duminică, 28 ianuarie 2018

Rugăciunea lui Neagu Djuvara

„Doamne, cu ce aș putea asemui clipa aceea a mea, când mă rugam în acel colț de biserică veche, cu martori doar lumânările tremurânde.

Și te-am rugat să mă ierți,

Și am plâns, și ai venit o clipă de mi-ai poruncit  –  o clipă, dar o clipă fără seamăn, o clipă atât de plină, că încăpeau în ea și tot trecutul meu, și tot pământul  –  incomensurabilă, incomparabilă cu altceva.

Nu din mine putea să fi izvorât asemenea plenitudine, ci din afară, de Undeva…

De atunci știu că ești… „.

Neagu Djuvara

miercuri, 24 ianuarie 2018

Badea Cârțan, un luptător pentru unirea românilor

La 24 ianuarie 1849, se năștea Gheorghe Cârțan, cunoscut sub numele de Badea Cârțan. Cioban simplu, originar din Cârțișoara, județul Sibiu, a rămas în istorie ca un luptător pentru unirea românilor din Transilvania cu cei din România, dedicându-și toată viața acestui scop.

Cel mai cunoscut gest al său este călătoria la Roma, pe jos, pentru a vadea cu propriii săi ochi monumentele care erau mărturii ale istoriei și credinței poporului român, dar și ale originii latine a acestui neam. Ajuns acolo, Badea Cârțan s-a dus mai întâi la Columna lui Traian, a poi a vizitat Bazilica Sfântul Petru și alte obiective cu mare încărcătură istorică și de credință.

În „Monografia satului Cârţişoara”, scrisă de Traian Cânduleţ şi Ilie Costache, se afirmă că Gheorghe Cârțan ajungând la Columna lui Traian, „cum era singur și al nimănui, cum se făcuse seară, s-a așezat pe trotuar și s-a culcat la picioarele Columnei. A doua zi dimineața, trecătorii, polițiștii, ziariștii, au avut o revelație: un țăran din Corjați, un dac la picioarele Columnei lui Traian. Presa din Roma a scris în ziua următoare: „Un dac a coborât de pe Columnă: cu plete, cu cămașă și cușmă, cu ițari și cu opinci”. I s-a publicat fotografia, i s-au luat interviuri.” Se pare că a făcut senzație la Roma, fiind invitat în mediile politice, culturale, jurnalistice din Italia, a fost primit cu simpatie și prietenie.

În lume au fost mulți călători celebri care și-au consacrat viața expedițiilor din dorința de a descoperi noi teritorii, ori pentru a se îmbogăți, Badea Cârțan a călătorit la Roma din dorința de a vedea cu ochii săi strămoșii poporului român.

În anul 1911, la 62 de ani, Badea Cârțan s-a stins din viață, fără a mai apuca să vadă ziua întregirii tuturor românilor, ziua în care Episcopul Greco-Catolic Iuliu Hossu, citind proclamația de unire, afirma: “Astăzi, prin hotărârea noastră, se înfăptuiește România Mare, una și nedespărțită, rostind fericiți, toți românii de pe aceste plaiuri: Ne unim pe veci cu Țara-Mamă, România! A biruit dreptatea! Acesta-i ceasul bucuriei noastre, bucuria unui neam întreg pentru suferințele veacurilor, purtate de un neam cu credință în Dumnezeu și cu nădejdea în dreptatea Lui”.


ACC

luni, 1 ianuarie 2018

Rugăciune la începutul noului an

Dumnezeule, încredințez în mâinile Tale anul care a trecut.
Îți mulțumesc, pentru că a fost o oportunitate de a te întâlni
și de a mă realiza ca persoană.
Sunt sigur că vei privi cu îndurare asupra păcatelor mele.
Încredințez în mâinile Tale noul an.
Tu, care depășești timpul și spațiul
vei fi întotdeauna cu mine. Sunt sigur de acest lucru.
Ajută-mă să descopăr prezența Ta pretutindeni.
Sporește-mi credința.
Dă-mi putere și perseverență în încercări.
Sunt sigur că nimic nu mi se va putea întâmpla
și nimic nu mă va putea birui, dacă Tu ești lângă mine.
Dumnezeule, ajută-mă ca în fiecare zi a anului care a început
să fac ceea ce este plăcut Ție
și ceea ce îi face fericiți pe cei care împart viața cu mine.
Amin.

Traducere: Liviu Ursu



Sursa:it.aleteia.org

De ce ne botezăm copiii?

Deși nu există o vârstă indicată pentru a intra în Biserică și a devenit creștin, Biserica Catolică are o lungă tradiție de a boteza copiii în primele săptămâni după naștere. Această practică este uneori contestată de cei care văd în această acțiune impunerea credinței unei persoane care nu își poate manifesta în mod voluntar dorința sau exprima credința.
Am auzit de mai multe ori următorul raționament: "Eu nu-mi botez copiii deoarece nu sunt conștienți. Vor decide ei mai târziu, în cazul în care doresc". Mi se pare un raționament nu tocmai bun din două motive:
1) Înscriem copiii la școală, chiar dacă ei nu ne-au cerut-o, crezând că educația dobândită le va face bine. Îi hrănim de mici chiar dacă ei nu cer de mâncare deoarece știm că astfel vor crește și vor trăi. Ca părinți, trebuie să ne întrebăm de ce nu am aplica același raționament și pentru botez, dacă o facem cu convingerea că prin botez se vor mântui.
2) Unii oameni văd botezul ca ceva ce încheie o etapă. Dar botezul este mai degrabă un punct de intrare în viața lui Cristos și a Bisericii. Niciodată nu este prea devreme pentru a începe. Doar astfel copiii vor avea toată viața lor să-și aprofundeze viața de credință susținuți de harurile baptismale. Botezul fiind „izvorul vieţii celei noi în Cristos, din care curge întreaga viaţă creştină” (CBC 1254).

În cele ce urmează, din dorința de a da mărturie despre credința care ne animă, propun pentru cei interesați câteva citate ale Sfintei Scripturi pe care se bazează practica străveche a Bisericii Catolice de a boteza copiii încă de mici.

Necesitatea botezului
Înainte de toate trebuie amintit că “a boteza (în greacă baptizein)înseamnă "a cufunda, a scufunda"; "cufundarea" în apă simbolizează înmormântarea catehumenului în moartea lui Cristos, de unde iese prin învierea împreună cu El ca făptură nouă" (2 Cor 5, 17; Gal 6, 15). Acest sacrament mai este numit "baia renaşterii şi înnoirii în Spiritul Sfânt" (Tit 3, 5), fiindcă simbolizează şi înfăptuieşte acea naştere din apă şi din Spirit fără de care "nimeni nu poate intra în Împărăţia lui Dumnezeu" (In 3, 5)”. (CBC 1214-1215)
Apostolul Pavel afirmă în epistola sa către Romani că:  „printr-un om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, aşa şi moartea a trecut la toţi oamenii, pentru că toţi au păcătuit în el”. Dacă citim Biblia în integralitatea sa, vom descoperi că: „nimeni nu e curat de întinăciune, chiar dacă viața lui ar fi o singură zi” (Iov 14, 4) și:„întru fărădelegi m-am zămislit și întru păcate m-a născut maica mea” (Ps. 50,6), precum și: „Ceea ce este născut din trup, trup este” (Ioan 3,6). Fapt pentru care, pe bună dreptate Catehismul Bisericii Catolice afirmă că: “născându-se cu o natură umană decăzută şi întinată de păcatul strămoşesc, copiii au şi ei nevoie de naşterea cea nouă prin Botez ca să fie eliberaţi de puterea întunericului şi să fie strămutaţi în Împărăţia libertăţii fiilor lui Dumnezeu, la care toţi oamenii sunt chemaţi”. (CBC 1250)
În scrisoarea sa către Coloseni, Sfântul Apostol Pavel compară botezul cu circumcizia: „În El aţi şi fost tăiaţi împrejur, cu tăiere împrejur nefăcută de mână, prin dezbrăcarea de trupul cărnii, întru tăierea împrejur a lui Hristos. Îngropaţi fiind împreună cu El prin botez, cu El aţi şi înviat prin credinţa în lucrarea lui Dumnezeu, Cel ce L-a înviat pe El din morţi. Iar pe voi care eraţi morţi, în fărădelegile şi în netăierea împrejur a trupului vostru, v-a făcut vii, împreună cu Sine, iertându-ne toate greşelile” (Coloseni 2, 11-13). Așa cum circumcizia a fost realizată în a 8-a zi după naștere și a însemnat întrarea în legământ cu Dumnezeu, Botezul prin care se intră în legământ cu Cristos se acordă și copiilor.

Sfânta Scriptură și botezul copiilor
Întâi de toate trebuie menționat că nicăieri în Sfânta Scriptură nu este scris că botezul copiilor ar fi interzis, fapt pentru care cei care interzic acest lucru nu au un fundament biblic. E adevărat că nu sunt nici mențiuni explicite în care un copil e botezat, dar sunt nenumărate exemple de familii întregi, printre care și copii, care primesc Botezul. De aceea Biserica Catolică învață că „orice fiinţă umană încă nebotezată, şi numai ea, este capabilă să primească botezul (CBC 1246)”.
Iată câteva exemple. Petru botează toată casa sutașului Corneliu, fără a se face mențiunea ce apare deseori în Sfânta Scriptură: „în afară de femei și de copii” (Faptele Apostolilor 10, 44-48). Un alt exemplu este cazul Lidiei care s-a botezat în urma predicării lui Pavel împreună cu întreaga sa familie (Faptele Apostolilor 16, 14-15).
Temnicerul care-i păzea pe Pavel și pe Sila la Tiatira s-a botezat împreună cu toată casa lui (Faptele Apostolilor 16, 33); Crispus, mai-marele sinagogii din Corint, împreună cu toată casa sa (Faptele Apostolilor 18, 8); Pavel le scrie corintenilor că a botezat și casa lui Ştefana (1 Corinteni 1,16).
În aceste texte citim cum toți cei din casă sunt botezați. După cum cuvântul "casă" înseamnă o familie sau chiar o realitate puțin mai mare, este mai mult ca sigur că și sugarii au fost botezați.

Condiții premergătoare botezului
În unele pasaje biblice, putem vedea cum credința unui adult este îndeajuns pentru mântuirea întregii sale familii. Temnicerul care-i păzea pe Pavel și pe Sila la Tiatira îi întreabă pe aceștia: „Domnilor, ce trebuie să fac ca să mă mântuiesc? Iar ei au zis: Crede în Domnul Iisus şi te vei mântui tu şi casa ta (...) și s-a botezat el şi toţi ai lui îndată” (Faptele Apostolilor 16, 30-33).  Deci, un copil poate fi botezat (și salvat) prin credința părinților săi, până când el ar putea să înțeleagă. Astfel conştiinţa şi libertatea copilului vor putea, începând cu trezirea lor, să dispună de forţele revărsate în suflet prin harul baptismal.
Credința și pocăința ca și condiții premergătoare botezului se cer numai adulților, nu și copiilor, pentru aceștia putând fi mărturisită de o persoană adultă, de nașii lor. Sfânta Scriptură este presărată de nenumărate exemple de reversibilitate a credinței: pentru credința unora au primit ajutor alții. “Pe când Isus intra în Capernaum, s-a apropiat de El un sutaş, rugându-L, Şi zicând: Doamne, sluga mea zace în casă, slăbănog, chinuindu-se cumplit. Şi i-a zis Iisus: Venind, îl voi vindeca” (Matei 8,5). Femeii cananeence Isus îi îndeplinește cererea de a-i salva fica: „O, femeie, mare este credinţa ta; fie ţie după cum voieşti. Şi s-a tămăduit fiica ei în ceasul acela” (Matei 15, 28).

Gratuitatea harului lui Dumnezeu
Mântuitorul nostru Isus Cristos și-a manifestat intervenția sa salvatoare și față de persoane care nu au cerut sau și-au exprimat credința în prealabil. Un exemplu în acest sens este vindecarea soacrei lui Petru, care primid harul vindecării a început să-i slujească Domnului: „Şi venind Isus în casa lui Petru, a văzut pe soacra acestuia zăcând, prinsă de friguri. Şi S-a atins de mâna ei, şi au lăsat-o frigurile şi s-a sculat şi Îi slujea Lui” (Matei 8,14-15). Acest exemplu de gratuitate a Mântuitorului dă mărturie despre faptul că Isus Cristos nu ne cheamă pentru ceea ce suntem ci pentru ceea ce el vrea să facă din noi.
Apostolul Pavel exprimă gratuitatea harului lui Dumnezeu, care s-a împăcat cu noi din iubire. El ne amintește că „cu greu va muri cineva pentru un drept; dar pentru cel bun poate se hotărăște cineva să moară. Dar Dumnezeu Își arată dragostea Lui față de noi prin aceea că, pentru noi, Hristos a murit când noi eram încă păcătoși” (Romani 5,7-8). Acel Dumnezeu care în imensa Sa iubire ne-a creat, și care tot din iubire ne-a destinat pentru comuniunea deplină cu El prin Botez.
Pura gratuitate a harului mântuirii se arată în chip deosebit în Botezul copiilor”, învață Catehismul Bisericii Catolice. (CBC 1250) „Înţeleasă astfel, - afirmă Instrucţiunea cu privire la Botezul copiilor, redactat de Congregaţia pentru Doctrina Credinţei şi aprobat de Papa Ioan Paul al II-lea - practica Botezului copiilor este autentic evanghelică, pentru că are valoare de mărturie; manifestă de fapt iniţiativa lui Dumnezeu cu privire la noi şi gratuitatea iubirii Sale, care cuprinde întreaga noastră viaţă: „Nu noi l-am iubit pe Dumnezeu, ci El ne-a iubit… Noi iubim pentru că El ne-a iubit mai întâi” [1In 4,10.19]. Şi în cazul adultului, exigenţele legate de primirea Botezului nu trebuie să ne facă să uităm că Dumnezeu „ne-a mântuit nu prin faptele pe care le-am făcut noi în dreptate, ci după îndurare, prin baia renaşterii şi reînnoirii Spiritului Sfânt” [Tit 3,5]”.

Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi
Părinții creștini sunt invitați să răspundă, fără a se împotrivi în vreun fel, cuvintelor lui Isus din evanghelia de la Matei capitolul 19, 14: "Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, că a unora ca aceştia este împărăţia cerurilor".
Sfinții Părinți ai Bisericii, înțelegând invitația Domnului, ne dau mărturii depre practica bisericii primare în privința botezului copiilor. Astfel, Sfântul Irineu al Lyonului zice: „Isus a venit să mântuiască prin sine pe toți, adică pe cei ce se renasc prin El pentru Dumnezeu: pe copii, pe tineri și pe bătrâni”; Origen afirmă cu tărie: „Biserica a primit de la Apostoli tradiția de a împărtăși și pruncilor botezul”; iar Sfântul Augustin spune că Biserica a administrat totdeauna botezul copiilor. O hotărâre a sinodului de la Cartagina (418) condamnă pe cei care neagă necesitatea botezului copiilor nou născuți.
Iată de ce Biserica Catolică în Catehismul ei învață că: „Biserica şi părinţii l-ar priva pe copil de harul inestimabil de a deveni fiu al lui Dumnezeu dacă nu i-ar conferi Botezul la puțin timp după naştere.
Părinţii creştini vor recunoaşte că această practică este în concordanţă şi cu rolul de hrănitori ai vieţii pe care Dumnezeu le-a încredinţat-o” (CBC 1250-1251).

Părinții buni întotdeauna doresc să comunice copiilor lor marile valori ale vieții, prin Botez copiii primesc însăși Viața; iată de ce ne botezăm copiii.

ACC