipelor ce nu mai sunt, Ed. Surorilor Lauretane, Baia Mare, 2016 (apx. 37p.A4).
10 martie – Maica Tereza - Cuvântul trăit: o nouă și vie chemare la rugăciune, Ed. Galaxia Gutenberg, Târgu Lăpuș, 2016 (apx. 57p.A4).
14 martie – Pr. Eugen Drăgoi, Diamante spirituale, vol. 1, Ed. Partener, Galați, 2011 (apx. 7p.A4).
17 martie – Ksthleen ONeal Gear, W. Michael Gear, Trădarea, Ed. Rao, București, 2013 (apx. 177p.A4).
18 martie – Florence Morse Kingsley, Ștefan, un soldat al Crucii, Ed. Little Lamb, Suceava (apx. 77p.A4).
21 martie – Pr. Constantin Necula, Ogorul cu îngeri, Ed. Agnos, Sibiu, 2015 (apx. 77p.A4).
22 martie – Francois Mauriac, Viata lui Isus, Ed. Bună ziua, București, 1990 (apx. 77p.A4).
24 martie – Vasilis Argiriadis, Atâta cât poți: mic Pateric al orașelor, Ed. Egumenița, Galați, 2016 (apx. 17p.A4).
25 martie – Selma LagerloofLegende despre Isus, Ed. Universalia, Craiova, 1990 (apx. 77p.A4).
31 martie – Avva Efrem Filotheitul, Sfaturi duhovnicești, Ed. Egumenița, Galați, 2011 (apx. 57p.A4).

Cărți lecturate: 12 adică aproximativ 814 pagini A4.

luni, 3 aprilie 2017

Cd-ul „Pricesne cântece religioase” de la Libertatea – 3 aprilie 2017

Incepand de luni, 3 aprilie 2017, la toate chioscurile de ziare veti putea gasi cd-ul “Pricesne cantece religioase” de la Libertatea.
Pret cd : 9.99 lei.
Nu detinem alte informatii. Promo.

marți, 28 martie 2017

Cum să percep iubirea lui Dumnezeu în viața mea



De Pr. Carlos Padilla

De câte ori în viață trecem prin experiențe pe care nu le înțelegem și care pe neașteptate, într-o zi, pe cale, încep să aibă sens și se așează la locul potrivit”.

Atunci înțelegem că acel moment dificil sau aceea persoană cărei nu i-am dat multă importanță a fost crucială în drumul meu și în creșterea mea.

Ne dorim să înțelegem totul imediat. Ne-ar plăcea să cunoaștem sensul întregului drum și să descoperim mereu mâna ce ne ghidează.

De aceea uneori sunt momente când vedem viața în plinătatea ei, cum o vede Dumnezeu. Vedem și cum Dumnezeu ne conduce. Privind înapoi, pare că au sens multe lucruri. Este mai ușor să vedem lucrurile ca Dumnezeu, în El au sens.

Părintele Josef Kentenich zicea: ”Viața mea este un covor văzut pe dos. Câte fire împletite! Munca mea este să văd covorul pe față. Privind covorul pe față ce văd? Chiar dacă pe dos se văd multe fire împletite, pe față este  armonie!”

Cu mâna Sa iubitoare Dumnezeu ne conduce. Poate nu o văd în momentele întunecate prin care trec, când nimic nu este clar.

În acele momente nu știu bine ce vrea Dumnezeu, nici măcar ce vreau eu. Nu înțeleg planul Său, nu percep iubirea Sa. Vedem firele împletite și ne răzvrătim împotriva vieții.

Nu vreau să trăiesc fără lumină. Nu vreau tristețe. Vreau să fiu mereu fericit. Viața pentru noi de multe ori e doar o succesiune de zile. Unele întunecate, altele însorite. Unele triste, altele fericite.

Pentru Dumnezeu, însă, e mereu același drum, drumul fericirii noastre. Dumnezeu ne dăruiește momente de care să ne prindem, momente care devin stânca de care să ne susținem toată viața.

E adevărat că ne-ar plăcea să percem tot timpul iubirea Sa, toată afecțiunea și protecția în viața noastră, dar nu se întâmplă așa. În timpul Botezului, îmi place să zic că în acele clipe Dumnezeu îmbrățișează copilul.

Uit, dar Dumnezeu mă binecuvântează fiind copil, și nu uită niciodată sigiliul Său de iubire. Imprimă iubirea Sa în inima mea pentru totdeauna. Îi aparțin pentru eternitate.

Apoi viața ne tulbură, e adevărat, și drumurile se împletesc. Uităm iubirea Lui. Nu ne mai amintim îmbrățișarea Lui, nici privirea Lui, nici surâsul Lui. Ne rămâne doar gustul amar al pierderii. În tumultul vieții încetăm să mai atingem iubirea Lui, ce e mereu aproape de noi.

Da, în acele clipe poate nu ajunge să îmi amintesc că într-o anumită zi El m-a binecuvântat când eram copil. Dar e adevărat. Am fost consacrat ca și fiu pentru totdeauna. Chiar dacă eu uit, Dumnezeu nu uită niciodată. Cu toate acestea nu încetez să văd în fiecare zi cât e de dificil pentru omul de astăzi să perceapă iubirea Lui Dumnezeu în viața sa.

Zicea părintele Kentenich: ”Să fiu convins că mă iubește, și că eu pot să fiu ceva pentru El. Sună comic ca eu să fiu ceva pentru El, dar depersonalizarea noastră a propus multe. Da, zicem că aceasta e umilință, dar nu e umilință!

Trebuie să fiu ceva pentru Dumnezeu? Da, e limpede că pot să fiu ceva pentru Dumnezeu, întrucât m-a creat ca ființă liberă. El dorește colaborarea mea. Vrea colaborarea mea; pot să fiu ceva pentru El.

Dacă am reuși să convingem pe majoritatea credincioșilor, acolo unde lucrăm, că ei sunt obiectul iubirii Lui Dumnezeu, în ei s-ar trezi tot ceea ce este nobil. Dar în general nu reușim”.

Este dificil să ne știm iubiți de Dumnezeu în profunzime. Să convingem pe cineva de iubirea Lui Dumnezeu pentru el. Când aceea iubire e slabă în viața noastră, cât de dificil este să reușim să atingem iubirea lui Dumnezeu!

Momentele în care știm că suntem iubiți de cineva, de persoane concrete, de Dumnezeu însuși, sunt momente de lumină. O lumină puternică care ne ajută să vedem cât valorăm pentru Dumnezeu.

Sunt clipe în care nu contează altceva deoarece avem ceea ce e mai important. Nu mai contează păcatele mele, nici trecutul sau viitorul meu. Contează doar iubirea lui Dumnezeu care mă cuprinde.

Clipe în care valorez nu pentru ceea ce am făcut nici pentru ceea ce sunt, ci sunt iubit fără să se țină cont de meritele mele. Iubirea nu se merită niciodată. Sunt iubit în mod gratuit și unic.

Sunt momentele în care totul se blochează și lumina învinge întunericul. Mi-ar plăcea să am mai multă lumină în viața mea. Mai multe momente gratuite, în care nu trebuie să demostrez nimic și în care pot să fiu eu însumi. Vreau mai multe momente de soare și mai puține de întuneric. Mai multă iubire de la Dumnezeu și de la oameni.


Traducere: AMR

luni, 27 martie 2017

De la ce vine litera „i” din denumirea produselor App

duminică, 26 martie 2017

Patru motive pentru a recita Rozariul în fiecare zi: legătura cu Fatima

de Tom Hoopes
Acest an marchează cea de-a 100-a aniversare a aparițiilor de la Fatima. Mesajul de la Fatima despre „convertirea păcătoșilor” ajunge în mod providențial la un an după Anul Milostivirii.
Totodată, aș dori să subliniez și importanța celui de-al doilea mesaj de la Fatima: recitarea Rozariului în fiecare zi.
Familia mea recită Rozariul în fiecare zi, de când fiica mea, Cecilia, avea nouă ani. Eram redactor la National Catholic Register când mi-a spus: „Tată, la locul de muncă continui să spui cât de important este Rozariul. Noi acasă de ce nu îl recităm niciodată?”.
Din acel moment am început să-l recităm și suntem extrem de recunoscători. Iată patru motive pentru care ar trebui să o faceți și voi:
1. Rozariul zilnic oferă familiei vostre „o pauză de rugăciune” în fiecare zi. De-a lungul anilor, am descoperit că, atunci când recităm Rozariul suntem mai uniți și mai puternici ca familie.
De ce? Sfântul Ioan Paul al II-lea descrie motivul în Scrisoarea sa despre Rozariu: „Rugați-vă Rozariul pentru fii, și chiar mai mult împreună cu ei, educându-i de mici la acest moment de rugăciune zilnică. Reprezintă un ajutor spiritual care nu trebuie desconsiderat”.
Rozariul oferă o pauză familiei ocupate, reduce la tăcere zgomotul lumii, ne unește și ne face să ne concentrăm asupra lui Dumnezeu și nu asupra noastră. Într-o familie realizează minuni, atât la nivel psihologic, cât și afectiv. Dar, de asemenea, face mult mai mult.
2. Rozariul zilnic ne dăruiește o enormă putere spirituală în lupta noastră împotriva păcatului.
Este o lecție pe care o uităm tot timpul. În viața spirituală, puterea noastră nu este de ajuns. Ne putem gândi că suntem buni sau virtuoși, dar oricând o ispită neașteptată ne poate învinge.
Aceste lucruri ne sunt amintite de Catehism și de Constituția pastorală Gaudium et Spes. Omul trebuie să lupte pentru a face tot ceea ce este drept. Cu sacrificiul personal și cu ajutorul harului divin, reușește să ajungă la integritatea sa interioară.
Răspunsul Scripturii la această problemă este reprezentat de îndemnul repetat la rugăciune. Dacă ne dorim să avem o șansă în viața noastră creștină, avem nevoie de un timp regulat, sistematic și concentrat pentru a ne conecta la puterea spirituală a lui Isus Cristos, Domnul nostru și la Maria, Mama noastră.
3. Recitarea Rozariului reprezintă lucrul cel mai bun pe care putem să-l facem pentru Biserică în vremuri de încercări.
Papa Francisc a amintit că atunci când era Episcop în Argentina s-a alăturat unui grup care recita Rozariul cu Sfântul Părinte Ioan Paul al II-lea: „Mă rugam în mijlocul poporului lui Dumnezeu, din care făceam parte eu și toți cei care erau în acel loc, conduși de către Păstorul nostru... Am simțit că acel om, ales să conducă Biserica, reparcurgea un drum până la Mama sa din ceruri, un drum început încă din copilărie... Am înțeles prezența Mariei în viața Papei. Din acel moment recit în fiecare zi misterele Rozariului”.
4. Recitarea Rozariului va schimba lumea
La Fatima, Fecioara Maria a spus-o în mod expres: „Rugați-vă Rozariul în fiecare zi pentru a aduce pace în lume”.
Dedicarea familiei mele la Rozariul zilnic a crescut după atacurile teroriste din 11 septembrie 2001, când Papa Ioan Paul al II-lea a cerut Rozarii zilnice pentru pace.
Recitarea Rozariului nu este un lucru ușor, iar de multe ori recitarea lui devine mecanică sau din obligație. Chiar și așa are valoare. Pentru noi și pentru întreaga lume. În fiecare zi.

Traducere: Liviu Ursu

De ce unii oameni au parte de miracole și alții nu?

Sfânta Scriptură relatează minunile făcute de profeți și de apostoli, dar mai ales de Isus. Care este însă planul divin din spatele acestor minuni?

Biblia vorbește adesea despre minunile făcute de Dumnezeu, de către discipolii și apostolii săi prin vindecarea bolnavilor și învierea morților. Toate acestea se află în cele patru Evanghelii și în Faptele Apostolilor din Noul Testament, dar și în Vechiul Testament au fost făcute vindecări, ca atunci când Arhanghelul Rafael l-a vindecat pe Tobias din orbirea lui. Toate aceste afirmații spun că minunile au fost făcute în caz de nevoie. Dar minunile pe care Domnul le realizează prin mijlocirea sfinților și a fericiților sunt doar pentru o afirmare a adevărului absolut, sau pentru că persoana vindecată în mod miraculos face parte dintr-un plan special, spre deosebire de cei care nu au parte de miracolul vindecării? 
(Întrebarea unui cititor)

Don Francesco Carensi, profesor de Sfânta Scriptură la o Facultate de Teologie din centrul Italiei, răspunde.

Pentru a răspunde la întrebarea cititorului, vom încerca să aprofundăm unele aspecte ale minunilor lui Isus, așa cum sunt prezentate în Evanghelii. Ele ne mărturisesc  că Isus a întâlnit un număr mare de persoane afectate de diverse boli (șchiopi, orbi, surzi, paralitici), boli psihice ("posedați", în care găsim diferite tipuri de boli, cum ar fi epilepsie, schizofrenie, care ar fi putut avea la origine o posedare demonică), și chiar infirmități mai puțin grave (leproși, hemoragie, soacra lui Petru).

Evanghelii subliniază că Isus are grijă de cei bolnavi și-i vindecă. Isus vede într-o persoană bolnavă, relaționându-se cu totalitatea ființei sale, o persoană cu deschidere dispusă să creadă, dornică nu numai de vindecare fizică sau psihică, ci de ceea ce-i poate da sens vieții sale. Așadar Isus ne învață că îngrijirea este în primul rând relaționarea cu celălalt, cu compasiunea unui om (Isus împărtășește slăbiciunea omului) întâlnește o umanitate rănită.

Vindecările făcute de Isus în trup și în spirit este un semn al eliberării definitive de rău și de moarte. Puterea actelor sale de vindecare este de fapt aceeași cu puterea evenimentului pascal. Mai mult, Isus, prin suferința sa, și prin chinurile răbdate până la moarte, împărtășește pe deplin suferința omului.

Dar ne întrebăm: de ce atât de mulți oameni au avut parte de un miracol în viața lor, iar alții nu? De ce atât de mulți oameni suferă, și mulți oameni, probabil, se întorc de la credință în fața tăcerii lui Dumnezeu, nu numai pentru că nu au parte de miracole, ci pentru că nu primesc răspuns la cererile lor bune, de a trăi o viață plină de iubire și de a da sens vieților lor?

Răspunsul se află în taina crucii lui Cristos, care a luat asupra sa toate aspectele vieții umane în profunzimea lor și cu toate contradicțiile lor. Se citește în scrisoarea către Evrei: "Isus, în zilele trupului Său, a adus, cu strigăt şi cu lacrimi, cereri şi rugăciuni către Cel ce putea să-L mântuiască din moarte şi auzit a fost pentru evlavia Sa. Şi deşi era Fiu, a învăţat ascultarea din cele ce a pătimit, și desăvârşindu-Se, S-a făcut tuturor celor ce-L ascultă pricină de mântuire veşnică". (Evrei 5,7-9). "Ascultarea" (hypake) pe care Hristos a învățat-o din suferința sa constă în aderarea în mod radical la planul lui Dumnezeu, care l-a condus în alegerile decisive din viața sa. Supunerea în fața voinței Tatălui este adesea prezentată în Noul Testament ca o trăsătură caracteristică a comportamentului lui Isus (Marcu 14:36; Ioan 4:34; 10:18).

Pavel în special subliniază modul în care ascultarea lui Hristos s-a manifestat în suferința morții (Filipeni 2,8; Romani 5:19). Dar ceea ce Scrisoarea către Evrei pune mai mult în lumină, în armonie deplină cu relatarea evanghelică a Patimilor, este faptul că această ascultare nu a fost spontană și evidentă, ci a fost necesar un angajament puternic și un efort susținut de a depăși teama naturală de moarte. Aspectul specific al ministerului lui Cristos este acceptarea liberă, deși dureroasă, a morții care nu este cu siguranță voită de Tatăl, ci impusă de circumstanțele concrete ale istoriei. Modul în care rugăciunea Sa a fost ascultată, ne ajută să înțelegem retrospectiv acest fapt.

Ne întrebăm: e posibil ca Tatăl să nu-l fi ascultat pe Isus pentru a-l scăpa de moarte? Însă Fiul acceptă în mod liber, din iubire, de a merge la moartea sa. Răspunsul Tatălui este învierea. Așadar, Dumnezeu îi ascultă întotdeauna pe copiii săi, dar în ce mod rămâne necunoscut, rămâne în misterul tăcerii lui Dumnezeu.

Traducere: ACC


Sursa:it.aleteia.org