marți, 28 martie 2017

Cum să percep iubirea lui Dumnezeu în viața mea



De Pr. Carlos Padilla

De câte ori în viață trecem prin experiențe pe care nu le înțelegem și care pe neașteptate, într-o zi, pe cale, încep să aibă sens și se așează la locul potrivit”.

Atunci înțelegem că acel moment dificil sau aceea persoană cărei nu i-am dat multă importanță a fost crucială în drumul meu și în creșterea mea.

Ne dorim să înțelegem totul imediat. Ne-ar plăcea să cunoaștem sensul întregului drum și să descoperim mereu mâna ce ne ghidează.

De aceea uneori sunt momente când vedem viața în plinătatea ei, cum o vede Dumnezeu. Vedem și cum Dumnezeu ne conduce. Privind înapoi, pare că au sens multe lucruri. Este mai ușor să vedem lucrurile ca Dumnezeu, în El au sens.

Părintele Josef Kentenich zicea: ”Viața mea este un covor văzut pe dos. Câte fire împletite! Munca mea este să văd covorul pe față. Privind covorul pe față ce văd? Chiar dacă pe dos se văd multe fire împletite, pe față este  armonie!”

Cu mâna Sa iubitoare Dumnezeu ne conduce. Poate nu o văd în momentele întunecate prin care trec, când nimic nu este clar.

În acele momente nu știu bine ce vrea Dumnezeu, nici măcar ce vreau eu. Nu înțeleg planul Său, nu percep iubirea Sa. Vedem firele împletite și ne răzvrătim împotriva vieții.

Nu vreau să trăiesc fără lumină. Nu vreau tristețe. Vreau să fiu mereu fericit. Viața pentru noi de multe ori e doar o succesiune de zile. Unele întunecate, altele însorite. Unele triste, altele fericite.

Pentru Dumnezeu, însă, e mereu același drum, drumul fericirii noastre. Dumnezeu ne dăruiește momente de care să ne prindem, momente care devin stânca de care să ne susținem toată viața.

E adevărat că ne-ar plăcea să percem tot timpul iubirea Sa, toată afecțiunea și protecția în viața noastră, dar nu se întâmplă așa. În timpul Botezului, îmi place să zic că în acele clipe Dumnezeu îmbrățișează copilul.

Uit, dar Dumnezeu mă binecuvântează fiind copil, și nu uită niciodată sigiliul Său de iubire. Imprimă iubirea Sa în inima mea pentru totdeauna. Îi aparțin pentru eternitate.

Apoi viața ne tulbură, e adevărat, și drumurile se împletesc. Uităm iubirea Lui. Nu ne mai amintim îmbrățișarea Lui, nici privirea Lui, nici surâsul Lui. Ne rămâne doar gustul amar al pierderii. În tumultul vieții încetăm să mai atingem iubirea Lui, ce e mereu aproape de noi.

Da, în acele clipe poate nu ajunge să îmi amintesc că într-o anumită zi El m-a binecuvântat când eram copil. Dar e adevărat. Am fost consacrat ca și fiu pentru totdeauna. Chiar dacă eu uit, Dumnezeu nu uită niciodată. Cu toate acestea nu încetez să văd în fiecare zi cât e de dificil pentru omul de astăzi să perceapă iubirea Lui Dumnezeu în viața sa.

Zicea părintele Kentenich: ”Să fiu convins că mă iubește, și că eu pot să fiu ceva pentru El. Sună comic ca eu să fiu ceva pentru El, dar depersonalizarea noastră a propus multe. Da, zicem că aceasta e umilință, dar nu e umilință!

Trebuie să fiu ceva pentru Dumnezeu? Da, e limpede că pot să fiu ceva pentru Dumnezeu, întrucât m-a creat ca ființă liberă. El dorește colaborarea mea. Vrea colaborarea mea; pot să fiu ceva pentru El.

Dacă am reuși să convingem pe majoritatea credincioșilor, acolo unde lucrăm, că ei sunt obiectul iubirii Lui Dumnezeu, în ei s-ar trezi tot ceea ce este nobil. Dar în general nu reușim”.

Este dificil să ne știm iubiți de Dumnezeu în profunzime. Să convingem pe cineva de iubirea Lui Dumnezeu pentru el. Când aceea iubire e slabă în viața noastră, cât de dificil este să reușim să atingem iubirea lui Dumnezeu!

Momentele în care știm că suntem iubiți de cineva, de persoane concrete, de Dumnezeu însuși, sunt momente de lumină. O lumină puternică care ne ajută să vedem cât valorăm pentru Dumnezeu.

Sunt clipe în care nu contează altceva deoarece avem ceea ce e mai important. Nu mai contează păcatele mele, nici trecutul sau viitorul meu. Contează doar iubirea lui Dumnezeu care mă cuprinde.

Clipe în care valorez nu pentru ceea ce am făcut nici pentru ceea ce sunt, ci sunt iubit fără să se țină cont de meritele mele. Iubirea nu se merită niciodată. Sunt iubit în mod gratuit și unic.

Sunt momentele în care totul se blochează și lumina învinge întunericul. Mi-ar plăcea să am mai multă lumină în viața mea. Mai multe momente gratuite, în care nu trebuie să demostrez nimic și în care pot să fiu eu însumi. Vreau mai multe momente de soare și mai puține de întuneric. Mai multă iubire de la Dumnezeu și de la oameni.


Traducere: AMR

luni, 27 martie 2017

De la ce vine litera „i” din denumirea produselor App

duminică, 26 martie 2017

Patru motive pentru a recita Rozariul în fiecare zi: legătura cu Fatima

de Tom Hoopes
Acest an marchează cea de-a 100-a aniversare a aparițiilor de la Fatima. Mesajul de la Fatima despre „convertirea păcătoșilor” ajunge în mod providențial la un an după Anul Milostivirii.
Totodată, aș dori să subliniez și importanța celui de-al doilea mesaj de la Fatima: recitarea Rozariului în fiecare zi.
Familia mea recită Rozariul în fiecare zi, de când fiica mea, Cecilia, avea nouă ani. Eram redactor la National Catholic Register când mi-a spus: „Tată, la locul de muncă continui să spui cât de important este Rozariul. Noi acasă de ce nu îl recităm niciodată?”.
Din acel moment am început să-l recităm și suntem extrem de recunoscători. Iată patru motive pentru care ar trebui să o faceți și voi:
1. Rozariul zilnic oferă familiei vostre „o pauză de rugăciune” în fiecare zi. De-a lungul anilor, am descoperit că, atunci când recităm Rozariul suntem mai uniți și mai puternici ca familie.
De ce? Sfântul Ioan Paul al II-lea descrie motivul în Scrisoarea sa despre Rozariu: „Rugați-vă Rozariul pentru fii, și chiar mai mult împreună cu ei, educându-i de mici la acest moment de rugăciune zilnică. Reprezintă un ajutor spiritual care nu trebuie desconsiderat”.
Rozariul oferă o pauză familiei ocupate, reduce la tăcere zgomotul lumii, ne unește și ne face să ne concentrăm asupra lui Dumnezeu și nu asupra noastră. Într-o familie realizează minuni, atât la nivel psihologic, cât și afectiv. Dar, de asemenea, face mult mai mult.
2. Rozariul zilnic ne dăruiește o enormă putere spirituală în lupta noastră împotriva păcatului.
Este o lecție pe care o uităm tot timpul. În viața spirituală, puterea noastră nu este de ajuns. Ne putem gândi că suntem buni sau virtuoși, dar oricând o ispită neașteptată ne poate învinge.
Aceste lucruri ne sunt amintite de Catehism și de Constituția pastorală Gaudium et Spes. Omul trebuie să lupte pentru a face tot ceea ce este drept. Cu sacrificiul personal și cu ajutorul harului divin, reușește să ajungă la integritatea sa interioară.
Răspunsul Scripturii la această problemă este reprezentat de îndemnul repetat la rugăciune. Dacă ne dorim să avem o șansă în viața noastră creștină, avem nevoie de un timp regulat, sistematic și concentrat pentru a ne conecta la puterea spirituală a lui Isus Cristos, Domnul nostru și la Maria, Mama noastră.
3. Recitarea Rozariului reprezintă lucrul cel mai bun pe care putem să-l facem pentru Biserică în vremuri de încercări.
Papa Francisc a amintit că atunci când era Episcop în Argentina s-a alăturat unui grup care recita Rozariul cu Sfântul Părinte Ioan Paul al II-lea: „Mă rugam în mijlocul poporului lui Dumnezeu, din care făceam parte eu și toți cei care erau în acel loc, conduși de către Păstorul nostru... Am simțit că acel om, ales să conducă Biserica, reparcurgea un drum până la Mama sa din ceruri, un drum început încă din copilărie... Am înțeles prezența Mariei în viața Papei. Din acel moment recit în fiecare zi misterele Rozariului”.
4. Recitarea Rozariului va schimba lumea
La Fatima, Fecioara Maria a spus-o în mod expres: „Rugați-vă Rozariul în fiecare zi pentru a aduce pace în lume”.
Dedicarea familiei mele la Rozariul zilnic a crescut după atacurile teroriste din 11 septembrie 2001, când Papa Ioan Paul al II-lea a cerut Rozarii zilnice pentru pace.
Recitarea Rozariului nu este un lucru ușor, iar de multe ori recitarea lui devine mecanică sau din obligație. Chiar și așa are valoare. Pentru noi și pentru întreaga lume. În fiecare zi.

Traducere: Liviu Ursu

De ce unii oameni au parte de miracole și alții nu?

Sfânta Scriptură relatează minunile făcute de profeți și de apostoli, dar mai ales de Isus. Care este însă planul divin din spatele acestor minuni?

Biblia vorbește adesea despre minunile făcute de Dumnezeu, de către discipolii și apostolii săi prin vindecarea bolnavilor și învierea morților. Toate acestea se află în cele patru Evanghelii și în Faptele Apostolilor din Noul Testament, dar și în Vechiul Testament au fost făcute vindecări, ca atunci când Arhanghelul Rafael l-a vindecat pe Tobias din orbirea lui. Toate aceste afirmații spun că minunile au fost făcute în caz de nevoie. Dar minunile pe care Domnul le realizează prin mijlocirea sfinților și a fericiților sunt doar pentru o afirmare a adevărului absolut, sau pentru că persoana vindecată în mod miraculos face parte dintr-un plan special, spre deosebire de cei care nu au parte de miracolul vindecării? 
(Întrebarea unui cititor)

Don Francesco Carensi, profesor de Sfânta Scriptură la o Facultate de Teologie din centrul Italiei, răspunde.

Pentru a răspunde la întrebarea cititorului, vom încerca să aprofundăm unele aspecte ale minunilor lui Isus, așa cum sunt prezentate în Evanghelii. Ele ne mărturisesc  că Isus a întâlnit un număr mare de persoane afectate de diverse boli (șchiopi, orbi, surzi, paralitici), boli psihice ("posedați", în care găsim diferite tipuri de boli, cum ar fi epilepsie, schizofrenie, care ar fi putut avea la origine o posedare demonică), și chiar infirmități mai puțin grave (leproși, hemoragie, soacra lui Petru).

Evanghelii subliniază că Isus are grijă de cei bolnavi și-i vindecă. Isus vede într-o persoană bolnavă, relaționându-se cu totalitatea ființei sale, o persoană cu deschidere dispusă să creadă, dornică nu numai de vindecare fizică sau psihică, ci de ceea ce-i poate da sens vieții sale. Așadar Isus ne învață că îngrijirea este în primul rând relaționarea cu celălalt, cu compasiunea unui om (Isus împărtășește slăbiciunea omului) întâlnește o umanitate rănită.

Vindecările făcute de Isus în trup și în spirit este un semn al eliberării definitive de rău și de moarte. Puterea actelor sale de vindecare este de fapt aceeași cu puterea evenimentului pascal. Mai mult, Isus, prin suferința sa, și prin chinurile răbdate până la moarte, împărtășește pe deplin suferința omului.

Dar ne întrebăm: de ce atât de mulți oameni au avut parte de un miracol în viața lor, iar alții nu? De ce atât de mulți oameni suferă, și mulți oameni, probabil, se întorc de la credință în fața tăcerii lui Dumnezeu, nu numai pentru că nu au parte de miracole, ci pentru că nu primesc răspuns la cererile lor bune, de a trăi o viață plină de iubire și de a da sens vieților lor?

Răspunsul se află în taina crucii lui Cristos, care a luat asupra sa toate aspectele vieții umane în profunzimea lor și cu toate contradicțiile lor. Se citește în scrisoarea către Evrei: "Isus, în zilele trupului Său, a adus, cu strigăt şi cu lacrimi, cereri şi rugăciuni către Cel ce putea să-L mântuiască din moarte şi auzit a fost pentru evlavia Sa. Şi deşi era Fiu, a învăţat ascultarea din cele ce a pătimit, și desăvârşindu-Se, S-a făcut tuturor celor ce-L ascultă pricină de mântuire veşnică". (Evrei 5,7-9). "Ascultarea" (hypake) pe care Hristos a învățat-o din suferința sa constă în aderarea în mod radical la planul lui Dumnezeu, care l-a condus în alegerile decisive din viața sa. Supunerea în fața voinței Tatălui este adesea prezentată în Noul Testament ca o trăsătură caracteristică a comportamentului lui Isus (Marcu 14:36; Ioan 4:34; 10:18).

Pavel în special subliniază modul în care ascultarea lui Hristos s-a manifestat în suferința morții (Filipeni 2,8; Romani 5:19). Dar ceea ce Scrisoarea către Evrei pune mai mult în lumină, în armonie deplină cu relatarea evanghelică a Patimilor, este faptul că această ascultare nu a fost spontană și evidentă, ci a fost necesar un angajament puternic și un efort susținut de a depăși teama naturală de moarte. Aspectul specific al ministerului lui Cristos este acceptarea liberă, deși dureroasă, a morții care nu este cu siguranță voită de Tatăl, ci impusă de circumstanțele concrete ale istoriei. Modul în care rugăciunea Sa a fost ascultată, ne ajută să înțelegem retrospectiv acest fapt.

Ne întrebăm: e posibil ca Tatăl să nu-l fi ascultat pe Isus pentru a-l scăpa de moarte? Însă Fiul acceptă în mod liber, din iubire, de a merge la moartea sa. Răspunsul Tatălui este învierea. Așadar, Dumnezeu îi ascultă întotdeauna pe copiii săi, dar în ce mod rămâne necunoscut, rămâne în misterul tăcerii lui Dumnezeu.

Traducere: ACC


Sursa:it.aleteia.org

sâmbătă, 25 martie 2017

Miracolul prin care casa Fecioarei Maria a ajuns din Nazaret la Loreto

Devoțiunea mariană față de Doamna Noastră de la Loreto a luat naștere după istorisirea transferului miraculos a casei în care Fecioara Maria a trăit la Nazaret.
Micuța casă de piatră, a devenit un vestigiu protejat de către catolicii din Țara Sfântă. Sub acel acoperiș, „îngerul Domnului a vestit Mariei, și ea a zămislit de la Spiritul Sfânt”. Aici, potrivit unor tradiții, ar fi trăit și Sfânta Familie.
După secole, în 1291, într-o perioadă de expansiune islamică și înainte de sosirea cruciaților în Nazaret, casa Sfintei Familii a dispărut într-un mod inexplicabil și, tot într-un mod inexplicabil a apărut în orașul Tersatz, în vechea Dalmație, regiunea balcanică care corespunde astăzi teritoriilor Croației, Muntenegrului și Bosniei și Herțegovinei.
Preotul local, care era foarte bolnav, a fost vindecat printr-un miracol. A avut și o viziune în care Fecioara Maria i-a spus: „Aceasta este casa în care Isus a fost zămislit prin lucrarea Sfântului Spirit și în care Sfânta Familie a trăit la Nazaret”.
Casa Sfintei Familii a fost transferată în întregime din Nazaret la Tersatz, fără să fie demolată.
Poporul a început să facă pelerinaje în acest loc, obținând multe haruri și miracole. Guvernatorul local, deși impresionat de cele întâmplate, a trimis patru cercetători în Țara Sfântă pentru a confirma dacă este cu adevărat casa Fecioarei Maria.
În Nazaret, trimișii au găsit doar temeliile casei și uimirea locuitorilor orașului cu privire la dispariția sa. Temeliile aveau aceleași dimensiuni cu cele apărute la Tersatz, păstrate și astăzi în Bazilica Bunei Vestiri din Nazaret.
Cu aproximativ trei ani mai târziu, are loc un nou miracol: la 10 decembrie 1294, casa Maicii Domnului este purtată pe Marea Mediterană până în pădurile din Loreto. Credincioșii își amintesc atunci o profeție a Sfântului Francisc de Assisi: „Loreto va fi unul dintre cele mai sfinte locuri din lume. Acolo se va construi o bazilică în cinstea Doamnei Noastre de la Loreto”. Bazilica ridicată în jurul casei a devenit unul dintre cele mai mari sanctuare din Europa.
La cererea Bisericii s-au efectuat diverse studii de către ingineri, arhitecți, fizicieni, istorici și experți care, cu cât analizau mai mult cazul, cu atât mai mult le rezulta apatiția inexplicabilă a casei:
1. Este așezată pe pământ, fără nicio bază și este posibil să se treacă o bară de fier pe sub ea, fără niciun obstacol.
2. Pietrele construcției nu există în Italia, fiind prezente numai în regiunea Nazaretului, în Țara Sfântă.
3. Ușa este din lemn de cedru care, de asemenea, nu există în Italia, și se găsește în Palestina.
4. Pietrele pereților au fost unite cu ajutorul unui fel de ciment făcut din sulfat de calciu și praf de cărbune, amestec utilizat în Palestina în timpul lui Isus, dar necunoscut în Italia la momentul apariției casei la Loreto.
5. Dimensiunile casei corespund perfect cu cele ale temeliei rămasă la Nazaret.
6. Casa, mică și simplă, urmează stilul nazarinean al epocii lui Isus.
Fenomenul apariției casei Doamnei Noastre de la Loreto nu a putut să fie explicat de oamenii de știință care l-au studiat. Nu este o coincidență faptul că Fecioara de la Loreto este protectoarea aviației, în amintirea transferului miraculos.

Traducere: Liviu Ursu


Sursa:it.aleteia.org

vineri, 24 martie 2017

Știința confirmă că viața începe chiar din momentul fecundării

Comunitatea științifică continuă să aducă dovezi pentru a demonstra că viața începe încă din momentul concepției (fecundării).
În ultima ediție a tratatului Dezvoltarea umană: The Developing Human: Clinically Oriented Embryology (Noțiuni clinice de embriologie), profesorii Keith Moore, T.V.N. Persaud și Mark Torchia au adus lămuriri importante în ceea ce privește dezvoltarea persoanei umane, fără a se depărta deloc de ceea ce înseamnă cu adevărat începutul unei vieți. Iată în continuare șase citate sugestive privind dezvoltarea fetală:
„Dezvoltarea umană este un proces continuu care începe din momentul fecundării unui ovocit provenit de la o femeie de către un spermatozoid provenit de la un bărbat”.
„Dezvoltarea umană începe în momentul fecundării, atunci când un ovocit fuzionează cu un spermatozoid, formând astfel o singură celulă, zigotul”.
„Toate structurile principale ale organismului uman se formează între săptămânile 4 și 8 de sarcină”.
„Mugurii membrelor superioare pot fi recunoscuți în zilele 26 sau 27 de sarcină sub forma unor mici umflături situate la nivelul pereților ventrolaterali ai organismului uman”.
„În săptămâna a 6-a, embrionii fac mișcări spontane, precum cele ale trunchiului sau ale membrelor în curs de dezvoltare”.
„La sfârșitul acestei săptămâni (săptămâna 8), embrionul prezintă toate caracteristicile umane distincte, deși în continuare capul reprezintă aproximativ jumătate din mărimea acestuia”.
Aceste citate subliniază încă odată faptul că fiecare ființă umană este unică și este o persoană vie încă din stadiile precoce ale dezvoltării sale. James Boop face un rezumat extrem de important al începutului vieții și al stadiilor următoare în volumul 2 al cărții sale, Viața umană și etica îngrijirilor de sănătate:
„Prima celulă a unei noi ființei umane apare în momentul concepției (fecundării), atunci când un spermatozoid viabil de la tată fuzionează cu un ovocit viabil de la mamă. Practic, în acest mod viața umană trece de la o generație la alta. În condițiile unui mediu optim și a unor componente genetice favorabile, această unică celulă dă naștere la trilioane de alte celule specializate și integrate care compun în final ființa umană în întregul ei ansamblu structural și funcțional.
Fiecare ființă vie din zilele noastre, și de fapt fiecare ființă vie care a existat vreodată pe pământ, și-a început existența în acest mod (ca celulă unică). Dacă această unică celulă sau orice stadiu al dezvoltării ei piere, individul moare, încetând astfel să existe ca organism viu. În biologia umană nu s-a descoperit până acum nicio excepție de la această regulă”.
În continuare, câteva citate suplimentare extrase din manuale și studii de medicină privind dezvoltarea fetală sau spuse de specialiști în domeniu care întăresc faptul că viața umană începe încă din momentul fecundării:
„Ciclul de viață al mamiferelor începe în momentul în care un spermatozoid fecundează un ovul”.
Okada et al., A role for the elongator complex in zygotic paternal genome demethylation, NATURE 463:554 (Jan. 28, 2010).
„Fecundarea este un proces amplu în cadrul căruia gameții haploizi ai femeii și ai bărbatului (ovulul și spermatozoidul) se unesc pentru a da naștere unui individ unic din punct de vedere genetic”.
Signorelli et al., Kinases, phosphatases and proteases during sperm capacitation, CELL TISSUE RES. 349(3):765 (Mar. 20, 2012).
„La mamifere, oviductul sau trompa falopiană reprezintă locul de unde pornește viața. După parcurgerea unui drum lung, spermatozoidul întâlnește ovocitul la nivelul unei zone specifice a oviductului, ampula, și astfel are loc fecundarea”.
Coy et al., Roles of the oviduct in mammalian fertilization, REPRODUCTION 144(6):649 (Oct. 1, 2012).
„Fecundarea – adică fuziunea gameților pentru a da viață – reprezintă punctul culminant al mai multor procese celulare intricate regulate”.
Marcello et al., Fertilization, ADV. EXP. BIOL. 757:321 (2013). National Institutes of Health, Medline Plus Merriam-Webster Medical Dictionary (2013).


Sursa:stiripentruviata.ro

Vrei o #MâncareCuNotificare?

#MâncareCuNotificare?
Nu, nu te anunță că ai mâncat prea mult!
Că ar trebui să mergi la magazin să cumperi un produs nou!
Nici nu te încurajează să mănânci totul dintr-o dată!
Sau că trebuie să împarți! :)

Pe salamurilor Semenic Extra de la Caroli apare un cadran termosensibil, un Carolimetru termic. ce le oferă consumatorilor o informație vitală: dacă produsele sunt păstrate sau nu la temperaturi optime.

Acest salam cu 90% carne, din seria #MâncareCuNotificare, indică pe etichetă diverse culori:
VERDE - indică faptul că temperatura este sub 8°C și că este păstrat optim.
GALBEN indică faptul că temperatura este peste  8° C, deci trebuie mutat într-un loc mai răcoros.

„La Caroli Foods există o preocupare continuă pentru calitatea produselor şi a proceselor. În acest sens se monitorizeaza continuu întregul lanţ frigorific al produselor - începand cu producţia și ambalarea în fabrica din Piteşti, continuand apoi cu depozitele din ţară, în timpul transportului cu maşinile frigorifice proprii şi terminand cu verificarea vitrinelor frigorifice ale magazinelor partenere” (Caroli.ro).

Informații suplimentare pe:


Nu ești curios de salamurilor Semenic Extra de la Caroli?
Eu am și plecat să le caut la supermarket! Tu?

joi, 23 martie 2017

Rugăciune pentru vindecare și eliberare în căsătorie

„Dacă însă cineva nu poartă grijă de ai săi şi mai ales de casnicii săi, s-a lepădat de credinţă şi este mai rău decât un necredincios.”
(1 Timotei 5.8)

Această rugăciune pentru vindecare și eliberare în căsătorie trebuie să fie recitată într-un mediu favorabil, și de preferință fără întrerupere.


În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Spirit,
Amin.
Doamne Isuse Cristoase, acum vreau să stau în prezența Ta și Te rog să-i trimiți pe îngerii Tăi să fie cu mine și să mi se alăture în rugăciunea ce o înalț pentru familia mea.

Am traversat momente dificile și dureroase, situații care au alungat pacea și liniștea întregii mele familii; situații care ne-au adus neliniște, teamă, nesiguranță, lipsă de încredere, lipsă de unitate.

Nu mai știu la cine să apelez, nici cui să-i cer ajutorul, dar sunt conștient că avem nevoie de intervenția Ta divină.

De aceea, prin puterea numelui Tău, Te rog rupe orice legătură și eliberează-ne de orice este rău în căsătoriile și relațiile familiei noastre din cei mai vechi strămoși până în ziua de azi; situații de nefericire în viața conjugală, de neîncredere între soți, obiceiuri păcătoase care s-au transmis din generație în generație în familiile noastre, ca un blestem. Toate acestea să nu ne mai atingă vreodată și să se îndepărteze de noi pentru totdeauna, prin puterea numelui și a sângelui Domnului nostru Isus Cristos.

Nu ține seamă, Isuse, de unde a început totul, care au fost cauzele. Vreau, prin puterea numelui Tău, să-Ți cer ca sângele Tău să se reverse peste toate generațiile trecute, pentru ca toată vindecarea și eliberarea necesară să-i atingă pe fiecare acum, prin puterea sângelui Tău răscumpărător.

Alungă, Doamne Isuse, orice lipsă de iubire pe care o putem trăi în familia noastră, situațiile de ură, resentimente, invidie, mânie, dorință de răzbunare, dorințe de separare. Toate acestea să se îndepărteze de la noi, Isuse, și să învingă prezența Ta în mijlocul nostru.

Prin puterea sângelui Tău, Isuse, pun capăt oricărui comportament de indiferență din casa noastră, pentru că el ne-a ucis iubirea. Renunț la mândria care mă împiedică să cer iertare, să-mi recunosc greșelile; renunț  la cuvintele negative spuse soțului/soției, cuvinte de blestem, cuvinte ce umilesc, cuvinte care dor și lasă urme adânci în inima celuilalt. Renunț la cuvintele nepotrivite care desconsideră, la blestemele proclamate de atâtea ori în casa noastră. Te implor, Isuse, revarsă sângele răscumpărător peste toate acestea. Vindecă-ne și să ne elibereze de consecințele care astăzi sunt reflectate în viața noastră din cauza acestor realități.

Renunț la blestemele rostite asupra casei în care locuiesc, la nemulțumirea de a trăi în această casă, de a nu mă simți fericit aici. Renunț la tot ceea ce aș fi putut spune rău în casa mea.

Renunț la cuvintele de nemulțumire pe care le-am rostit despre situația noastră economică, pentru că cu toate că am primit puțin, chiar dacă salariul lunar abia ne ajunge, nu ne-a lipsit nimic, Isuse.

Pentru tot ceea ce am greșit îți cer iertare. Iartă-mă pentru ingratitudine, pentru faptul de a nu putea să vad în familia mea, ceva ce mi se potrivește...

Iartă-mă, Isuse, pentru că știu că de multe ori am greșit. Vreau să renunț la aceste greșeli începând de azi.

Isuse, iartă-i pe cei din familia mea dacă cumva au necinstit taina căsătoriei. Privește-i cu milă și ajută-i să-și restabilească pacea în inimi.

Vreau să-ți cer, Doamne, să reverși Spiritul Tău cel Sfânt peste noi, peste fiecare membru al familiei mele. Spirite Sfinte, cu puterea și lumina Ta, binecuvântează toate generațiile din prezent, trecut și viitor.

Începând de astăzi, vreu ca în căsnicia mea și în toate familiile apropiaților mei să domnești Tu și Evanghelia Ta, să devenim cupluri profund angajate în respectarea sacralității căsătoriei, plini de iubire, loialitate, răbdare, bunătatea și respect.

Îți mulțumesc, Isuse, pentru că primești rugăciunea mea și asculți cererile mele.

Mă consacru și îi încredințez pe toți cei din familia mea Inimii Neprihănite a Sfintei Fecioarei Maria, pentru a ne proteja de orice atac al celui viclean.

Amin.

Traducere: ACC


Sursa:it.aleteia.org

Salamul SF!

Direct din viitor, a venit o nouă inovație pentru produsele din carne de la Caroli. Când spun salamul SF, nu este nici o glumă, pentru că acum, dacă vei cumpăra produse de la Caroli, pe eticheta acestora apare și un așa zis Carolimetru termic. Pe salamurilor Semenic Extra apare un cadran termosensibil ce le oferă consumatorilor o informație vitală: dacă produsele sunt păstrate sau nu la temperaturi optime.
Uite cum funcționează:
Acest salam, din seria #MâncareCuNotificare, dacă indică pe etichetă culoarea verde, înseamnă că temperatura la care se află produsul este de sub 8 grade Celsius și că este păstrat optim. Însă, dacă eticheta indică galbenul, această culoare ne avertizează că produsul se află la o temperatură mai mare și ar trebui mutat într-un loc mai răcoros.

Azi-mâine, chiar personajul Caroli ne va spuin ce și cum este cu vreun sortiment apărând ca în Războiul Stelelor holografic. Atunci nici nu vei știi ce să mai face... să mănânci sau să urmărești drăguța figurină... :) Însă până atunci, să ne bucurăm de o #MâncareCuNotificare și să ne documentăm mai mult pe:



Mierea este la ea acasă...


miercuri, 22 martie 2017

Rugăciune pentru un somn liniștit

Pentru a recupera pacea interioară și pentru a te odihni cu inima unită lui Dumnezeu

Dumnezeul meu,
acum când vocile au amuțit și zgomotele au încetat,
de aici, din pat, inima mea se înalță spre Tine, spunându-Ți:
Cred în Tine, nădăjduiesc în Tine și te iubesc cu toată puterea mea,
Mărire Ție, Doamne!
Încredințez în mâinile Tale osteneala și luptele,
bucuriile și dezamăgirile
acestei zile care a trecut.
Dacă nervii m-au trădat,
dacă impulsurile egoiste m-au dominat,
dacă am dat naștere la resentimente sau la tristețe,
Te rog să mă ierți, Doamne!
Fie-Ți milă de mine.
Dacă am fost necredincios,
dacă am pronunțat cuvinte în zadar,
dacă m-am lăsat condus de nerăbdare,
dacă am reprezentat vreo problemă pentru cineva,
Te rog să mă ierți, Doamne!
În această noapte nu vreau să adorm
până nu voi simți în suflet
siguranța milostivirii Tale,
dulcea Ta milostivire
complet gratuită.
Îți mulțumesc, Dumnezeul meu,
pentru că ai fost umbra răcoroasă
care m-a acoperit pe tot parcursul acestei zile.
Îți mulțumesc, deoarece
invizibil și afectuos
ai avut grijă de mine asemenea unei mame
în tot acest timp.
Doamne! În jurul meu
totul este liniștit și calm.
Trimite îngerul păcii în această casă.
Relaxează-mi nervii,
calmează-mi spiritul,
dizolvă-mi tensiunile,
inundă-mi ființa cu liniște și cu seninătate.
Veghează asupra mea, Părinte iubit,
în timp ce mă încredințez somnului,
asemenea unui copil care doarme fericit în brațele Tale.
Întru numele Tău, Doamne, mă voi odihni liniștit.
Amin.

Traducere: Liviu Ursu


Sursa:it.aleteia.org

marți, 21 martie 2017

Când voi întâlni persoana potrivită voi fi fericită că nu a mers cu nici o alta

În viața mea am întâlnit deja persoana nepotrivită și am lăsat-o să ajungă la inima mea. Am ignorat avertismentele lui Dumnezeu pentru a mă concentra asupra sentimentelor mele, care s-au dovedit a fi înșelătoare, dar am învățat lecții importante din toate acestea. Am învățat că a nu mai visa și a nu mai crede în iubire din cauza cuiva care nu a știut să mă aprecieze este o mare greșeală. Am învățat că a  avea încredere în Dumnezeu este lucrul cel mai corect, că este mult mai bine decât să am încredere în sentimentele mele. Am învățat că precum sunt unele persoane în viața mea pentru a mă răni, există și oameni pe care Dumnezeu mi-i trimite pentru a mă ajuta să mă vindec.

Când voi cunoaște persoana potrivită voi înțelege de ce nu a mers cu nici o alta, și atunci voi fi recunoscător. Persoana potrivită nu mă va înstrăina de Dumnezeu, ci mă va încuraja să-l caut și mă va iubi ca și cum mâine nu ar exista. Mă va mustra când voi greși și-mi va spune ceea ce ar trebui să fie schimbat. Persoana potrivită se va ruga pentru mine și mă va suporta, atunci când în loc să fiu floare voi fi spin. Mă va privi în ochi când voi plânge sau voi fi în disperare și mă va încredința că va rămâne mereu alături de mine.

Persoana potrivită va ajunge la inima mea într-un mod pur, pentru că înainte  va fi ajuns la Dumnezeu. Și când mă voi uita în ochii persoanei potrivite care va zâmbi, îmi voi aminti ceea ce a trebuit să îndur și voi zâmbi și eu. Îi voi mulțumi lui Dumnezeu pentru că m-a învățat că iubirea trece mult dincolo de cuvintele frumoase și pentru că a pus în viața mea pe cineva atât de special și unic. Eu nu voi fi acolo cu un creion și o hârtie pentru a-mi scrie povestea, pentru că nu depinde de mine, ci de Dumnezeu. Și împreună cu el, știi, totul este perfect.

Traducere: ACC


Sursa:it.aleteia.org

luni, 20 martie 2017

APARENȚELE ÎNŞALĂ. Poveste adevărată

Această poveste adevărată se întâmpla în America la sfârșitul secolului al XIX-lea. O doamnă şi soţul ei, au coborât din tren în Boston cu intenția de a ajunge la Universitatea Harvard. Erau îmbrăcați destul de modest: ea, într-o rochie de bumbac, el, îmbrăcat într-un costum simplu, nu chiar de cea mai bună calitate. S-au adresat, fără să fi avut o programare prealabilă, secretarei preşedintelui de la Universitatea Harvard. Secretara a ghicit imediat că aceștia veneau de la țară, că erau fermieri, care nu puteau avea nimic de a face cu Harvard.
– Dorim să-l vedem pe domnul preşedinte – a spus omul încet.
– Îmi pare rău, este foarte ocupat – a răspuns secretara.
– Aşteptăm – a replicat femeia.

 
Ore întregi, secretara i-a ignorat, în speranţa că cei doi, în cele din urmă se vor descuraja și vor pleca. Ei nu au plecat, ceea ce a făcut să crească frustrarea acesteia.
În cele din urmă a decis să-l deranjeze pe preşedinte, deşi era o corvoadă pe care ea mereu o evita .
– Poate dacă veți vorbi cu ei câteva minute, vor pleca – i-a spus secretara preşedintelui Universităţii. Acesta făcu o strâmbătură de dezgust, şi acceptă. Cu fruntea încruntată, dar cu demnitate, se îndreptă cu pas majestuos spre perechea care aștepta.
Femeia îi spuse:
– Am avut un fiu care a învățat la Harvard timp de un an. El a iubit Harvard-ul. A fost fericit aici, dar acum un an, a murit într-un accident. Soţul meu şi cu mine am vrea să construim ceva, undeva în campus, care să fie în memoria fiului nostru. Preşedintele nu a părut interesat.
– Doamnă – a spus acesta – nu putem ridica o statuie pentru fiecare persoană care a învățat la Harvard şi apoi a murit. Dacă am face-o, acest loc ar părea un cimitir.
– Oh, nu, replică repede femeia – nu dorim să se ridice o statuie. Ne-am gandit că am fi bucuroși să donăm o clădire universității Harvard.
Președintele a întors către ei privirea.
Aruncă o privire la rochia și la costumul simplu cu care cei doi erau îmbrăcați și exclamă apoi:
– O clădire!! Aveți cumva idee cât costă o clădire? Am investit peste șapte milioane și jumătate de dolari în clădirile de aici de la Harvard!
Pentru o clipă femeia a tăcut.
Președintele s-a gândit că poate acum se va putea debarasa de ei.
Femeia se întoarse către soțul său și îi spuse încet:
– Atât de puțin costă o universitate? De ce să nu construim noi de la început una nouă, a noastră ?
Soțul său acceptă.
Fața președintelui se întunecă de confuzie și uimire.
Domnul Leland Stanford şi soţia lui s-au ridicat şi au plecat, au călătorit până în Palo Alto, în California, unde au pus bazele universității care le poartă numele, Universitatea Stanford, în memoria unui fiu de care Harvard nu a mai fost interesat. Universitatea “Leland Stanford Junior” a fost inaugurată în 1891, în Palo Alto. “Junior”, deoarece onora memoria fiului bogatului latifundiar. Acesta era ‘memorialul‘ său.
Universitatea “Leland Stanford Junior”
Universitatea “Leland Stanford Junior”
În ziua de astăzi universitatea Stanford este pe locul întâi în lume, mai sus decât Harvard.
CE UȘOR TE POȚI ÎNȘELA ATUNCI CÂND JUDECI DUPĂ APARENȚE.!!!

Sursa:dincolodeaparente.com